miercuri, 20 iulie 2016

Drumetii in Grecia

Am avut un concediu aproapre clasic in Grecia, orientat mai mult spre mers dimineata la plaja, odihna si somn la pranz si vizitat atat cat se poate, orasele si obiectivele turistice din zona.

Dar am reusit trei mici drumetii cu fetitele noastre, la poalele Olimpului si pe carari de munte in insula Thassos. Au fost iesiri scurte, din pacate pe o canicula chinuitoare (asa cum a fost tot concediul din Grecia), dar cu peisaje deosebite.

A fost o combinatie tare reusita intre munte, peisaje exotice specifice climei mediteraneene, paduri de pini care te imbatau cu al lor miros, iar jos in ultimul, plan mare cat vedeam cu ochii.

Important e sa iesi putin din rutina cand mergi in concediu si sa storci putin mai mult dintr-o iesire "standard" in Grecia. Nu am ajuns pe Olimp, am fost la doi pasi de templul zeilor, dar raman cu amintirile frumoase pe care le-am strans alaturi de familie.

Dar la urmatoarea iesire in Grecia nu ratez Marathonul Olimpului. E o promisiune pe care mi-am facut-o si vreau sa am alaturi toata familia.

La poalele Olimpului:
























Drumetii scurte in insula Thassos:








 




Grumetie usoara pana la piscina naturala Giola:




duminică, 10 iulie 2016

Culmea Gradisteanu


Aveam de mult in minte o tura pe doua roti pe culmea Gradisteanu pana pe Varful Papusa, dar atunci cand prognoza de acasa nu reflecta realitate din teren, te multumesti si cu o urcare pana in golul alpin ( pana la 1750 de m) si cu o coborare ceva mai hotarata aproape lipsita de pauze, ca sa nu ma prinda furtuna ce pornise din creasta spre zonele mai joase. 

Suna ciudat ce o sa scriu, dar turele de moutain bike de unul singur au inceput sa imi placa din ce in ce mai mult. Am o bicicleta usoara, ultima data cand am cantarit-o avea putin sub 11 kg, dar ritmul meu la deal e un dezastru. Daca la ski de tura sau la drumetie nu am nicio problema sa urc diferente mari de nivel, la moutain bike pot sa zic ca sunt un mare esec pe urcari. Cand urc de unul singur pare ceva mai ok, nu ma injura nimeni ca sta dupa mine minute bune si parca imi gasesc ceva mai usor cadenta. Iar la vale daca o las mai usor, totul pare OK. Trebuie sa recunosc ca nici cele 86 de kg din dotare nu ma ajuta, dar nu sunt genul sa ma infometez ca sa fiu mai bun la mtb.

As fi vrut sa urc pana in saua Gradisteanu ( 2000 de m), iar de acolo sa fi facut o carca bike de o ora pana pe Varful Papusa, dar fulgerele din creasta Iezer Papusa si ploaia care se apropia de mine, m-au determinat sa ma retrag la 1750 de m altitudine. Am simtit un mare regret cand am ales calea spre casa, dar muntele nu pleaca nicaieri, iar lupta cu fulgerele mi se pare una in zadar atunci cand mama natura nu tine cu tine.

Inca ceva, ma scuzati ca postez poze de o calitate mediocra, dar camera foto mi s-a stricat in concediu si pana o sa investesc bani intr-una noua, va rog sa va multumiti cu ce scoate telefonul meu mobil.