miercuri, 27 octombrie 2010

O lume pierduta in culori

Au fost zile fara soare, ratacite intr-o atmosfera cenusie, lipsite de viata si de culoare. Cat am asteptat aceasta clipa! Trebuia sa redescoperim natura cum moare incet si frumos pentru a lasa loc imparatiei albe.




Cu ajutorul acestor imagini am redat atmosfera pe care am intalnit-o in satele aflate la poalele Craiului. Trebuie sa-i multumesc lui Nicusor Bobocea pentru fotografii, multe poarta semnatura lui si merita cuvinte de lauda:



Acum o saptamana un amic mi-a spus ca e prea frig ca sa mai mearga pe munte. Vara e cel mai bine. Din pacate pierdem tot ce e mai frumos daca evadam in natura intr-un singur anotimp. Fara sa gresesc, pot sa spun ca suntem norocosi ca avem patru anotimpuri si nu se merita sa ramanem inchisi noua luni in betoanele oraselor pentru a face loc unei singure interpretari. Prea putin, merita cautat mai mult.






Parasim aceste locuri si ne indreptam spre casa. Urmeaza iarna, rece si alba care o sa ne aduca noi imagini si nenumarate povesti.

vineri, 22 octombrie 2010

Bucegii mai altfel


Se anunta un weekend infect, cu patru zile de ploaie, ceata, ninsori sus la peste 2000 de m si mult vant. Era al 5-lea weekend consecutiv cu vreme de stat in casa si facut copii (sau numarat banii, pentru cei care inca mai au). Florin mi-a propus sa mergem pe munte ca li s-a facut pofta sa paraseasca Constanta si sa vada minunatiile patriei. Zis si facut dar prognoza nu tinea cu noi. Meteoblue, Accuweather si restul site-urilor de vreme pe care le gasiti pe net, au dat-o in bara rau de tot. Da, a plouat de a rupt in Bucu si la campie, dar au gresit prognoza pentru munte. Si ce bine a fost, ne-am plimbat prin satele de la poalele culoarului Rucar Bran, am facut poze in Cheile Rasnoavei si ne-am bucurat de culorile toamnei. Ploaia ne-a ocolit, sambata spre duminica a dat ceva de sus dar nimic de speriat. A iesit aproape perfect. Si culmea, am stat la pensiune, seara am facut gratare udate cu vin si bere si am dormit ca tot omul avand conditii excelente, cu baie in camera si o sala de mese minunata. Acolo s-a gatit excelent.
Traseul de duminica: Valea Bângăleasa - Valea Grohotiş - Muntele Strungile - Poiana Gutanu-Valea Bângăleasa:
Din pacate camera foto nu a redat atmosfera pe care am gasit-o sub Strungile Bucegilor. Pacat ca fara conditii excelente nicio sapuniera digitala nu stoarce nimic din detaliile pe care ti le ofera natura. Trebuie un DSLR.

Suntem la granita dintre Leaota si Bucegi. Am gasit un singur pet ratacit pe un valcel. Aici e curat si gasesti linistea muntelui, fara ateveurile din vale sau motoparturile care paraie, partaie si zornaie toata ziua. Din pacate in judetul Brasov sportul national e motocrosu' si ateveul pe motoare puternice. Pacat, mare pacat, in afara de copilasii saraci pe care i-am gasit sate, nu am vazut biciclete ci motoare fara tobe.

Marcajele sunt bune, iar urcusul e sustinut. Ne luptam cu panta dar suntem rasplatiti cu pesaije deosebite:
Incepe un joc al norilor care se revarsa peste platoul Bucegilor si ajung spre noi. Ne invaluie, parca ne invita la joaca iar noi ne lasam prinsi in aceasta hora. Ne place mult.
Am amintiri frumoase cu aceste locuri, acum sapte ani am facut primul meu traseu cu Raulica in Muntii Bucegi. Nu pot sa uit coborarea din aprilie 2003 din Saua Strunga, cand am gasit zapada cea mare de primavara. Am simtit pentru priama data frica de avalanse, iar maretul Crai ne-a fost prieten pana am intrat in padure.
Razvan ( colegul de la corporatie):
Cristina:
Florin:
Georgica:
Si je:

Drumul ne poarte usor pe brana care coboara din Saua Strunga. Urmam linia Strungilor.


Aici Bucegiul arata altfel, sunt poieni de calcar ca cele din Muntii Mehedinti. Suntem iar pe taramul calcarelor, timpul trece lin, iar noi intram incet dar sigur in lumea inchisa a norilor.
Nu ne grabim, facem poze, mai mancam cate ceva si stam la povesti:
In Poiana Gutanu iese si soarele, admiram Valea Gaura care apare timid in stanga noastra. Plecam la drum, urmeaza coborarea spre Moeciul de Sus.

Jos e toamna cea frumoasa, plina de culori. Acolo ne poarta cararea.
Imi iau ramas bun de restul constantenilor si urc cu Diana in satul Pestera. Ne plimbam si admiram ce a ramas inca salbitic in satele aflate pe culoarul Rucar Bran.
video