sâmbătă, 26 octombrie 2013

Col du Niculitel


Am vrut sa fac o tura ceva mai "serioasa" cu Diana si sa treaca pentru prima data de pragul psihologic de 1000 de m diferenta de nivel castigati la deal. Suna tare ciudat, dar in nordul Dobrogei poti sa faci ture de mtb cu aproape 1500-1800 de m diferenta de nivel in maxim 70 de km, sunt multe "urcusuri" de peste 300 de m diferenta de nivel pe care poti sa le faci pe o panta ce trece de 7 %. Parca am fi la munte si recunosc ca in zona Niculitel am intalnit un relief perfect pentru a pedala, cu stanci si forestiere ce urca spre culmi spectaculoase. 
Dar trebuie sa-ti faci bine temele de acasa, sunt enorm de multe forestiere ce pleaca de nicarieri si se indreapta spre un colt de padure din care nu gasesti nicio iesire, fara un GPS de munte poti sa te pierzi intr-un labirint de intersectii, din care poti sa iesi tare sifonat dupa o balaureala de multe ore. Cred ca si aici s-a defrisat fara mila, iar aceste forestiere au fost folosite cu multa incredere de cei care au vrut sa scoata un ban din poate cea mai profitabila afacere din Romania. E un adevar trist, spefic neamului nostru ...
Dar sa ne intoarcem la tura din nordul Dobrogei, care a inceput cu o ceata tare laptoasa, ce ne indeamna sa stam frumos in parcarea de langa manastirea Celic Dere. 
Primii 10 km au fost prin noroaie adevarate ce ne-au facut sa ne intrebem ce cautam intr-o zi asa urata pe meleaguri atat de indeparte. Dar vremea tine de multe ori cu cei care isi vad de drum  ( si indraznesc putin sa creada ca totul o sa fie bine), astfel dupa ce am trecut de punctul cel mai inalt al drumetiei ( 370 de m), ceata s-a sparat iar peisajul s-a scaldat in culori adevarate de toamna. Daca as merge la picior prin padurile de langa Niculitel cred ca m-as plictisii repede, dar sa pedalezi aici e o adevarata placere. Nu stiu daca am redat asa cum trebuie ce peisaje am intalnit, dar pe mine sigur m-au impresionat.

Si ca sa fie o tura frumoasa, finish-ul a fost intr-o catarare frumoasa cu panta medie de 5.8 % si 270 de m diferenta de nivel pe asfalt. Eu i-am spus Col du Niculitel si cred ca e cel mai inclinat drum asfaltat din Dobrogea ce trece de 200 de m diferenta de nivel. 

Nu vreau sa va bag si pe voi in ceata, Dobrogea nu e la fel de spectaculoasa ca o zona de munte. Cele mai frumoase locuri de mers pe doua roti mi s-au parut creasta Latoritei si sudul Fagarasului, dar aici e un alt taram, perfect diferit de tot ce ati vazut pana acum, iar pe mine acest peisaj unic m-a determinat sa revin din ce in ce mai des. E un peisaj batran, plin de mistere si de comori ( oferite de natura, desigur).























marți, 15 octombrie 2013

Bucla trei Eco Marathon


Sunt cateva zone de o frumusete "crunta" care intra in categoria: TREBUIE SA AJUNGI ACOLO MACAR O DATA IN VIATA. Spre norocul nostru multe nu sunt departe de Bucuresti si inca pastreaza acel farmec "neatins" de industria turismului de masa (de multe ori prost inteleasa de romani). Pot sa spun ca Moeciu de Sus pentru noi e un loc minunat si aduce putin cu zona Tirolului dar cu un farmec romanesc.
 Daca nebunia din zona se opreste la castelul din Bran, pe dealurile din Moeciu de Sus si din Fundatica timpul a ramas aproape "incremenit" si asta ne bucura mult. Sa fie clar, nu cautam acel turism de enspe stele care ne lasa un gust tare amar, nu vrem cazare de lux sau un hotel de minim zece etaje si cu o parcare plina de asfalt. Chiar si in Austria am evitat statiunile pline ochi de turisti  si de hoteluri inghesuite, am ales satele aflate la 10-15 km de domeniul schiabil si care pastrau acel specific pe care puteai sa-l gasesti doar la localnici. 
Si ca sa nu ma abat prea mult de la subiect, inchei cu aceasta idee:  cautam natura asa cum era ea pana sa apara turismul industrial si ma bucur ca am regasit-o pe dealurile din Moeciu de Sus. 
Si ca sa iasa o tura cu adevarat speciala i-am luat la drum pe Mihai si pe patrupedul lui de incredere Oscar. Am avut o trupa frumoasa cu caini, bebel si cu un cuplu de parinti care nu-si tine copilul de un an si trei luni inchis intre betoanele din Bucuresti. Asa ne place, asta o sa facem cat de des putem...

Aici am pus track-ul, timpul e unul mediocru, dar cine are chef sa alerge pe dealurile din zona cand vremea e frumoasa si nimeni nu ne grabeste:

Trebuie sa instalez o versiune mai noua de Photoshop, cea pe care o am acum ( sapte daca nu ma insel) e ciudata si pozele pierd repede din calitate dupa ce le prelucrez. O fi si din cauza blogger-ului care papa mult din calitate pozelor prin diverse metode de compresie? Sincer nu stiu, dar pozele originale aratau ceva mai bine.

Ca sa nu o lungesc prea mult, recomand bucla trei de la Eco Marathon, nu aveti nevoie de GPS ca sa va orientati ( traseul e foarte bine marcat cu o banda roz), dar trebuie sa tineti minte ca o sa treceti prin multe proprietati si trebuie sa lasati totul asa cum ati gasit acolo.

Sper sa va placa de Bianca (cea care "beneficiaza" de o super sedinta foto la fiecare iesire pe munte) si de cei doi hami...cele trei personaje principale din aceasta postare: