duminică, 29 martie 2009

Sinaia


Zi cu soare si multa zapada, cu gasca mare (Diana, Sorelul, Dragos cu Diana lui, Vasi cu Liviu si Catalin cu gasca lui) si cu putina aventura :).
Aici e o alta lume, asa am spus-o de multe ori dar ieri ceva nu a fost asa cum trebuie. Zapada era mult prea apoasa, s-a topit rau si placerea de a te da parca a disparut.

Zona in care Bobo a murit prins in avalansa la 10 m de "partia Drumul de Vara". Acum au bagat bete sa nu ne ratacim.

Intrarea pe Carp, zapada era tocata si mancata, dupa ora 14 era ceva mai ok.

Papagal cu Diana si Sorelul

Vedere panoramica de pe Papagal spre Drumul de Vara

Valea Dorului


Singura zona unde am dat de putin pulvar, si acela oleaca tocat:

La "Stana"


Era sa uit, trebuie sa le multumesc baietilor: Dragos si Catalin ca mi-au recuperat schiul si lui Florin ca l-a vazut la 50 de m de intrarea pe Papagal. Pe mine m-a mancat in fund sa sar un damb de zapada sub telescaunul nou, am aterizat ca un strut cu capul in zapada si un schi s-a dus glont la vale. Am avut mare noroc ca l-au gasit, schiul era la 600 de m de unde am cazut dupa saritura.

joi, 26 martie 2009

Mie nu-mi place "Statiunea" Predeal



Nu stiu daca exagerez dar "statiunea" Predeal e cea mai naspa de la noi. Are partii excelente pentru schi fond, line si ultra aglomerate si oameni care cumpara Atomic mega ultra race sa se dea pe Cocosul in semi-plug. Orasul Predeal arata ceva mai nasol ca Fetesti sau Tandarei, poate mai bine decat Calafat sau Urziceni iar oamenii de acolo au un aer de mari cunoscatori ai muntelui si adevarti experinti in turism . E o zona in care eu nu am ce cauta dar....culmea am ajuns acolo. Si inca ceva NU REGRET. Pai ieri eram cu taticu la schi in mijlocul saptamnii. In Sinaia ningea fara mila, taticu nu Carp ca na ...nu urca cabina ( a urcat....). Nu Azuga ca e scump, 5 urcari 70 de roni acum cand peste tot sunt reduceri, NU( si aici teapa, 40 % reducere ca s-a dus sezonul). Traficul a fost prietenu' nostru de incredere asa ca... la 10 30 eram la intrare in Predeal (noi eram plecati de la 6 dimineata din Bucuresti). Prea tarziu pentru Poiana asa ca....Predeal. Statiunea pustie si plina de zapada. Si tot ningea. Ne-am bagat prima data pe Cocosul ca am zis sa facem o incalzire pe o partie batuta ca in palma. De jos asa parea dar am dat la bete din varf pana la telescaun, era o zapada atat de ciudata ca schiul nu aluneca ( pe o panta medie de10 grade cum vrei sa te duci la vale pe o zapada lipicioasa) . Am bagat ceara si am trecut la partia "grea" subteleferic ( aia e medie toata ziua, dar na trebuia sa se laude si Predealul cu ceva mare si tare). Mai exact intre piloni si casutele abandonate de langa padure. Ei bine, statiunea aia naspa cand are zapada proaspata de 60 de cm si zero lume pe partie devine ceva fain. Si fain a fost. Trante, pulvar, dat drept pana jos prin zapda care ajungea si la 1 m, schiuri pe care le vedeam doar jos cand ne apropiam de telescaun....am avut de toate. Si sa nu uit...SSSSSSSSSSs----uri. Cat am putut. Si eu si taticu. Ce m-a surprins, pentru tata a fost prima experienta prin zapada afanata si s-a dat foarte bine. Plutea excelent, bine el a prins vremea anilor 70 si 80 cand se schia pe orice, nu conta ca aveai damburi, afanata sau....ce mai aveau ei pe atunci.
Concluzie: abonament 60 de roni, ne-am dat de n ori si am avut parte de liniste si pace. Toti care eram ne-am bucurat de zapada mare( eram noi doi cu schiurile si o gasca mare cu placile), doar un grup de baieti cu schiuri mega ultra race se plangeau ca nu s-a batut zapada. Nu mi-am batut capul sa-i inteleg :).

