miercuri, 10 decembrie 2014

Prima zi de ski



Am inceput devreme acest sezon de ski, pe 22 noiembrie cu un omat foarte bun in Poiana Brasov si cu o mica gasca dornica de schi in primul weekend cu peisaj complet alb. Am gasit o statiune pustie, nu stiu daca eram mai multi de 20 pe schiuri si pe placi si o zapada maricica pentru aceasta perioada a anului. Sus erau zone cu peste 50 de cm, un omat foarte bun de dat la vale si o atmosfera superba de iarna.

Ceata pot sa spun ca ne-a stricat putin ziua ( au fost multe momente cand nu vedeam la 10 m in fata), dar tragand linie a fost poate cel mai bun inceput de sezon de cand am pus schiurile in picioare. Nu a fost pulvar, pow pow, pudra sau ce termen o fi la moda acum, dar am prins acea zapada care iti lasa o senzatie tare placuta la vale.
Pana la sfarsitul lui mai e cale lunga,  zapada sa fie ca planuri frumoase se fac usor pentru iesire pe munte cu doagele in picioare.








duminică, 7 decembrie 2014

Brana Caprelor


Pentru mine e simplu: cel mai spectaculos traseu din Bucegi e BRANA CAPRELOR din masivul Bucsoiul, poate cel mai aerian traseu marcat pe care l-am parcurs pana acum. Sunt multe locuri speciale in Bucegi, mai ales traseele nemarcate din abruptul prahovean, dar pe Brana Caprelor simti ca esti intr-o alta lume. E singura cararea ce strabadete palatul de stanca din Bucsoiul intr-un peisaj dramatic ce ofera o perspectiva perfecta catre caldarile glaciare Malaiesti si Tiganesti.

Pozele nu sunt cine stie ce, lumina a fost foarte proasta pana aproape de amiaza, cu o pacla care strica cam toate imaginile pe care le-am facut, dar senzatia e incredibila atunci cand mergi pe acea cararea ingusta din masivul Bucsoiu, iar in dreapta ta ai un gol de aproape 700 de m ce iti da fiori. Iar daca Happy si Luli nu au stare si vor sa alerge dupa toate caprele negre ce ne-au iesit in cale, atunci cu siguranta o sa iasa si de o mica aventura. Noroc ca aveam cate o lesa pentru fiecare si le-am legat de mijloc.

Intr-un peisaj frumos de toamna tarzie s-a consumat si ultima drumetie din acest sezon. Dupa multi ani am ajuns din nou la cabana Malaiesti, iar atmosfera pe care am intanit-o acolo a fost fix asa cum trebuie. Toata vara cei doi caini pe care-i car pe munte au fost evitati si chiar "pomeniti" de "turistii" ce invadeaza cu mic cu mare platoul Bucegilor. Dar in aceasta perioada a anului raman pe munte doar oamenii ok, care au o atitudine foarte ok fata de Happy si de Luli. Ce inseamna atitudine OK? E un respect simplu fata de doi patrupezi ce merg pe cararile noastre cu zambetul pe bot.























marți, 2 decembrie 2014

Piscul Cainelui

Anul acesta nu au fost multe ture de mountain bike, iar tura din Baiului de la inceputul lui octombrie a fost mai mult o iesire in natura, pe un traseu scurt, dar cu o coborare ce m-a facut sa iubesc si mai mult acest sport. Si dupa mult timp iesirea am facut-o de unul singur, fara sa stau dupa cineva anume sau ...chiar invers, adica cineva sa ma pomeneasca dupa fiecare km de urcare ca ma misc ca un melc turbat lipisit de orice speranta. Recunosc  ca in ultima vreme conditia mea fizica e ca cea a unui corporatist care se preface ca face miscare in parc, sportul a trecut pe planul zece de cand m-am mutat la Magurele, iar grijile zilnice ma cam storc de orice chef de a face o alergare decenta in timpul saptamanii.
Dar ca sa nu o lungesc prea mult: recomand cu multa caldura caborarea din Varful Baiului pana in Sinaia, pe culmea Piscul Cainelui. E tehnica ,inclinata si de multe ori prea dura pentru o bicicleta hard tail, dar e superba. Mie mi-a placut mult!
Imi pare rau dar pozele sunt facute iar cu telefonul mobil. Am prins o zi superba de toamna, dar am lasat in urma niste imagini bune cel mult de facebook. 
Si cam asta a fost si ultima tura de mtb la munte, un sezon incredibil de sarac in iesiri pe doua roti, dar raman cu speranta ca o sa recuperez la anul turele pe care mi le-am propus pentru sezonul acesta. NU e timpul pierdut, sanatosi sa fim ca trasee pentru biciclete avem o gramada in tara.