miercuri, 24 februarie 2010

Deep water ski


Ajung luni la munca, rupt de oboseala dupa o saptamana de schi la Bansko si un drum de peste 1000 de km, ruta Bansko-Constanta-Bucuresti. Intru ultimul in birou, la 9 30 primesc un mesaj ca trebuie sa fiu in nu stiu ce sala de conferinte, ajung acolo chiaun de somn, deschid laptopul si incep sa citesc o caruta de mail-uri. Ma opresc la unul cu un tabel, ma chiorasc oleaca si ma vad intr-o lista. Eram ultimul dar ce conteaza: pe 21 februarie trebuie sa plec in Danemarca in interes de serviciu. Futu-i... s-a terminat sezonul de schi!
Papa schi de tura in Leaota, un plan perfect pentru acest weekend cu o coborare frumoasa de pe Varful Leaota. Asta e, munca e munca, nu stau pe ganduri o sun pe Diana si stabilim sa schiem sambata la Azuga. Ni se alatura si Reink, un coleg de birou ( si un olandez de nota zece), umplem masina cu schiuri si fuga la munte. In Azuga era o vreme calda, de primavara-vara, drumurile erau acoperite de apa, iar la baza partiei, in loc de zapada am bagat claparii in noroaie si iarba. Asta e, in buzunar aveam o cartela ceva mai veche cu urcari, intrebam lumea si ni se raspunde ca partia e foarte buna, fara pietre dar cu zapada inghetata.
Ne-am intalnit cu Silvia si Catalin, ei aveau alte planuri: sa faca creasta Baiului pe schiuri de tura, le-am spus ca partiile sunt ok si au hotarat sa faca cateva coborari cu noi.
Punem schiurile la vale, il vad pe Catalin cum pleaca si incepe urmariea :)Am incercat sa ma tin dupa el dar nu am reusit. Consider ca nu am pierdut nimic, din contra, e bine sa schiezi cu cineva mult mai bun ca tine, vezi unde gresesti, realizezi ca trebuie sa lucrezi la stil, te ambitionezi sa ai o pozitie corecta si iti doresti ca urmatoarea coborare sa fie mult mai buna.
Prima tura a fost minunata, a doua asa si asa, la a treia s-a floscait treaba iar la a patra am dat-o in bara: am ales Sorica Sud. Ne oprim langa gardul de beton ( buna idee, un loc perfect sa-ti spargi capul sau sa-ti rup gatul daca pici in asa ceva), aruncam o privire,observam ca partia are suficienta zapada, dar ne-am luat o teapa cat noi de mare. A fost prima data cand am lasat schiurile la vale pe o panta de 20 de grade ( talpa era ceruita), fara a avea intentia de a lua un viraj si am prins o viteza de maxim ... 4 km/h. Toti! Era o zapada infecta, foarte apoasa si plina de praf, omat ideal pentru o fata sudica.

Reink:

Diana:

Bucegiul, din pacate vaile au foarte putina zapada, trebuie sa ninga bine ca sa schiem in mai pe Cerb sau Morar:

Creasta Baiului ( Baiul Mare se vede putin in dreapta):

Sorica Sud si gardul de beton:

In stanga Postavaru si Clabucetul Taurului, fix in centru Piatra Mare si in dreapta un picior care coboara din Muntii Neamtului ( daca am gresit va rog sa ma corectati):

Coboram la gondola, Diana se uita la mine putin mirata si imi spune ca ne-am luat o noua teapa: pe o hartie era afisat pretul abonamentului-80 lei. Ma duc la casa de bilete, verific informatia si iar teapa: pentru copii abonamentul e 80 lei, pentru adulti 140 lei.

