Drumul lui Negru Voda

Ziua nationala ne gaseste iar departe pe culmile unui munte incarcat de mister. L-am cautat pe Negru Voda si al sau drum peste plaiuri, care potrivit legendei, este fondatorul şi primul voievod al Ţării Româneşti. Poteca am gasit-o dar ne-am oprit sus pe plaiuri frumoase, fara sa strabatem vechea ( si inalta) carare ce lega Tara Romaneasca de "Tara Ungureasca" . Pe Varful Leaota ne-am odihnit( dupa un drum lung si obositor pe vechi poteci pastorale), am vazut toate comorile care-l inconjoara si o lume de vis ni s-a aratat. Visul a tinut putin, parca prea putin, dar nu trebuie sa fim tristi: o viata intreaga o sa fim calatori acolo sus pe carari spre cer pierdute in legende vii.








Soarele nu a fost prietenul nostru, poate ca a fost mai bine asa, muntele capata o alta infatisare cand umbre adanci apasa asupra lui:


In drum spre casa ne-am oprit la cabana Leaota. Am gasit-o singura (parca uitata de lume) desi a fost redeschisa circuitului turistic.

Cheile Dobrogei

Profitam de o vreme superba si dam o fuga in Cheile Dobrogei ( la 45 de km de Constanta) pentru a alege cele mai usoare trasee de catarat. Sa fie clar: eu nu sunt cataratorul patriei, din contra, ma dau in bocanci si in afara de ham si casca nu am niciun echipament. Dar ne ducem la distractie si azi ne-a iesit tot ce ne-am propus.

Adi in actiune:

Aici e o ciudatenie de rapel, sunt convins ca e inventia lui Adi pentru a pune un top sigur:

Adi s-a miscat ok, eu am folosit tehnici doar de mine stiute: miscari haotice, un fel de tractiuni facute in maini si cu burta ( care se freca frumos de stanca) pentru "cucerirea" topului. O spun sincer si fara sa gresesc: nu toti suntem facuti pentru acest sport :)).

Fotomodelul zilei:

Si eu:

Dupa ce ne-am facut damblaua pe stanca am facut si ceva poze, era pacat sa nu luam o amintire acasa:

Am gasit si o fereastra:

"Babele la sfat" din Cheile Dobrogei ( seamana cu "babele" din Ciucas):

La anu, cand o da iar caldura o sa-l rog pe Dragos sa piarda un weekend cu noi in cariera din Poiana Tapului ( maestre te cinstesc cu bere ca sa ne inveti bine). Diana se misca binisor, eu mai greu, poate cu ajutorul lui Dragos o sa se lipeasca ceva si de mine.

Cu Adi prin Postavaru

Vine weekend-ul cu vreme frumoasa, zambetul apare pe buze si gandul zboara iar spre munte (in sfarsit putem sa ne bucuram de soare, cer albastru si poze ceva mai rasarite). Fac planuri, il sun pe Nicu si apar primele propuneri. Ne orientasem catre Leaota la o zi, dar Nicu e prins cu munca si are ceva treburi urgente, asa ca planul pica. Il sun pe Adi si propune un circuit ceva mai lung prin Postavaru, cu retragere noaptea la frontala.

Postavaru e un munte cu ceva partii de schi, multi ursi si cu Poiana Brasov, statiunea aia de fite cu preturi de trei ori mai mari ca in Austria. Am gasit si o "super oferta" de Revelion: la Hotelul "Piatra Mare" de 4 stele un pachet de servicii pentru cinci nopti de cazare în perioada 29 decembrie - 3 ianuarie 2010 costã 3.430 de lei pentru cazare în camerã single, 3.010 lei pentru camerã dublã, 3.220 cazare în garsonierã si 3.535 de lei cazare în apartament.Pachetul include, pe lângã cazare si acces gratuit la piscinã, cinã bufet suedez în data de 28 decembrie, cinã bufet suedez în 29 decembrie, cinã româneascã în 30 decembrie, cina festivã în 31 decembrie . Mi se pare o nebunie curata sa dai atatia bani pentru nimic. E plina Romania asta de snobi care dau atatia bani? Nu pot sa cred ca un om care munceste pentru o firma si pierde noptile si weekend-urile pentru un ban in plus ar fi dispus sa dea 3500 de roni pentru mancare si stat la hotel. E o mica avere.