duminică, 15 martie 2009

Cizma din Poiana


Am asteptat cu nerabdare weekend-ul sa pun la lucru noile schiuri Volkl Karma. Sambata iar in Poiana cu alai mare: Diana, Sorelul, Dragos cu Diana lui, Nicu Bobocea, Adrian Caziuc si inca doua tipe pe care le-am vazut seara, cand am plecat din statiune. Pe partie ne-am intalnit cu Catalin Pobega, Tibi si inca un baiat cu schiuri foarte mari ( Armada nu stiu de care late cat rotile de la Sandero). Zapada multa, partii asa cum le cunoastem dar nu tu pietre, nu tu zapada inghetata, era ok. Dar ceva nu a mers, sunt convins ca am laut un schi bun dar cred ca am gresit, i-am pus o legatura de tura veche de cand pamantul: Silvretta 400. Juca claparul in legatura ca tractorul pe camp, m-am dat ca o cizma. In zapada afanata era ok, pluteam usor, dar cum intram pe partie....parca invatam iar sa schiez. Am luat-o usurel:
  • piciore flexate: ok
  • sunt pe spate: nu
  • sunt pe fata: nu
  • schiul ma arunca aiurea sau nu e stabil la viteze mari: nu ( din contra incaleca damburile bine, nu vibreaza si te iarta daca te arunci gresit intr-in viraj)
  • ma dau ca o CIZMA: da.
Mi-am criticat cat am putut vechile schiuri Volkl P40 dar....am gresit. Alea sunt bune, am control, senzatia de confort si siguranta, am tot ce vreau pe partie ( si doar pe partie) . Cu astea noi, ce sa zic, sunt convins ca sunt schiuri bune dar ceva nu e ok. Sa dau vina pe legatura sau pe mine? Nu stiu unde am gresit, dar nu a iesit bine.

Bun, era sa uit. Diana se descurca din ce in ce mai bine, a reusit sa se tina prin padurea de langa partia Lupu fara probleme dupa Catalin printre copacei. Si bine a facut, eu cu Sorelul ne-am retras pe partie ca ne trezeam mai mult ca sigur cu un copacel in brate. Bravo Diana , urmatoarea iesire pe Carp ca te descurci minunat :D.

luni, 9 martie 2009

Volkl Karma sau marimea sub clapar conteaza


Sunt fericit, pun pe raftul de amintiri schiurile RACE Volkl P40 ( un schi exceptional dar nu pentru minele de pietre de pe partiile noastre) si trec la un Volkl Karma. Si ca sa fie mai fain pun si cireasa pe tort: iau legauta de pe schiurile de tura si le trec pe Karma. Nu stiu daca e bine ce fac dar o incerc si pe asta: o sa pun Silvretta 400 pe un schi de freeride sau park ( nu stiu in ce categorie l-au bagat). Silvretta 400 era o legatura buna acum....multi ani, eu nu cred ca eram nascut cand nemtalaii le faceau pentru coclaurile lor. De ce am subliniat RACE, pai e simplu, doar in Valea Dorului poti sa te bucuri de ce ofera acest schiu, daca te duci ca mine in statiuni mai ieftine pentru muritori normali si ai o zona aproape de padure unde nu se baga toti ultra incepatorii sa rada zapada si sa lase doar pietre si zapada inghetata, P40-ul nu are ce cauta ( acolo Karma sper sa fie alegerea ideala).

Sper sa trec de la asa ceva ( filmulet e facut intre padure si teleschiul Kanzel, se vede clar cum schiul RACE "pluteste" )
video
La asa ceva :))

duminică, 8 martie 2009

Prima zi de iarna ( 7 martie) pe Kanzel si Ruia


Nu e ok sa te plangi dar iarna asta a fost...o toamna bleaga si fara pic de nea. Am asteptat inceputul primaverii, am dat nu stiu cate martisoare si flori amicelor mele ( maxim 4 cred :)) + Dianei si Sorelului) si miracolul s-a produs, a cazut zapada din cer: asa cum o stiam in copilarie, multa, alba si la discretie pe partie. Dar pe partie zapada era tocata asa ca am bagat schi printre copacei, acolo unde eram mai pufoasa ( doi brazi i-am luat direct in brate ), intre teleschiul Kanzel si padure ( acolo am dat cu capul de un bat de teleschiu care se pune la fundulet dar eu l-am luat fix in casca) si pe unde am apucat.

Nu suntem noi mari schiori de pulvar sau freeride dar am legat ceva cristiane cu putine cazaturi artistice. La coborare, ca sa nu aruncam banii aiurea pe telecabina si doua teleschiuri ( vreo 67 de roni pentru 3 persoane, asa am calculat) ca sa ajungem in statiune am coborat pe schiuri pana la intrarea in canalul Sulinar ( nu sunt sigur ca asa se numeste dar lumea sunt sigur ca stie de el) . De acolo traseu lejer pana la masina, daca nu ma insel am facut 50 de minute cu pauze la discretie.



Dragos in actiune:


Dar am gresit, am uitat de Sinaia si de ce s-a intamplat acolo, noi am trecut prin centrul statiunii am vazut ca e lume la cabina si ne-am vazut de drum. Puteam sa stam si noi cumintei si sa aprindem o lumanare pentru Bobo, nu muream daca o zi de schi o petreceam alaturi de acei oameni care au stat in frig si ploaie ca sa fie mai aproape de cel ce s-a stins langa o partie omologata.


"Dacă treci pe Drumul de Vară, priveşte cu atenţie. Undeva în dreapta este locul unde şi-a dat ultima suflare prietenul nostru, Bobo (n.r. - aşa îi spuneau prietenii). Acum drumul este marcat, acum nu te mai poţi rătăci... Mulţumeşte-i lui Bobo pentru asta, ridică ochii către cer şi adu-i un omagiu măcar în gând. Merită!"


Cu placa prin noraie, au sarit multi stropi :)

Baiatul din imagine era francez si s-a dat pana jos cu placa (pe burta), mi-a spus ca era inchiriata

video