Aici s-a rupt filmul. Nici nu stiu cum sa incep seria injuraturilor... Cum poti sa ceri 140 lei, mai mult de 30 de euro pentru doua "partii" si o singura gondola. Oameni buni, la Bansko abonamentul e 100 lei pe zi, aici, in tara asta preturile sunt mai mari. Mult mai mari!!! Conditiile sunt de tot rahatul, PIETRE , damburi, gheata, servicii nu exista, locuri de parcare mumu, mizerie, oamenii care ajung aici nu au unde sa schieze, e aglomerat, pute urat a caca langa gondola, sunt garduri de beton in dreapta si in stanga pe Sorica, intrarea pe Cazacu e freeride total ( o sa-si rupa cineva picioarele daca pica de pe curba de nivel), angajatii sunt sictiriti in draci si sunt suparati ca nu stau acasa in weekend...M-am simtit prost si consider ca sunt un mare prost. E vina mea, eu sunt vinovatul pentru ca eu le-am marit curul cu banii mei. Eu le-am platit urcarile, din banii munciti in timpul saptamanii, sau in weekend, ca na, asa e la corporatie. Si nu sunt singurul, toti gresim ca le bagam bani in CUR si in burta lor flocoasa. Nu e frumos ce scriu, dar sa arunci 140 lei ...pentru ce?
E simplu, nu are rost sa ma enervez aiurea, schi de tura iarna in Romania ( ca merita), o sa facem o iesire inainte de sarbatori in Austria si una in martie sau sfarsitul lui febraurie la Bansko si gata balciul.
Gondola de 140 de lei:

Si 140 de lei pentru chistoacele astea doua:

Cat de mare e diferenta intre Bansko si tot domeniul schiabil din Romania ( dar tot). Pai nu e mare, vorbim de lucruri diferite, Bansko e statiunie, Bansko are partii, in Romania e balci total pe bani seriosi. Nu bag in aceeasi cratita Austria, Italia, Franta sau Elvetia. Vorbimde de alte servicii, mult mai bune ca la bulgari si recunosc ca nu am ajuns acolom ( la anu ne ducem pe ghetar si facem comparatii... cu Bansko).
Era sa uit, iarna aceasta mi-am luat trante la Bansko cand o balauream aiurea prin padure si pe sub telescaun sau la schi de tura: ma opream in crengi, jnepeni sau braduti; dar o cazatura in zapada afanata nu inseamna mare lucru, razi, te ridici si o dai la vale ( ca nu e problema, toti picam pe ceva moale, e normal). Dar pe partie a fost prima tranta pe sezonul acesta. Culmea, aveam viteza mica dar ceva s-a intamplat ( nici acu nu stiu ca nu m-au lasat picioarele, nu eram obosit, cred ca neatentie) m-am dus glont spre padure aproape 100 de m fara sa am nicio reactie. M-am ridicat, am simtit ca e de bine, mai putin gatul care era cam intepenit ...ce sa zic, eram aproape ok, e bine ca nu s-a rupt nimic. Bine , casca s-a cam zgariat, sincer nu conteaza, acu stiu ce am de facut: investitie in protectie completa pentru bazin, coloana si umeri. Nu e de joaca fratilor, putea sa fie mult mai nasol, am avut noroc.

luni, 15 februarie 2010

Bansko


Am plecat la 7 dimineata din Constanta cu ganduri mari ce zburau spre Bansko, infruntand uraganul dezlantuit in camp deschis (luptand cu un cod galben spre portocaliu care a blocat sudul tarii) si avand in portbagaj saci de dormit si multa mancare ( daca mama natura s-ar fi gandit sa ne opreasca din drum, puteam sa petrecem "relaxati" printre nameti) . Greul cel mare a fost in tara pana la Vama Veche, bulgarii au avut grija ca drumurile sa fie ok, iar temperaturile pozitive au topit stratul imens ce s-a depus pe autostrada Stara Zagora-Sofia.
Treaseul ales: Constanta-Vama Veche-Varna-Burgas-Stara Zagora-Plovdiv-Velingrad-Bansko: 750 km.
Dupa 16 ore de condus am avut ceva probleme cu cazarea, o ora ne-a luat sa ne dam seama cum sa ajungem la apartamantele SNOWPLOUGH, aflate la 20 de minute de mers pe jos de partie, in partea dreapta a raului Glazne.
Fratilor, sunt la 50 de ani lumina de noi, te uiti la ce au bulgarii, ce au facut in statiunea aia si iti vine sa injuri tot ce inseamna "partii" si toti administratorii de "domenii schiabile" din tara asta.

