Sinaia e singura statiune care are acel ceva. Nu se compara cu Poiana, infrastructura e la pamant, sunt doi patroni de instalatii care practica doua skipassuri diferite ( pare o tiganie clasica specifica turismului romanesc), dar terenul pe care il gasesti deasupra orasului Sinaia e superb. Sunt o mie si una de variante de schi intre cota 2000 si cota 1400, iar noi am gasit statiunea pustie intr-o zi urata de februarie. Ningea fara vant, natura parca incremenise in acea zi, iar noi nu am stat pe ganduri, am pus piele de foca la treaba si am urcat cu multa pofta spre cota 2000 pe drumul de vara. Nu pot sa descriu in cuvinte senzatia de a avea o statiune de schi lasata special pentru noi (doi marinari in cautarea omatului proaspat). Atat pot sa zic: E CEVA FANTASTIC!
Tovaras de drumetie mi-a fost Dragos care mi-a confirmat teoria pe care o sustin de ceva vreme: "mai bine faci o coborare...maxim doua pe un teren lasat special pentru tine si sa lasi acasa gandul ca o sa schiezi in mod industrial cu un puhoi uman, gata sa macelareasca orice urma de zapada proaspata in mai putin de o ora".
E o experienta care merita traita, iar locul perfect de joaca e Sinaia.
Schi de tura pe drumul de vara:
Dragost ( Tomcat) in actiune:
Rataciti in marea de ceata:Ningea ca in povesti in padure. Peisajul sigur nu o sa reusesc sa-l descriu cu aceasta poza:
Valea Dorului uitata de "puhoiul de turisti":
Singuri in Valea Dorului:
Fata mare a carpului. Tomcat mi-a marturist ca a dat cele mai frumoase viraje de cand s-a apucat de schi:
ZAPADA CA LA BALAMUC:
Pulvar la discretie: