miercuri, 5 august 2015

Muntele Rosu


Cred ca toti stiu ca e tare frumos in Ciucas, iar pentru noi e incredibil de simplu: daca inspiratia tinde spre zero si ideile pentru un traseu usor dispar, atunci Ciucasul e o alegere care merge perfect pentru toata familia Dumitrel.

Asa am facut dupa nunta, am profitat de verdele crud si de explozia de vegetatie care e prezenta doar in luna iunie si am facut o drumetie usoara pana la Muntele Rosu. Acolo Bianca si Diana au ramas sa se odihneasca, iar eu am facut o mica alergare montana cu cainii pana pe Varful Groposoarele- zona lanturilor, 5 km pe carari perfecte pentru trail running.

Ne-am jucat mult, am levenit la soare pana ne-a luat frigul si iar ne-am jucat ca sa ne incalzim, cu cea mica si cu cei doi caini din dotare.

Sunt ture si ture pe munte. Poate ca la mtb imi place sa fie ceva mai greu, dar cand merg cu cei dragi vreau sa fie liniste si pace pe cararile noastre. Asa a a fost si acum si asa sper sa ramana de fiecare data cand iesim in natura.




















marți, 4 august 2015

Potcoava Bucegilor


A fost acea tura care m-a lasat doar cu amintiri pe care vreau sa le las acum pe blog, ca sa nu se piarda in umbra unor poze salvate pe laptop. Si am avut parte de Mountain Bike de cea mai buna calitate, la cea mai mare altitudine din tara.
OK, am vazut temerari care au ajuns cu bicicleta pe Moldoveanu, cu putin efort se poate ajunge si pe Caltun pentru ca e un forestier ce duce pana la 2000 de m si se opreste fix sub varfurile Caltun-Lespezi si la o aruncare de bat de Negoiu. Dar vorbim aici de o tura aproape perfect ciclabila la peste 2300-2400 de m, cu o oprire de palmares la varful Omul. Iar din saua Cerdacului pana la Padina se merge doar pe Single Trail, aproape 20 de km de carari de munte, cu pasaje tehnice si urcari criminale. Si cu surprinzator de putin push bike, fara sa exagerez, cred ca am stat aproape 90 % din traseu in sa, iar Cerdacul am reusit de aceasta data sa-l trec, doar 4-5 pasaje scurte m-au obligat sa pun piciorul jos.
Daca mai eram cu cineva cred ca as fi fortat mai mult, dar de unul singur ... parca nu avea rost. Iar peisajele, pai fara ele Moutain Bike-ul nu ar fi avut niciun farmec pentru mine. Bucegiul pe Drumul Granicerului duce din lumea vailor Glaciare Ialomita si Gaura, pana in imensitatea peretilor de calcar de langa Varful Batrana.

Am gresit mult cand am spus acum 2-3 ani ca Piatra Craiului si Bucegiul se preteaza mai bine la drumetie sau la alpinism si ca sunt alte masive gen Leaota, Baiului sau Capatanii care ar merge mult mai bine pentru pedalat. Gresit, total gresit, Bucegiului e o scoala perfecte pentru moutain bike de cea mai buna calitate, vorbim de cele mai tehnice carari din tara si de cea mai spectaculoasa coborare pe care o avem: Saua Strunga - Poiana Gutanu.

Pe mine m-a uns pe suflet!












Si cateva poze facute cu telefonul:





luni, 20 iulie 2015

Brana Mare a Costilei


Daca ar fi sa fac un mic rezumat al turei de sambata ar fi un  UAUUU din popor!!!
Totul e  impresionant si cu siguranta a fost cel mai spectaculos traseu pe care l-am facut pana acum. Nu e bine sa zici ca nu stiu ce vale e mai frumoasa ca cealalta, sau ca un anume traseu e mai interesant ca altul din Fagaras sau Reteazat, toate au farmecul lor si e bine sa "gusti" din fiecare cate putin. Dar aici totul e la o scare imensa, sunt cei mai mari pereti din tara si cele mai abrupte vai de la noi. Daca nu ajungi si nu vezi cu ochii tai, pozele nu or sa redea nici 5 % din ce am vazut si am trait pe Brana Mare a Costilei. Nu e nimic periculos, poate intrarea in Valea Malinului pe iarba pana la lant cere ceva atentie, dar e bine de facut pe vreme stabila si cu vizibilitate maxima. Nu o sa ma apuc sa descriu traseele nemarcate din Bucegi, pentru ca nu obisnuiesc sa fac asa ceva, iar internetul e plin de informatii despre mai toate nemarcatele din acest masiv.

Brana Mare a Costilei ne-a cucerit pe toti si m-a facut sa iubesc si mai tare tot peretele abruptului Costila, o cetate cu pereti imensi si turnuri fara numar ce rasar din toate partile. O fi si o atitudine subiectiva din partea mea, pentru ca totul a inceput in Bucegi ( de la drumetiile simple, iar mai nou schiul pe vai si turele de mountain bike), dar ce am vazut cu familia si prietenii apropiati ne-a lasat cu gura cascata.

Iar gasca a fost cu patru generatii si cu un caine cu urechi de liliac. Clar vedetele zilei au fost domnul Viorel de 74 de ani, care stia ca in palma orice carare din masivul Costila, micuta Gabi de 7 ani si tatal meu care s-a aventurat pentru prima data pe trasee nemarcate din Bucegi. Au fost si nasii de cununie: Florin si Cristina, Sorelul si scumpa mea sotie Diana, fara ei tura nu ar fi avut acelasi farmec.

Poate reusesc anul acesta sa fac si Brana Aeriana, deoarce intra tot din seria MUST. Desigur cu Happy  la vedere, fara ea parca lipseste acel ceva.

Iar ca o conluzie finala legata desigur de ski, Valea Costilei e de schiat in conditii excelente. Am incredere in Fane, el stie bine de ce sunt in stare, o facem in doi cu fiare si tot ce trebuie dupa noi, dar e de facut.
E o nebunie frumoasa care poate fi dusa la bun sfarsit!