vineri, 8 iunie 2018

Drumetie cu cea mica pana la Cabana Sambata si o pedala la poalele Fagarasului

Primele drumetii pe care le-am facut in facultate, erau de multe ori...banale:
Plecam sambata dimineata cu noaptea in cap cu personalul de sase, urcam pana la o cabana, dormeam acolo cel putin douăsprezece ore noaptea, pentru ca eram terminati dupa o drumetie de maxim doua -trei ore pe munte si plecam acasa, spre caminul din Leu, fericiti dupa un weekend petrecut pe munte.

Totul se desfasura incredibil de simplu si eram fericiti pentru ca iesieam din caminul de care eram satui. Acolo sunt alte povesti si recunosc ca toate incep cu budele la gramada care se infundau la fiecare sfarsit  de saptamana:).

Pot sa zic ca am redescoperit aceste trasee cu Vio, zic de drumetiile usoare pe care le faceam in facultate pana la o cabana.  Turele sunt scurte dar incredibil de frumoase cand merg cu ea.

Am redescoperit frumusetea unei paduri deosebite, asa cum e cea de pe Valea Sambetei si am inceput sa acord mai multe detalii lucrurilor mici: fluturii frumos colorati care sunt peste tot in aceasta perioada, apa care curge pe langa tine are de multe ori are o culaore exceptionala, sau floricelele care ne inconjoara in fiecare poiana aflata pe poteca noastra. Ne oprim, ne bucuram de aceste mici detalii si ne bucuram de tot ce ofera natura.

Iar la final de tura toata lumea e fericita si obosita. Cam asta e ideea si nu o sa ne oprim aici.















 Tara Fagarasului a fost pentru noi o oaza de liniste si de verdeata. Ne-am relaxat de multe ori, sub creasta Fagarasului si sub un soare bland de mai.

Seara am dat o pedala in zona, excelenta tura de cicloturism. Totul sub maretia crestei principale, am urcat pe forestierul paralel cu Vistea si am strabatut frumoasele sate de la poalele Fagarasului.









Lasam creasta Fagarasului si o sa revenim in iulie-august pentru operatiunea Moldveanu. O sa fie a patra incercare si cine stie, poate reusesc cu cea mica sa ajung pe acoperisul tarii. Vedem, inca e mica, dar... mi-a zis ca ar vrea :).

joi, 31 mai 2018

Calatori in Tara Fagarasului

Cand mergem la munte pentru o perioada ceva mai lunga, cautam si acel colt de cultura de care avem nevoie din cand in cand. Aceasta regula o aplicam de fiecare data cand plecam pentru mai multe zile  si e valabila in tari straine, dar si in Romnia. 
Nu vreau sa merg de dimineata  pana seara pe munte , sau sa pedalez zece ore pe zi, zi de zi, fara sa vad si mostenirea culturala din acea zona. Incercam sa combinam, atat cat putem cele doua lumi si ce am vazut in Tara Fagarasului  trebuie sa recunosc ca ne-a impresionat. E o mare recomandare pe doua roti,  daca aveti ocazia sa ajuneti acolo pentru o perioada ceva mai lunga, cu siguranta nu o sa va plictisiti.

Si sunt putin hater, dar recomand si celor care fac turul oraselor din Europa cu low costurile care au aparut de ceva ani, sa arunce o privire si prin tarisoara noastra. Sunt multi care nu au trecut de Brasov sau Mamaia  si nu au idee cum arata cu adevarat Bucovina, Oltenia de sub munte, Maramuresul, Ardealul, Banatul montan, sau Dobrogea mea inca salbatica. Eu pana sa ies la ski in Austria in 2009 sau cu firma prin Danemarca si prin Suedia , am batut in lung  si in lat tara noastra de cand eram mic. La inceput am facut-o cu ai mei prin Moldova si Bucovina, iar mai tarziu cu Diana prin Oltenia, Ardeal si Banat.

Era sa uit, după o pauza de un an de la ultima ieșire la bulgari in zona Veliko, am condus pe drumuri pustii, fără trafic... Fără stres.... Pe o raza de 200 de km de București nu mai exista asa ceva, sa te bucuri de drum și de peisaj... Pentru mine e o raritate. Din păcate drumurile din Ardeal sunt proaste... Și viteza medie a ieșit... 30 de km/h.