Sa incepem cu ceva informatii:
Statiunea au pus-o jos, la 900 de m altitudine, dar domeniul schiabil l-au urcat intre 1600 de m si 2600 de m. Trei sau patru partii coboara de la 1467 de m ( punct intermediar pentru gondola) spre statiunea Bansko, restul sunt cocotate acolo unde trebuie. Toate partiile au zapada artficiala, nu au pietre, sunt balizate si marcate corespunzator. Tot domeniul schiabil e, sigur o sa sune ciudat dar simt nevoia sa scriu: domeniu schiabil. Bansko arata a statiune, noi nu avem ceva care aduce a statiune, toate arata ca niste cotete colorate ( in frunte cu litoralul si Valea Prahovei). In Romania, noi NU AVEM DOMENIU SCHIABIL. NU AVEM PARTII! Simt o imensa bataie de joc cand ma dau pe Valea Prahovei, la care se adauga o atitudine de bisnitari din partea angajatilor lui Sarbu, Copos si a parvenitului din Busteni ( i-am uitat numele dar nu ma intereseaza). Trebuie sa-l adaug in aceeasi cocina pe primarul din Sinaia, nu pot sa uit imaginile date de Antena 3 cand el se lauda ca in urbea lui natala turistii se bucura de aceleasi conditii de schi ca in Austria.


Potential avem, dar nu exista vointa, la bulgari potential e si s-au facut investitii serioase. E plin de englezi, greci, suedezi, unguri, sarbi si romani. In fiecare dimineata, in parcarea din fata gondolei, printre numerele de Bucuresti se strecura la prima ora si un numar de Constanta.
Gasca:
  • Diana

  • Cristina

  • Florin

  • Si eu

Ne-au placut partiile aflate sus in golul alpin, cele doua rosii care duceau la 2600 cu ultimul telescaun si cele doua albastre, aflate la aceeasi altitudine ( ca sa urci la ele trebuia sa te lupti cu un teleschi de tip T):

Incalzirea o faceam pe rosia 4, o rosie care la intrare era cam neagra, cu portiuni excelente pentru a exersa tehnica carving ( bine, nu le am cu carvingul si mi se pare o tehnica inutila pentru schiorii de rand, dar incercam si eu acolo ceva):


Diana in actiune:



Si eu:




La pranz partiile se stricau si ajungeau pline de damburi. Nu zic ca nu-mi place sa ma dau la vale prin cofrage de oua ( ca asta fac in Romania cand ma duc in "statiuni"), tehnica de a schia galmele de zapada o consider mult mai practica decat carvingul dar stiam ca imi nenoroceam genunchii daca schiam pana inchideau instalatiile. Chaling valog 1 se prezenta excelent si dupa ora 13, putini coborau pe aceasta partie cu adevarat neagra, un fel de fata mare a capului batuta cu racatracu' in V. Ne retrageam pe acel derdelus care avea la baza un telescaun asemanator cu instalatia din Busteni ( are un un mic acoperis de plastic care te protejeaza de ninsoare, ploaie sau vant):

Daca alegi sa cobori prin stanga, panta pare ceva mai serioasa, simti ca te dai pe carp, dar trebuie sa muncesti serios prin tocatura de zapada pulvar ( in cel mai fericit caz) sau prin placile de zapada inghetata care se formeaza de la zapada artificiala.

Balaureala:
In prima zi m-am intalnit cu Silvia si Catalin, care aveau 4 zile de schi in picioare si stiau foarte bine tot domeniul schiabil ( noi eram pierduti in spatiu, fara harta luam telescaunele la intamplare si coboram ce gaseam la vale). Catalin a luat-o glont pe marginea unei partii rosii, a facut stanga si s-a oprit brusc. S-a uitat in jos, a gasit o linie foarte interesanta, mi-a spus ca zapada pare ok si a coborat in doua, maxim trei viraje caldarea din imagine. Nu am stat pe ganduri, m-am luat dupa el si m-am bucurat de un pulvar de zile mari, la fiecare viraj zapada soptea elegant un sunet special, lasandu-ne in acele fractiuni de secunda bucuria de a pluti.

Pot sa zic ca a fost singura experienta off piste, de unul singur nu aveam ce cauta in aceste galeti. Restul le pot boteza "balaureli" printre placile de vant intalnite pe sub telescaunul 1 ( care incepea de langa partia Tomba):



Sau telescaunul 3 ( nu i-am retinut numele dar parca asa i se zice), se tine linia instalatiei:


Sau valcelul din stanga telescaunului ( semana foarte mult cu Papagalul din Sinaia):

Cei din telescaun te incurajau cand te vedeau boschetarind printre braduti sau jnepeni, te indemnau sa o dai tare la vale si le urmam exemplul (mi-a placut atmosfera, la noi daca te dai pe sub telescaunul din Predeal toti fitosii cu schiuri race fac misto de tine):

