duminică, 18 februarie 2018

Cum a inceput totul


Pentru prima data nebunia de pe valea prahovei m-a dovedit... Si e pentru prima data cand plec cu schiurile de acasa si ma intorc cu ele fara sa le fi folosit. Dar am reusit sa scap pentru cateva ore de nebunia totala ce a pus stapanire pe statiunile din zona si am reusit sa ajung cu cea mica la fostul hotel Cioplea, pe vechiul derdelus unde am invatat sa schiez la patru anisori.
Multumesc tatalui meu ca m-a pus pe schiuri de mic....desi am uitat tot cand m-am apucat iar de acest sport in timpul facultatii, la 20 de ani dupa o pauza de 7 ani in care am refuzat ca un mic berbec sa pun iar doagele in picioare ( nu stiu ce a fost in mintea mea si regret ca am fost mic si prostut).
Am retrait azi niste amintiri deosebite de cand eram Kinder de 4-5 anisori. Vremuri frumoase care s-au cam dus, dar cea mica a avut o zi deosibita: a facut plugul in pulvar de multe ori neatins. M-am bucurat pentru ea si recunosc ca schiul in Romania pentru un copil mic de 5 anisori suna a misiune imposibila in weekend. Sa va uitati la zambetul ei, pentru ea acel derdelus de 150 de metrii a fost unul special.
Si inca ceva, inteleg perfect de ce din 15 zile de ski pe care le-am avut sezonul acesta, 13 au fost la ski de tura, departe de orice sarma si de orice fauna umana.









marți, 13 februarie 2018

Ciucasul de iarna


Nu e un secret pentru nimeni ca Ciucasul anul acesta nu prea are omat. Dar daca il cauti, atunci tura pe doage o sa iasa PERFECT!

Daca imi propuneam sa fac aceasta tura acum sase ani, cand aveam acel echipament greu de ski, cu legatura duke marker si doage pe peste doua kg bucata, probabil aveam nevoie de o zi intreaga ca sa cobor si sa urc Valcelul lui Horatiu de doua ori.  Dar acum cu echipamentele light pot sa zic ca zbor la deal. Iar la vale sunt decente si doagele dar si claparii Dynafit TLT6, nu rup gura targului, dar nici nu te incurca. E un sport nou, speed touring daca nu ma insel, in care nu stai o secunda: in doua ore jumatate reusesc sa parcurg peste 800 de m dif de nivel si distante de peste 8...chiar 10 km. Trebuie sa recunosc ca a inceput sa imi placa din ce in ce mai mult avest format si seamana foarte tare cu alergarea montana pe timp de vara.

A fost o zi de duminica perfecta petrecuta in familie si in natura, cu sotia care a luat o gura de aer curat dupa multe zile petrecute in casa din cauza unor mici probleme de sanatate. Iar cea mica nu a stat locului, s-a dat cu sania, a facut oameni de zapada, un mic tunel in zapada imensa de langa cabana si....a baut mult ceai. A inceput sa asocieze ceaiul cu o cabana de munte, cu mult lemn si cu acea atmosfera unica pe care o gasesti doar intr-un cadru perfect natural.

Ma repet: iubesc Ciucasul, e un munte mic dar plin de surprize. Va invit sa il descoperiti in orice anotimp!






























miercuri, 7 februarie 2018

Sinaia asa cum imi place

Sunt zile cand Sinaia e cel mai frumos loc de data la vale pentru mine. Si pot sa spun ca am prins doua weekend-uri deosebite la Cota 2000, cu Bianca intr-o zi superba de duminica, cu mult soare si reusit sa schiez pe partia Scandurari de mai multe ori. Iar a doua iesire a fost o combinatie castigatoare pentru noi, cu putina sarma intre 2000 si 1400, dar si cu ceva tura in zona Varfului cu Dor, cu Fane si cu Sorelul. 

Fara sa-mi propun am prins un pulvar de vis pe Scandurari cand am iesit cu Bianca, sub fata nordica a zonei Scandurar, fix langa teleschiul abandonat, iar weekend-ul trecut pe Tarle si Papagal. Nu mi se intampla des, dar am reusit sa coboram primii in zapada neatinsa atat pe Papagal, cat si pe Tarle. Prognoza parea cam dezastru, cu vant turbat de petse 60 de km/h si fara soare. Ei bine, nu a fost asa, chiar am avut parte de o zi deosebita pe munte, cu mult soare si un vant foarte prietenos.

A fost un omat de vis pe valcelele orientate spre Valea Prahovei, cu multe S-uri curate in omatul proaspat si cu un zambet de care inca nu am scapat. Iubesc Sinaia si o sa revin in zona pentru schiul de primavara.

Iar Bianca prinde usor gustul acestui sport deosebit. In acest moment se descurca singura pe o partie albastra si sunt tare mandru de ea. Facem pasi mici si frumosi pe munte si asta conteaza cel mai mult pentru noi. Important e sa-i placa si sa-si doreasca sa mearga cat mai des cu mine in weekend, fara sa o impingem de la spate. Pot sa zic fara sa gresesc ca suntem pe drumul cel bun.