Pe drumul cel bun

E un pas mare pe care l-am inceput pe un drum bine stiut de multi prieteni. L-am facut in doi pentru ca meritam un viitor impreuna si un destin comun. Vineri 10 februarie am dat startul la un nou capitol din viata noastra, speram sa fie si cel mai frumos. Diana Dumitrel e noua mea sotie si sunt fericit ca si ea m-a ales pe mine.

Ne leaga multe amintiri, dar cele mai frumoase le-am trait pe munte. Nici nu stiu cu ce sa incep, cu prima noastra aventura spre Moldoveaunu cu catelusa Elodia pe care am carat-o in rucsac, sau concediile petrecute in Retezat, Parang sau Apuseni. Sau prima noastra vale de abrupt pe care am coborat-o pe schiuri. A fost un Malin superb cu multi prieteni si cu o zapada perfecta la jumatatea lui mai.

Ma bucur ca mi-a inteles pasiunea de a merge pe munte si de a evada din oras in fiecare weekend, suntem amandoi constanteni care am descoperit ca muntele o sa fie prima si ultima noastrea dragoste. Acum suntem trei, Happy e catelusa care ne insoteste din ce in ce mai des in drumetii, iar la inceputul lui iulie o sa asteptam si un bebel, care o sa umple golul ramas in relatia noastra. Speram sa fie bine si sa fim sanatosi, avem nevoie si de ajutorul vostru, va cerem sa fiti aproape de noi si sa ne insotiti pe munte atunci cand o sa aveti ocazia.

Lacul Podul Giurgiului, creasta Fagarasului:

Prin Ceahlau cu o gasca mare de constanteni:

Lacul Bucura si Happy:

La schi in bulgarime cu o gasca mare de prieteni:

Valea Alba pe doage:

Spre Negoiu la inceput de iunie:

Bici bici prin Dobrogea:

La schi de tura in Ciucas:

Calatori pe creasta Craiului:

Schi in Austria pe cel mai intalt ghetar din tara valsului:

Valea Seaca dintre Clai de ziua mea:

Prima zi de iarna in Fagaras:

Si ultima poza, poate cea mai importanta facuta pe Varful Moldoveanu. Eram singuri si cel mai inalt varf ne-a apartinut:

Schi de tura in Ciucas

Daca vrei schi de tura trebuie sa te gandesti la Ciucas. E o "bijuterie" de munte, iarna ofera calatorului niste peisaje COLOSALE, iar pe o vreme frumoasa acesta poate vedea o tara intreaga. A fost o zi rece de sfarsit de ianuarie, cu un soare generos si cu un munte plin de zapada. Am trecut prin toate tipurile de omat, am dat de zapada pufoasa - pulvar cum i se zice in popor :), crusta si scoici imense la coborare, am ocolit niste placi de vant dubioase, dar cel mai important: am gasit IARNA pe munte.

Traseul: Valea Berii-Cabana Ciucas-Creasta Zaganu-Valcelul lui Horatiu-Valea Berii.

Tovarasi de drum mi-au fost Dragos si Mateo, am facut o echipa magica de trei constanteni porniti rau sa curcereasca un munte umblat mult vara si "parca parasit" pe in toiul iernii.

Iarna asa cum o stiu pe munte. Copaci incarcati cu omat, un cer albastru si o zapada incredibil de pufoasa in padure:

O zona ceva mai..."dubioasa". Am trecut cu bine peste niste placi de vant si am iesit in creasta Gropsoare:

Varful Gropsoare:

Pentru "cunoscatori"- Valcelul lui Horatiu:

'

Coborarea a fost un chin pe niste scoici imense si pe o crusta inselatoare care ne-au urmarit fara mila pana la limita padurii. Pe valcel a fost ceva mai bune, am gasit acolo zapada indesata, usor de schiat pana in Valea Berii.

Sfarsit de zi. Inghetam putin pe langa masina pana strangem echipamentul si fuga spre Bucuresti. A fost o zi superba pe munte, cu MULTA zapada.

Poiana Brasov

Mi-a placut in Poiana, de ce sa nu recunosc. Pentru prima data am lasat 85 de lei intr-o statiune si pot sa spun ca nu am regretat banii pe care i-am dat pentru un domeniu schiabil din Romania ( cred ca e primul si singurul).

Drumul Rosu si Lupului de jos erau batute, restul au fost lasate asa cum a vrut mama natura. Dar a iesit bine, telescaunul nou de sase locuri a mers la foc automat, coada era de maxim...2 secunde si doagele mele nu au suferit nicio rana. Am schiat pe margine in tocatura, pe mijloc erau ceva pietre, dar cu ceva grija se putea face o coborare de sus de la gondola pana jos in statiune fara nicio problema . Am prins pe Ruia ceva viraje intr-un pulvar bun, iar neagra de jos ( Lupului cu telescaunul de patru locuri) a fost batuta ca in Valea Dorului.

