marți, 18 septembrie 2012

Turul Craiului pe doua roti

A fost o vara saraca de mountain bike, dar zilele nu au intrat in sac, iar la sfarsitul lui august aveam sa bifez doua ture pe bicicleta in tinutul Muscelului. Sambata am facut circuitul Craiului pe doua roti, o tura frumoasa, cu 4 ore crunte de carca bike pe un cod portocaliu de canicula si cu o aventura greu de uitat printr-un valcel plin de copaci cazuti, care ne-au facut drumetia tare "placuta" din Curmatura Foii pana aproape de Valea Dambovitei.
Traseul ales: Dambovicioara- Cheile Dambovicioarei- Brusturet- La Table- Prapastiile Zarnestilor- Zarnesti- Plaiul Foii-Curmatura Foii- Valea Dambovitei- Satic- Dambovicioara, 66 de km cu 1650 de m diferenta de nivel.
Cred ca e circuitul cu peste 6 chei, aproape 25 de km de mtb i-am facut prin Cheile Brusturetului, Pisicii, Dambovicioarei, Dambovitei...si mai sunt cateva dar nu le-am retinut numele. Nu recomand portiunea Plaiul Foii - Valea Dambovitei prin Curmatura Foii, au fost 4 ore in care ne-am chinuit rau, cu un push bike de o ora pe o panta de peste 25 de grade pana in Curmatura Foii si cu o coborare exotica printr-un valcel plin ochi de balarii si o panta de 30-35 de grade ( noroc ca nu erau saritori). Am impins-tras-ridicat-carat bicicletele la vale fara pic de mila, a fost singura solutia de a inainta prin jungla valcelului. Circuitul clasic se face prin Rudarita- Barajul Pecineagu, e ceva mai lung( 102 km), dar e mult mai usor. Mai multe informatii gasiti aici:
Aici sunt cheile de care va povesteam, toate sunt superbe dar pozele redau putin din atmosfera deosebita pe care am intalnit-o la poalele Craiului. Suntem singuri, inaintam tacuti in aerul racoros intalnit in aceste chei, pe forestierul care avea sa se termine aproape de La Table. Imi pare rau ca am uitat sapuniera in Constanta, pozele sunt facut cu doua telefoane mobile, din pacate nu au cine stie ce calitate:
Poienile din zona La Table. Nu ne grabim, facem poze si ne bucuram de o coborare minunata care pleaca din zona La Table si se termina in Prapastiile Zarnestilor.
Si gasca cu care am pornit la drum: Flo singura fata care ni s-a alaturat
Gabi, primul coleg de la corporatie:
Florin, al doilea coleg de la corporatie. El a fost motorul grupului, a urcat in modul Turbo pe orice panta care i-a iesit in cale pe foaia mijlocie :
Drumul Zarnesti- Plaiul Foii e plin de cocalari cu x6 si q7, care accelereaza cand trec pe langa tine. Gandirea lor e primitiva, specifica neamului romanesc si alearga ca dementii in muntii de praf, ca sa manance o ceafa de porc sau o ciorba de burta cu mult usturoi la Plaiul Foii. Noua ni s-a facut rau de la praf, varianta aceasta de mtb sigur nu trebuie repetata, sunt trasee in tara mult mai bune de mers pe doua roti departe de turistii motorizati.
Pauza de ciorba si berici la Plaiul Foii. Nu stiam ce ne asteapta, am lalait-o cu spor si bine am facut, am avut energie pentru orele ce au urmat, ca sa balaurim cu talent prin toti boschetii pe care mama natura i-a asezat frumos in calea noastra. Recomand acest traseu pe jos, cu bicicleta e o carca sadica fara niciun rezultat concret.
Noi am folosit track-ul acesta de GPS:
La Curmatura Foii peisajul e COLOSAL. Craiul e un munte special, nu are nevoie de nicio prezentare:
In Crai s-a defrisat fara mila!!! Usor, usor, distrugem tot ce avem frumos in Parcurile Nationale pentru o mana de banuti...Pacat, distrugem comori unice lasata de natura, fara sa gandim la ce o sa ramana in urma acestor defrisari.
Seara s-a incheiat cu un gratar monstru in Campulung si cu o hidratare serioasa alaturi de colegii de drumetie. Ceafa de porc a fost marea vedata, iar berea a curs fara incetare pana noaptea tarziu. Lumea in care traim e frumoasa si noua ne plac micile placeri pe care viata ni le ofera .
Asa cum zicea si Laurentiu Barza in ultima lui postare, sunt trasee de mtb mult mai frumoase in zona Craiului, noi am bifat acest circuit care ofera perspective superbe asupra Craiului sau Iezerului, dar drumul Zarnesti- Plaiul Foii si mega boschetareala din Curmatura Foii ne-au lasat un "mic gust amar" ( am reusit performanta sa inaintam 800 de m pe ora, un record greu de egalat pe bicicleta).

