marți, 22 iulie 2014

Tura de cicloturism prin Dobrogea


Ne-am propus sa pedalam pe traseul de mountain bike de la Luncavita, un concurs ce a avut un mare success in ultimii ani, dar vremea urata si padurile pline de noroaie ne-au determinat sa schimbam din mers planurile si sa ne orientam spre o tura de asfalt. Cand am ajuns in Nifon ploua mocaneste ca intr-o zi de toamna, iar temperaturile de afara te indemnau sa stai la caldurile in masina. Era ciudat, dar parca gresim luna:, in iulie ne asteptam la 30-40 de grade...nu la 15.
Dar tot raul spre bine, planul l-am schimbat din mers, iar iesirea a fost pe un asfalt foarte bun, cu mici portiuni de forestiere excelente, lipsite de noroaie. 

Iar obiectivele noastre s-au schimbat si scopul a fost sa ne bucuram de verdele crud ce ne-a incantat ochii pe toata durata turei si sa ajungem la manastirea Cocosul pentru un moment de liniste sufleteasca.
Arta fotografica a trecut pe ultimul loc, dar tura a avut acel ceva ce mie mi-a placut tare mult.

Si raman la parerea ca nordul Dobrogei e un loc ideal pentru mers cu bicicleta de moutain bike, pe forestiere sau cararile frumoase ce strabat dealurile din zona. Sau de ce nu, la ture unice de cicloturism prin locuri ceva mai putin umblate de ce care ies in natura pe doua roti. Iar avantajul de a merge prin sate e greu de exprimat in cuvinte marete atunci cand te retragi pentru o bere si un mic servit la carciuma satului. Sunt amintiri frumoase, care mertia doua randuri pe blog. 




























vineri, 11 iulie 2014

La multi ani Bianca!


Micuta Bianca a facut doi anisori si pentru prima data si-a facut ziua pe munte. Planul nostru era sa stam sambata la pensiunea din satul Pestera cu toata familia, poate sa "infigem" un gratar si sa-i uram acolo la multi ani, iar duminica sa facem o tura ceva mai lunga de mtb. Dar cumanatul meu a venit cu o idee excelenta, sa facem o drumetie de 3-4 ore la poalele Craiului, pe un traseu ceva mai usor. Recunosc ca propunerea cumantului m-a surprins in mod placut si am pus repede in aplicarea ideea lui.
Iar rezultatul a fost o mare surpriza, Bianca a mers mai bine de 3 km singura pe traseul ce duce spre Saua Joaca, iar fata ei care exprima doar bucurie puteti sa o ghiciti usor in toate pozele pe care le-am postat mai jos. Asta da surpriza placuta si cred ca e doar o chestiune de timp pana cand o sa prinda si ea microbul drumetiilor pe munte.
E un inceput tare promitor si cred ca e pentru prima data Pe drumul cel bun.
A trecut o saptamana de cand a fost ziua ei, dar ideea e simpla: vreau sa-i urez Biancai cat mai multe zile de nastere petrecute pe munte. Acolo sus incep cele mai frumoase povesti care pot fi povestite peste ani si ani. Si cine stie, o sa ajunga o zi cand o sa ne bucuram ca ea ne-a scos in imparatie Craiului alaturi de prieteni ei si intr-o drumetie potrivita pentru mersul nostru ceva "leganat".

Anii trec, dar lucrurile simple raman si cele mai frumoase...