Plecam la 8 30 din cartierul Noua din Brasov si urcam incet dar sigur pe carari de munte spre Cristianu Mare. 4 ore de mers prin padure pe un marcaj foarte vechi si o carare cam greu de ghicit. Ne-am bucurat de ceva balaureala prin tufisuri, crengi si copaci cazuti, carari raticite si multa ( dar multa) padure. Pana pe platoul Ruia ( sau poiana Ruia cum scrie pe marcaj) am mers prin padure, fara poieni, fara gol alpin, am vazut doar frunze, ramuri, iarba si copaci picati fix pe cararea noastra. Si cam atat.
Pe platoul Ruia alte surprize: Drumul Rosu e plin de pietre si cabluri de otel, loc perfect sa-ti rupi gatul. Drumul Rosu nu are pamant, arata ca un drum de tara "asfalatat" cu pietre, doar Ruia si Kanzel arata ceva mai bine, iarba mare iti da ceva mai multa incredera ca schiul o sa ajunga intreg acasa.
Partia Ruia asa cum am gasit-o sambata:

Si cum era acu un an, cand ne bucuram de zapada mare cat casa:


Partia Kanzel, micuta dar frumoasa:


In dreapta e o padure faina (prin martie ne-am dat de multe ori, am luat si ceva copacei dar cine i-a numarat ):

Varful Postavaru si Adi intrat in noroaie:


Piatra Mare si Ciucas:

Brasovul:

Ajunsi sus ne-am bucurat de o panorama excelenta: in dreapta Fagaras, Piatra Craiului si Iezerul Papusa. In stanga: Penteleu, Siriu, Ciucas, Grohotis, Piatra Mare, Neamtului, Baiului.
In centru crema cremelor: nordul Bucegiului cu turnurile Caraiaman, Costila, Morar, Tiganesti si Scara acoperite de zapada ( Hornurile Malaiesti si Tiganesti aratau excelent, cred ca se putea schia acolo fara probleme).




Piatra Craiului, Iezer in stanga si Fagarasul:

Magura Codlei si Tara Barsei:

La coborare distractie mare, o panta foarte abrupta nu ne slabeste pana in Timisul de Sus prin...padure. La 16 30 suntem in gara din Timisul de Sus, ridicam degetelul pentru Ia-ma nene si ajungem sanatosi-voinici la masina lasata in cartierul Noua.

In Postavaru se merita sa mergi la catarat in Rasnoave si sa te bucuri de schi in zilele cu zapada mare si putina lume ( recomandarea ar fi pentru luna martie) dar pentru trasee nu stiu ce sa zic. E plin de ursi iar golul alpin lipseste, tot muntele e acoperit de padure.

Cer albastru in Ciucas

Am urmarit cu mare interes progonza pentru weekend, vineri arunc ultima privere si constat ca sambata o sa ne bucuram de o vreme excelenta . Asa o fi, soare, cer sticla, vizibilitate si geografia Romaniei. Ne-am propus sa facem Valea Alba, dar acolo in Bucegi a nins si fara coltari si bocanci tehnici ( coltari avem dar plasticii sau bocancii de iarna cam lipsesc) nu aveam ce cauta acolo. Planul B: plimbarica si poze in Ciucas. Pe Diana am pacalit-o sa nu plece in weekend (acasa) la Constanta, sigur ne asteapta un cer albastru ( curat) si impreuna o sa admiram Bucegii, Fagarasii si restul muntilor care ne ies in cale de pe maretul Varf Ciucas, ceva de genul:

As fi vrut sa fie frumos, sa revad vechea cabana parasitasi sa ne bucuram de o vreme deosebita:

Dar vremea aia frumoasa se anunta doar la campie, sus la munte o mare de nori a invadat inaltimile.
Traseul ales: Cabana Muntele Rosu-Varful Muntele Rosu- Saua La Rascruce-Saua Gropsoarele-Saua Chirusca-Cabana Ciucas (acolo am gasit o viloaie noua facuta pe bani grei plus un drum forestier care musca serios din munte, inca se lucreaza la ea cu spor, cea veche e istorie)- Varful Ciucas- Saua Tigailor- Cabana Ciucas- Muntele Rous.
Gasca: Diana, Nicoleta si Mihai.
Ciucasul e un munte superb, e alegerea perfecta pentru cine vrea sa iasa pentru prima data intr-o drumetie. Formele lui simple dar spectaculoase iti lasa o impresie unica, as putea spune ca e singurul munte care trebuie vizitat in fiecare an, mai ales iarna la schi de tura ( sper sa repetam circuitul facut sambata cu schiurile sub picioare).



Pozele sunt de acu 4 ani cand batranul Canon A520 lupta din greu sa redea ce vedeam in ture cand eram student si ieseam cu 300.000 de lei in buzunar, cu gasca aia mare in personalul mult indragit de 6 si 10 .
Dar sa nu pacalim lumea cu alte poze si hai sa redam atmosfera din weekend:


Norii ne-au insotit toata ziua:

Tigaile:

Coborarea din Saua La Rascruce spre fosta Cabana Ciucas:

Suntem aproape de Tigai, aici drumul urca ceva mai sustinut spre Varful Ciucas. Din pacate norii nu ne-au lasat sa ne bucuram de comorile care ne inconjurau:


"Crovurile" din Ciucas:


Noi doi:

Ajungem la masina cand se lasa intunericul, apusul l-am prins aproape de cabana Muntele Rosu, o sun pe Sorelul sa verific daca a ajuns la Malaiesti si ne punem in miscare. Imi aduc aminte de Dragos care a dat Valea Alba, il sun si aflu ca au avut nevoie de 7 ore ca sa iasa in platou: s-au distrat cu saritorile inghetate. Il felicit ca a juns sus fara probleme si asteptam sa puna iesirea pe blog ca merita citita si ceva poze (sigur a iesit frumos).

6 noiembrie- Prima zi de schi

Primesc un mail de la Catalin: se schiaza excelent la Sinaia, peste 40 cm de pulvar pe valea carpului. Ciudat, m-am uitat pe camere si nu am gasit urma de zapada la Balea, Parang, Azuga, Predeal, Poiana, statiunile din Maramures, nu e nea in toata tara. Cum sa fie la Sinaia??? Dau telefoane, aflu ca totul e OK si joi 5 noiembrie s-a putut schia pana la telegondola care pleaca de jos din statiune: http://www.derdelus.ro/2009/11/06/5-noiembrie-2009-prima-coborare-la-sinaia/
Pai e simplu, il intreb pe sefu daca pot sa-mi iau liber pentru vineri, vorbesc cu Dragos si pe 6 noiembrie sunt calare pe scanduri, la cota 2000, pentru un nou sezon de schi.
Zapada: multa, in unele locuri ajunge la peste 1 metru, dar santurile nu au fost acoperite, sunt multe canale care au un rol vara ( nu mi-am dat seama pentru ce), am dat de multe drumuri forestiere, pline de piatra cubica, tevi ( ???) si alte capcane perfecte pentru o zi de schi ( sau freeride ca nu am idee daca Sinaia are domeniu schiabil, anul trecut a murit un om pe "partia drumul de vara" intr-o avalansa, singura exceptie ar fi sus la 2000: Valea Dorului). Prima coborare am facut-o pe drumul de vara sa vedem cum se prezinta zapada: foarte grea, muschii i-am incordat la maxim si facem pauze ( un pic cam multe), picioarele nu vor sa ne asculte pe floscaiala asta.