duminică, 9 septembrie 2012

O zi in Bucegi


A fost o tura pe fuga intr-o zi frumoasa de sfarsit de Iulie, alaturi de o familie indragostita de munte si care s-a terminat cu o mica alergare montana cu Happy, pe frumoasele carari din Bucegi. Simt ca pentru urmatoarele doua ore o sa fac parte din aceasta familie, e o sezantie deosebita si ma bucur ca pot sa fiu alaturi de ei.
In primult rand trebuie sa-i multumesc lui Fane, care a venit cu o idee splendida de a face impreuna cu sotia si fetele lui, traseul pitoresc ce pleaca de la Piatra Arsa si coboara usor pana aproape de hotelul Pestera. E o carare simpla care ofera multe perspective deosebite asupra vailor Ialomita, Doamnei si Sugarilor.

Am ajuns cu masina pana aproape de Piatra Arsa pe drumul asfaltat fara niciun motiv pana in inima Bucegilor.

Fetele erau pline de energie, iar cea mai mica, la 4 ani ,era prima alaturi de Happy. Asa o sa facem si cu Bianca, de mica vrem sa o ducem pe munte, ca sa nu-si traiasca copilaria printre betoanele Bucurestiului.

Ne despartim langa cabina Pestera, noi avand ca prim obiectiv: Varful Omu prin Valea Ialomitei:


Pentru Happy aici e un colt de rai, are cu ce sa se joace: vaci, oi, caini ciobanesti si magarusi. Cu toti socializeaza, cu sau fara voia lor:


Seceta a schimbat peisajul, cascada cea mare de pe Valea Ialomitei lipsea cu desavarsire:


Acceleram putin si imi aduc aminte de experienta de acum un an de la Marathon 7500. Nu vreau sa slabesc ritmul si imi propun sa scot un timp bun pana la Varful Omu. Moralul e bun, incerc sa alerg pe portiunile de plat si simt ca particip de unul singur, pe aceleasi carari care au fost "invadate" de sute de participanti acum doua saptamani, la cel mai frumos concurs organizat pe munte. Ma intrec cu adversari "nascociti de imaginatia mea" si simt ca azi pot sa scot un timp excelent. Repet, Marathon 7500 mi se pare cel mai frumos marathon montan, are ceva special greu de povestit intr-o singura postare.


Mecetul Turcesc:


La Omu era agitatie mare, noi eram pe fuga, trebuia sa prindem trenul de 15. De la Pestera a inceput mica noastra alergare, am reusit un timp bun, o ora si cincisprezece minute, cu tot cu poze, un timp mai bun cu cinci minute ca acum un an, la marathon 7500.

Valea Gaura:


Mancam ceva din traista si incepem alergarea pe Valea Cerbului. Aici s-a rupt filmul pentru Happy, aproape de limita padurii temperatura a sarit bine de 35 de grade, iar dulaului i s-a facut rau. Eu goneam la vale, tare incantat de cararea perfect "alergabila" ce pleaca din Poiana Costilei si strabate Plaiul Munticelului, iar Happy suferea in tacere la un metru in spatele meu. Mi-am dat seama tarziu ca ceva nu e OK cu Happy,aceasta fiind supraincalzita, si am varsat toata apa pe care o aveam pe ea fara niciun rezultat. Am invatat o lectie: pe canicula o sa am grija sa nu mai chinui cainele, au alt organism si trebuie sa-i intelegem.

Valea Cerbului:

In martie Tomcat a schiat valcelul din dreapta. A ales o linie perfecta, jos palaria pentru constantean: