vineri, 29 martie 2013

Ski si soare


Am avut de toate in acest weekend, mult soare sambata in parcul Tineretului si un omat bun sus la Sinaia, in Valea Dorului si la Cota 2000. 
Cum a fost? Pai am avut parte o vreme excelenta si asta ne-a adus un zambet imens in suflet, dupa o iarna cenusie, lipsita de orice mangaiere calda. Cred ca am scris de multe ori ca primavara imi place cel mai mult, am zile frumoasa la campie, asa cum trebuie pentru plimbari in parc cu Bianca, sau pentru ture cu bicicleta pe langa Bucuresti, iar la munte zapada se prezinta "fain" pentru ski de primavara, la altitudini ceva mai mari. Ski si soare, asa vrem  si asta o sa cautam pana incepe vara :).
Am facut si o selectie de poze cu Diana si Bianca, Happy e si ea pe acolo dar trebuie multa atentie la detalii ca o sa gasiti. 

Sambata in Tineretului, vremea a fost de tricou:

Primul experiment cu rucsacul de munte si cu Bianca in spate. A mers bine, o asteapta muntii la vara:
                  
Si s-a trezit:
Ca sa adoarma iar:
Si iar scoatem la vedere ochisorii de culoarea oceanului:
Smecherie:
Primii pasi sunt ceva mai timizi, dar sunt munciti bine:
                  

Si ski"industrial" in Valea Dorului, sau intre 2000 si 1400 dupa ora pranzului, cu multi prieteni buni si un omat excelent. Ceva mai jos spre Sinaia am avut si un plafon superb de nori, iar sus in Valea Dorului soarele ne-a urat un calduros: "Bine ai venit primavara"!!! Rar dau bani pe un skipass in Romania, dar duminica cei 102 lei i-am dat din suflet, pentru ca rar prinzi o asemenea zi la munte pe doage si cu o gasca atat de frumoasa.

Ski si soare, asa ne place cel mai mult:








Si un Carp clasic cu o gasca frumoasa de familisti:

joi, 21 martie 2013

Ski pe Valea Doamnei (Bucegi)


Ce inseamna schiul de tura pentru mine? Raspunsul e simplu: AVENTURA!!!
Pot sa gasesc cea mai buna zapada intr-o statiune "industriala" din Austria, sa am sute si mii de kilometrii de partii perfect intretinute, dar amintirile cu care raman dupa un sezon de ski, sunt cele petrecute in natura pe doagele de tura. Iar peisajele pe care le-am surprins la inceputul lui martie la Padina, pe Valea Doamnei, Varfurile Tataturu si Strunga Mica, pot sa le povestesc cu un mic zambet de ferice si peste o mie de ani. Sunt locuri deosebite in tara ( primul munte care imi trece prin minte ar fi Retezatul), dar pentru noi, cei care stam in Bucuresti, zona Padina o sa ramana un mic PARADIS pentru schiul de tura.

A fost o iesire de o zi, dar pot sa spun ca a fost un mic marthon cu doua coborari din zona Varfului Tataru si o drumetie ceva mai lunga din Saua Strunga pana pe Varful Batrana, cu o coborare pe Valea Doamnei pana la hotelul Pestera. Nu am idee ce diferente de nivel am facut sau cati km am papat sud doagele de tura, dar stiu sigur ca a fost o experienta greu de uitat. 

Urcarea pe Varful Tataru ( aproape 2000 de m, asa am vazut pe toate hartile):

 
  

A doua coborare a fost tare spectaculoasa, daca nu ma insel am schiat de pe Varful Dintre Strungi:


Strunga Mica si Strunga Mare:
Greu la deal:
Craiul ne face frumos cu ochiul:

Vara traseul Saua Strunga-Varful Batrana e unul usor, de maxim doua ore care poate fi parcurs de oricine. Acum lucrurile stau putin mai ciudat, era tarziu si zapada urma sa inghete, astfel orice traverseu s-ar fi transformat intr-un mic cosmar fara coltari si pioleti. Noi aveam asa ceva, dar zaceau frumos in masina...

Sunt multe fete de aproape 30 de grade pe care trebuie sa le tai. Pericolul de avalansa era mic, dar fara coltari de schiuri sau de bocanci pare o mica "aventura". Una mica dar nasoala rau...





Incepe urcusul final spre Batrana pe o fata tare inclinata. Pot sa zic ca a stors untul din noi acest ultim prag, dar am reusit sa scapam de marele "inghet", zapada era excelenta iar canturile si-a fucat excelent treaba.
Refugiul Batrana era acoperit de namenti mari, iar jnepenii monstru de cinci-sase metrii zaceau sub omat mare.
Intrarea pe Valea Doamnei e foarte spectaculoasa, dar si expusa avalanselor. Am prins conditii perfecte, cu temperaturi scazute, dar zona e foarte expusa daca sunt placi de vant sau curg avalanse din peretii laterali.


Partea finala e foarte interesanta: un canion inclinat cu o cascada inghetata la final.


 

Cam asta a fost toata iesirea, dar ramanem cu amintiri frumoase, culese de sus de la munte.