Trebuia sa fie si carp-ul, pana la 1800 pe fetele ceva mai inclinate si ferite de soare am dat de zapada excelenta, un pulvar usor de controlat ( cu mici zone de crusta). Mai jos fata mare a carpului a scos untul din noi, zapada era foarte grea ( aveam senzatia ca mutam muntii din loc cand faceam o cristiana), pacat. Portiunea dintre fata mare si intersectia cu drumul de vara avea o zapada ceva mai buna, soarele a ajuns mai greu acolo si S-urile curgeau mult mai frumos.
Eram sigur ca intre cota 1500 si telecabina de la 1400 o sa fie plin de pietre, astfel alegerea a fost simpla: "noile" schiuri second hand Rossignol Bandit B2 cu 76 la mijloc, destinatia lor fiind schiul de tura ( mai trebuie sa le iau piei de foca si sa pun batranele Silvretta 400). Un schi bun, foarte usor de controlat, cam moale care nu are ce cauta pe partii inghetate, ( alegerea e simpla aici: Volkl Karma cu noile legaturi Look P nu stiu de care), dar isi merita banii si e facut de o firma pe care nu prea o suport. Rossignol si Atomic par optiunile perfecte pentru romanasii obsedati de doage race pentru partiile carpatine ( nu stiu de ce toti sunt indragostiti de race si refuza din start gama all mountain, cred ca ar fi alegerea ideala pentru "statiunile" noastre, o fi ca e ca la masini: daca ai audi sau vw esti cel mai smecher din parcare, nu conteaza ca masinile au peste 200.000 de km si le atarna tabla).

Sezonul de schi a inceput mai devreme decat ma asteptam, primavara am incheiat distractia cu o coborare pe Valea Malinului pe 16 mai, iar azi, pe 5 noimbrie, intr-o zi superba cu un soare cald de... primavara ( parca prea cald) am pus schiurile la vale. Am plecat acasa fericiti, ne-am facut damblaua :)

Dan Nicolae a fost fotograful zilei. Trebuia sa coboram impreuna, din pacate nu ne-am sincronizat, el a avut o urgenta si trebuia sa ajunga devreme in Bucuresti, noi ne-am dat ceva ma incet asa ca ne-am vazut o singura data cand il asteptam pe Dragos la coada de la telecabina. Iar am uitat camera acasa dar am primit ceva poze facute la cota 2000, Dan multam mult pentru imagini si ne vedem pe partii ( sau coclauri). Cum ziceam sper sa ma tin dupa tine:

A venit iarna

Ne-am facut planuri mari pentru acest weekend: mergem in Tarcu, ca vine iarna si nu mai parasim Valea Prahovei. Dar planurile de acasa se schimba repede, Fagarasul si-a schimbat hainele de toamna cu cele de iarna, acolo a nins (joi si vineri) iar noi aveam pofta mare de zapada. Ne suim de vineri seara in masina si fuga spre muntii inalti.
Gasca: Diana, Nicu, Gigi.
Urcam de vineri seara la Cabana Barcaciu, la 12 30 Nea Petre ne conduce spre camera cu 6 paturi, o gasim libera si foarte curata, nu refuzam oferta :).
Ne trezim la 8 si ceva, mancam, bem, o lalaim putin si plecam spre Varful Scara.
Doua anotimpuri, jos am gasit toamna sus ne intampina iarna:

Acumulatorii m-au tradat, dar aparatul lui Nicu a rezistat eroic. Multam Nicule pentru poze!


Obiectivul zilei: Varful Scara ( in centru)-Varful Ciortea

Pasi spre Scara:

Ne bucuram de zapada:



Norii se joaca, se aduna si ne dau emotii:

Negoiu e scump la vedere:






Nu mai e de gluma, e rece, vantul bate cam tare, trebuie sa ne intoarcem la un vint fiert si o ciorba fierbinte:


Planul nu ne-a iesit , vremea s-a stricat, vizibilitatea a scazut sub 20 de m, iar stancile intalnite sub Varful Scarisoara ne-au pus mari probleme ( nu aveam coarda, coltari, pioleti, nu era de noi acolo).
Restul zilei l-am petrecut la cabana Barcaciu, gasca s-a marit ( Dragos si Diana ne-au tinut de urat pana ne-am retras la nani):


Si somn, a doua zi vreme e prea urata ca sa mai facem ceva, asa ca fuga acasa. Am avut si un of, nu stiu ce a fost in mintea mea de nu am carat coltarii si pioletii, sigur ne faceam viata mult mai usoara si urcusul spre Varful Scara ar fi fost mult mai usor.
Nota zece pentru pozele lui Nicu, fara el lasam amintirile frumoase acolo sus, la cabana Barcaciu :