marți, 17 mai 2016

O Alba asa cum trebuie

Sunt aproape de final. Omat e suficient pe vaile din Bucegi, mai ales pe cele din nordul masivului, pentru ca la Varful Omu avem peste 2m de zapada, dar si la Balea si cu sanse mari de ski ok si la inceput de iunie.

Dar eu sunt aproape de finish, sper la inca o iesire in weekend si cam gata povestea cea frumoasa cu omat zero in sezonul normal de ski si cu unul exceptional de vai.

Tura de sambata a fost cat se poate de "vantoasa". Cabina nu a mers si am avut noroc cu nu rechin cu microbuz, care ne-a dus pana la piatra arsa. Zece galagiosi inghesuiti cu tot cu bagaje si cu schiuri si cu Lula care statea peste noi, dar fericita ca a scapat iar de curtea din magurele si a ajuns iar la munte.

Cu alai mare si voie buna am coborat Valea Alba, pe o ortopedica de rupt ligamente in canionul superior si pe un firn excelent de la saritoarea superioara, pana jos in poiana la verdeata.

Ma repet, vaile fara gasca nu inseamna nimic. Vaile inseamna o poveste sau mai multe povesti spuse de oameni frumosi. Asa a fost si sambata.


























Iar a doua zi am facut  o vizita la castelul Pelisor cu micuta noastra familie. Am retrait cu cea mica epoca de glorie a Romaniei sub conducerea regilor Carol I, Ferdinan si Mihai. Iar cea mica s-a indragostit de Regina Noastra Mama, regina Maria, cea care ne-a dus numele tarii peste tot in Europa si in Lume.
Cuvintele mele sunt prea mici pentru a descrie ce am simtit cand i-am vazut chipul in fiecare incapere din castelul Pelisor. Am un deosebit respect pentru tot ce a facut pentru noi si pentru tot ce a lasat in urma. 

‘Te binecuvântez, iubită Romanie, patria bucuriei şi durerii mele, frumoasă Ţară care ai trăit în inima mea. Minunată Ţară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat şi eu, şi mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit… Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez’.







luni, 9 mai 2016

Malin si Alba cu o gasca mare de prieteni


Au fost doua vai pe 17 aprilie,cu o gasca mare cat sa intre pe o vale intreagea si cu o vreme excelenta de primavara. Vorbim de cea mai faina iesire pe care am facut-o anul aceste pe doage si de o zapada pe care nu pot sa o compar nici cu cel mai rece pulvar. Recunosc: imi place firnul, acea zapada stabila ce iti ofera sansa sa schiezi si pante ceva mai abrupte, fara sa te expui riscului de avalansa si caldura pe care poti sa o ai doar intr-o zi de primavara..
Am ramas placut surprins sa gasesc vaile foarte late, cu un omat foarte curaa, doar in partea inferioara erau ceva pietre pe Alba, dar nimic de speriat.
Iar Sorelul mi-a facut o surpriza placuta: pentru prima data a schiat o vale de abrupt mai serioasa, V. Alba cu intrare din platou. Nu e usor, canionul de sus are zone cu 40 de grade constant si ma bucur ca s-a descurcat excelent de la primul pana la ultimul viraj.
 Eu am coborat V. Malinului pana in ultimul canion, l-am urcat la loc si am continuat spre Alba. Cei mai multi au preferat sa se opreasca la intersectia cu Brana Mare a Costilei, dar omatul era atat de bun ca cerea mai multe viraje.

Alba mi-a oferit o surpriza placuta: canionul de sus era foarte lat, iar de data aceasta virajele au curs natural, fara acea topaiala fortata din stanca in stanca.

Ce sa mai, totul a mers ca la carte, as fi vrut sa stau mai mult la saritoarea Carnului si sa ma bucur de soare, dar...lumea a uitat de acest loc de belvere si a preferat sa faca pauza jos, in poiana din La Verdeata.

Totul a mers ca uns! Ca o concluzie: am coborat pe cel mai bun omat de cand schiez pe vai, in cel mai prost sezon de ski.
Ramane un an al contrastelor, dar totul e bine cand se termina cu bine, iar 17 aprilie a fost EXCELENT!

Filmuletul lui Fane: