luni, 13 octombrie 2014

Tura de la Campina


Sunt multe poze ce meritau sa fie puse pe blog dupa aceasta tura de mtb, dar am pierdut cardul de memorie si am ramas cu cateva imagini postate in graba pe facebook acum doua saptamani.

A fost o iesire scurta alaturi de Diana, avand si cea mai intensa si poate si cea mai dura catarare asfaltata din tara: urcarea prin Valea Fiarelor, 230 de m diferenta de nivel cu panta medie de peste 12 grade. E infioratoare desi e pe asfalt, dar m-am bucurat  de fiecare metru castigat la deal  fara sa pun piciorul jos, dar pe foaia cea rusinoasa adica cea mica de 24 de dinti ( o abordare ce rapeste mult din farmecul catararii).
Dar tura s-a consumat intens in alta parte a traseului nostru, pe forestierul aproape imposibil de urcat pe bicicleta ( si de multe ori inexistent), ce pleaca din Vistieru  urmatorul sat dupa Sotrile si se termina dupa multa balaureala si un episod eroic de "carca-carca-bike", pana aproape de satul Secaria. Au fost sase km pe care i-am facut in mai bine de patru ore, in care am blestemat din ci in ci minute traseul pe care l-am desenat acasa pe Google Earth. Daca am fi mers fara niciun fier dupa noi ar fi fost mult mai bine si am fi parcus aceasta distanta in mai putin de doua ore.

Dar vorba unui bun amic: "daca e greu e frumos". Si cred ca fara aceste episoade "pline de crema" atat la deal, dar si la vale ( pentru ca si la vale am carat-o in brate aproape un km), poate turele noastre ar fi fost chiar plictisitoare. 

Si cel mai important e sa ajungi iar pe drumul cel bun, ce duce spre casa si care te poarta spre ultima urcare a zilei pana la releul cocotat sus pe dealul de langa Secaria si care coboara apoi lin pe Valea Doftanei, pana la intrarea in Campina. Urmeaza barajul Paltinul, o mica pauza in poiana frumoasa ce coboara spre lacul de acumulare si dupa inca 15 km de pedalat suntem la masina, la capatul unei iesiri scurte dar foarte aproape de natura.





vineri, 26 septembrie 2014

Pentru prima data cu cea mica pe Varful Ciucas


Ciucasul e un munte de nota zece, e tare mic daca vrei sa-l compari cu Muntii Bucegi, dar e fix pentru sufletul nostru atunci cand vrem sa iesim la aer curat aproape de Bucuresti, Ofera un teren excelent pentru schi de tura, merge bine si la mountain bike, dar cel mai mult ne-am dorit sa o ducem pe cea mica la picior pe Varful Ciucas, dupa doua incercari care s-au "incheiat" parca prea devreme la Cabana Ciucas.

Vremea a fost de aceasta data perfecta in a doua saptamana din septembrie, iar varful ne-a intampinat asa cum ne-am asteptat cu un vant rece si turbat la peste 1900 de m. Dar asa e Ciucasul, un masiv renumit pentru vantul necrutator care nu iti da pace niciodata in golul alpin. Iar peisajele au fost EXCELENTE dupa cum se poate vedea si in pozele pe care le-am pus mai jos, iar cea mica prin zambetul ei unic poate sa va confirme cele scrise de mine.

E un munte in care m-as intoarce in fiecare weekend daca as putea, fara sa ma plictisesc, iar daca cea mica ne zambeste asa de frumos in poze, cu siguranta aici o sa inceapa si primele ei drumetii alaturi de noi, fara sa o caram un metru in rucsac. Iar lumina buna de toamna ne ajuta si mai mult sa redam in imaginin atmosfera pe care am gasit-o in Ciucas. Pana vine omatul nu stam in weekend acasa, idei pentru drumetii frumoase inca avem, pe doua roti, sau cu cea mica alaturi de noi.






















sâmbătă, 13 septembrie 2014

Traseul clasic din Bucegi


 O tura simpla pe munte e de cele mai multe ori una tare frumoasa. Am uitat gps-ul acasa si nu am lasat nicio statistica in urma, dar nu cred ca am mers mai mult de 8 km cu maxim 700 de m diferenta de nivel in vestul Bucegilor. E putin, dar pe noi ne-a interesat o tura usoara de relaxare cu cea mica si cu tot alaiul familiei noastre. Iar vremea a fost excelenta si am petrecut ziua Dianei pe munte asa cum ne place mai mult. E un an bun, ziua de nastere a Biancai am sarbatorit-o in Crai, a Dianei in Bucegi...iar a mea o sa fie pe 10 octombrie la o tura de mountain bike in nordul Dobrogei.
A venit toamna acum, tura s-a consumat pe 31 august dar muntele e la fel de frumos si in aceasta perioada. Iar maine o sa mergem pentru o noua aventura cu cea mica, inca nu am stabilit locatia, dar cu siguranta o sa fie inca o zi petrecuta in natura pe o vreme ce se anunta inca de acum excelenta, cu lumini placute de toamna.

Mesajul meu e tare simplu: indiferent de sezon nu stai acasa! Muntele e din ce in ce mai frumos cand temperaturile scad putin iar atmosfera devine din ce in ce mai clara. Iar toamna e un sezon excelent pentru drumetii sau pentru orice fel de iesiri in natura.