Bulgarii sunt inebuniti dupa schi in afara partiilor, daca alegi la intamplare 5 perechi de schiuri una sigur are peste 100 la mijloc. Bulgarii nu stau pe ganduri, la prima ora daca prind pulvar il toaca fara mila. Dupa orele de schi, copilasii de 9 sau 10 ani erau trimisi in mijlocul actiunii, coborau cu antrenorii lor fara pic de frica. Sunt curios cum or sa schieze la varsta mea daca unii tanci se duceau glont la vale prin pulvar neatins:

Nota zece pentru Cristina si Florin, ajutati de instructor au "prins" in 4 zile ( ei avand zero experienta) cat am invatat in 5 ani in Romania cu schiurile vechi de 195 si 52 de mm la mijloc ( late cat cureaua de la pantaloni):

Bansko ne-a impresionat, am plecat acasa cu un zambet imens si o promisiune simpla: la anu o sa revenim!
Si sa nu uit de Diana care a schiat cot la cot cu mine de dimineata pana seara. A invatat mult, acu are control bun, ne-a marturisit ca iubeste cu adevarat acest sport si mi-a promis ca in doi ani o sa schieze mult mai frumos ca mine. De ce nu, daca vrea cu adevarat sigur o sa reuseasca.

luni, 1 februarie 2010

Drumul spre Iezer


Am plecat sambata seara spre cabana Voinea, injurand cel mai prost drum national: Pitesti-Campulung: o platforma continua si foarte compacta de cratare care rasare din Mioveni si se termina in centru orasului Campulung. Facem stanga spre Leresti si continuam pe un drum forestier acoperit cu zapada inghetata. Parcam masina, fac putina ordine pe bancheta din spate, las scaunul soferului pe spate iar Dragos scoate un cort mic si il pune in zapada, hotarat sa doarma afara. Refuz oferta, ma bag in sacul de dormit, inchid usa si ma culc linistit cu picioarele pe volan. Dimineata o luam usurel la deal, punem pieile de foca si pornim pe drumul forestier ce urca usor spre refugiul Iezer. Alegem traseul de iarna cruce albastra care duce spre Varful Iezerul Mare.

Padurea e plina de pietre, cioturi si crengi si e lipsita de zapada. Din pacate suntem nevoiti sa punem schiurile in carca si sa continuam urcusul in claparii de tura. Un caine frumos, o corcitura de haski cu un dulau local ne insoteste prin padure, ne arata traseul iar noi il rasplatim cu papa bun.


Ajungem in golul alpin si ne suim pe schiurile de tura. Vizibilitatea mica ne-a dat ceva batai de cap, de multe ori ne opream ca sa vedem urmatorul stalp, ne luam un reper si ne vedeam de drum. Eram foarte obositi, trebuie sa facem pauze, urcam incet dar castigam altitudine. Mama natura nu s-a bucurat de prezenta noastra si ne-a oferit o noua surpriza: viscol si vant puternic. Acolo unde stalpii coborau spre refugiul din caldarea glaciara ne-am oprit, mai aveam 250 de m diferenta de nivel si ajungem pe Varful Iezerul Mare dar riscam aiurea sa ne ratacim ( si mai era o problema, mai sus toata zapada a fost viscolita in vale, erau doar pietre si iarba).
Planul era sa ajungem pe Varful Iezer dar vremea a fost infecta, nu aveam vizibilitate, am urcat incet si am cautat puncte de reper. Mai sus, la peste 2000 de m era uragan.
Vantul a batut puternic si a transformat zapada pulvar in placi de vant, in Iezer orice panta mai mare de 25 de grade te invita la o calatorie de vis cu avalansa ( doar in zonele cu jnepenis zapada avea baza).

Coboararea a fost naspa rau, placi mici de vant plecau de sub noi si cand scapam de ele nimeream in crusta foarte groasa. Nu am prins pulvar, nu am dat de zapada buna.
Schiem ca niste cizme, dar na, zapada e de vina ca noi suntem mari schiori. Glumesc, un meserias se da pe orice zapada, nu da vina pe crusta, gheata, damburi sau ce gaseste in cale. Ne oprim, punem schiurile in spinare, prin padurea deasa si lipsita de zapada nu se putea schia.




Iesim din padure, intram pe forestier si incercam un soi de schi fond cu schiurile de tura pana la
cabana Voinea.



Blogul intra in vacanta, plecam la Bansko.