Daca nu or sa foloseasca zapada artificiala nu recomand Poiana pentru weekend-ul urmator.

Am dat 85 de lei pe un skipass de 4 ore si nu am avut senzatia ca am aruncat cu banii pe fereastra.

Concluzia: Lupului, Subteleferic si Ruia au fost un deliciu.

Dar am un gust amar. Stiu ca nu folosesc zapada artificiala si partile se prezinta JALNIC dupa 4 zile de la marea ninsoare ( nu a fost asa mare, parca au picat 30-35 de cm care ne-au dat ceva sperante). Informatia am gasit-o pe net, pacat ca nu sunt intentii bune si din partea administratorilor de partii din Poiana Brasov. Fara zapada artificiala investitia de 30 de milioane de oiro o sa se duca pe apa budei.

Schi de tura la Predeal

Am schiuri de tura special gandite pentru pietre, iarba si orice material schiabil...mai putin omat.
Spun asta pentru ca iarna se lasa asteptata, o toamna tarzie, fara precipitatii a pus stapanire pe intreg peisajul alpin si ne lasa acasa, departe de muntii inzepeziti, care par desprinsi dintr-o alta poveste. Realitatea e trista si din pacate e tare maro.
Acum o saptamana am dat doua ture pe foci pana sus, pe langa smocuri de iarba, baieti dolce-cabanos, cu ciolofan pe cur si cocalari veseli care faceau ca niste magari langa telefoanele lor incarcate cu manele. Am fost tare mandru dupa acea zi de schi,am scapat cu o singura gaura fix in mijlocul talpii, nimic de speriat si am legat doua-trei viraje dupa o toamna luuungggaaaaaaaaa.
Pe partia de teleschi, Clabucet sosire daca nu gresesc, zapada era ok, fara pietre. Dar zapada artificiala pusa pe 700 de m devine inutila. E prea cald la munte...
O sa fie trist in urmatoarea perioada . Iar o sa vina zapada la sfantul asteapta.
Ma bucur ca sambata am vazut multi schiori pe piei de foca. Incepe sa prinda sportul acesta si la noi. E tare frumos.

Gri

Nici acum nu stiu daca e bine sau nu sa pun aceasta postare. Stiu ca a trecut ceva vreme de atunci si pozele pe care incerc sa le prelucrez nu-mi spun nimic. E gri totul, a fost foarte frig...
Am ramas cu patru imagini. Sunt reci si se pierd in ceata zilei. Nici drumul spre casa nu a fost usor, timpul s-a scurs greu, iar noi ne-am lasat prada gandurilor.
Sunt zile cand muntele nu ne face cu ochiul si vrea sa ne indremptam spre casa. Cred ca asa a fost in acea duminica...

Inca e toamna: Saua Strunga-Varful Batrana

Am prins ultimul weekend superb de toamna la inceputul lui decembrie. Si ce vreme de manual am intalnit sus pe munte, cu mult soare, o gasca cat vezi cu ochii si un Bucegi mai putin umblat, care ne-a surprins placut cu ale sale creste albe, ce duc cu gandul la o imparatie a Craiului.

Nu stiu de ce, dar nu ma grabesc sa pun schiurile la vale. Aici se simte dorinta mea de a schia in fiecare an pe orice petic de zapada, pana la inceputul verii. Profit cat pot de zapada de mai pe vaile din Bucegi sau la Balea in Fagaras si ma bucur de orice drumetie pana vin sarbatorile de iarna.

Am ales un traseu usor, bun pentru o zi scurta de inceput de iarna: Moeciu de Sus-Saua Strunga-Varful Batrana-Poiana Gutanu-Moeciu de Sus.

Gasca...asa cum am scris mai sus a fost mare. Am avut senzatia ca intr-o singura zi am umplut un munte intreg cu tovarasii mei de drumetie. Nu puteau sa lipseasca Sorelul si Happy, fara ele tura de sambata nu ar fi avut acelasi farmec.

De ce am revenit pe aceste carari? Pai e simplu, ne-a placut mult Marathonul 7500 si am vrut sa luam cateva amintiri acasa din frumosul traseu ce strabate Bucegii. In timpul concursului trageam de noi sa trecem linia de finish, acum am facut poze la discretie, am scos capul din pamant si am admirat superba coborare din saua Batrana spre poiana Gutanu.

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa: https://picasaweb.google.com/103619053022839033701/BucegiSauaStrungaVarfulBatrana