sâmbătă, 13 septembrie 2014

Traseul clasic din Bucegi


 O tura simpla pe munte e de cele mai multe ori una tare frumoasa. Am uitat gps-ul acasa si nu am lasat nicio statistica in urma, dar nu cred ca am mers mai mult de 8 km cu maxim 700 de m diferenta de nivel in vestul Bucegilor. E putin, dar pe noi ne-a interesat o tura usoara de relaxare cu cea mica si cu tot alaiul familiei noastre. Iar vremea a fost excelenta si am petrecut ziua Dianei pe munte asa cum ne place mai mult. E un an bun, ziua de nastere a Biancai am sarbatorit-o in Crai, a Dianei in Bucegi...iar a mea o sa fie pe 10 octombrie la o tura de mountain bike in nordul Dobrogei.
A venit toamna acum, tura s-a consumat pe 31 august dar muntele e la fel de frumos si in aceasta perioada. Iar maine o sa mergem pentru o noua aventura cu cea mica, inca nu am stabilit locatia, dar cu siguranta o sa fie inca o zi petrecuta in natura pe o vreme ce se anunta inca de acum excelenta, cu lumini placute de toamna.

Mesajul meu e tare simplu: indiferent de sezon nu stai acasa! Muntele e din ce in ce mai frumos cand temperaturile scad putin iar atmosfera devine din ce in ce mai clara. Iar toamna e un sezon excelent pentru drumetii sau pentru orice fel de iesiri in natura.






















duminică, 7 septembrie 2014

Pe doua roti pana la Babele


Reteta unei ture reusite de bike, pe un drum de mare altitudine asfaltat care urca la peste 2000 de m altitudine, e de multe ori e foarte simpla: alegi un drum ultra circulat ce urca pana la Piatra Arsa, il lungesti putin cu 6 km de forestier pana la Babele (2200 de m altutinde), dar intr-o perioada de mare instablitiate atmosfera. Pe site-ul inmh au dat un god galben care a fost pe bune in prima parte zilei, cu o furtuna apocaliptica ce ne-a trezit pe toti duminica dimineata si ne-a facut sa schimbam planul iniatial de a urca cu bicicleta din Curtea de Arges pana la Cabana Cozia. Dar idei sunt si tura pana la Piatra Arsa a mers ca unsa. Am urcat toti trei in acelasi ritm, iar portinuea ceva mai "dura" intre Piatra Arsa si Babele a mers perfect cu schimb de trena atunci cand era cazul.
Am repetat coborarea superba pe single trail-ul dintre Babele si Piatra Arsa, pe varianta ce coboara prin stanga cum te uiti spre vale si am atins viteze ametitoare pe drumul pustiu intre Saua Dichiu - Sinaia. Au fost 5 ore de pedalat, cu plecare din Bucu la 12 si 10, iar la 9 seara eram acasa fericit ca am petrecut inca o zi pe munte. 

Datele sunt seci: 1300 de m diferenta de nivel cu 40 de km pedalati, cand o sa primesc track-ul o sa-l urc pe site. Cred ca o sa fie o tura clasica de noiembrie, cand traficul e zero pe acest drum, iar peisajele de toamna or sa schimbe mult atmosfera in care o sa pedalam.

Era sa uit, a fost atat de pustiu ca am stat minute bune fix in mijlocul drumului ca sa surprinde un cadru ceva mai intersant. Sper sa ne fi iesit.

























vineri, 22 august 2014

Spre Crucea cea mare


Cea mica s-a simtit bine la altitudine intr-un weekend tare ploios dupa orele pranzului. Dar planul nostru a mers brici, la 15 si 10 minute cand a inceput marea furtuna cu grindina eram in masina, la vale pe drumul ce coboara spre Sinaia. Am fugit cat am putut in acel weekend de furtuna dar si de prostia umana care domina muntii Bucegi in mijlocul verii. Nu ma apuc sa scriu pe blog ce inseamna turistul ce "domina" Bucegii in aceasta perioada, dar o imagine mi-a ramas bine in minute. Doua grupuri de manelisti s-au intalnit aprope de Cruce cu telefoanele puse pe difuzor si incarcate la maxim cu manele consacrate. Gestul lor a fost unul simplu si plin de emotie, masculii au pus mana la inima cand s-au intalnit in ritm de manea si au spus in acelasi timp cu voce tare: RESPECT!!!! Mi s-a facut rau, noroc cu vremea racoroasa ca altfel as fi avut stari puternice de greata.

Sa revenim la traseul nostru, vremea a fost foarte instabila iar vizibilitatea in zona Crucii era aproape de zero. Am prins mici ferestre fara nori si am putut sa admiram Peretele Vaii Albe. E un peisaj care impresioneaza, e poate cel mai spectaculos loc in Carpati daca am face abstractie de turistii pe care i-am pomenit mai sus. Monumentul a fost ales intr-un loc excelent, pacat ca zona nu e promovata asa cum trebuie si nu e incurajat turismul de calitate... Avem aici cel mai mare perete din tara, are aproape 1000 de diferenta de nivel, iar Albisoarele care coboara abrupt spre Valea Alba iti taie rasuflarea. Mai jos o sa gasiti o serie de poze care reda cat de cat realitatea din teren.

Era sa uit de Brana Caraimanului, un traseu scurt care iti ofera perspective deosebite. Are expunere mare, dar usor si cu multa atentie poate fi facut fara nicio problema. Noua ne-a placut mult si am facut acest traseu cu cea mica in spate si cu Happy in fata noastra fara sa o legam.

Pozele sunt facute cu telefonul mobil, scuzati calitatea slaba dar peisajele eu zic ca au fost foarte OK: