sâmbătă, 31 octombrie 2015

Transfagarasanul pe doua roti


Sa faci Transfagarasanul pe bicicleta  nu e cine stie ce mare realizare, dar sa prinzi o asemenea zi dupa 3 saptamani de ploi si vreme foarte rece, e ca un cadou scaldat in soare, pe care doar mama natura poate sa ti-l faca. Aveam un plan ceva mai mare, sa urc din zona in care se termina lacul Vidraru (850 de m) pana la Balea, de acolo sa cobor pana la 1250, cu finish la Cabina de la Balea Cascada, iar de acolo sa urc pentru a doua oara la Balea Lac si sa cobor pe sud pana in locul in care am lasat masina. Ar fi iesit aproape 100 de km cu 2000 de m diferenta de nivel. 
Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, iar frigul de care m-am lovit pe nord m-a determinat sa schimb planul din mers si sa stau mai bine de cinci ore la soare, pe fetele sudice managaiate bland de o lumina perfecta de toamna. In aceasta a anului caldarile nordice sunt lipsite de lumina, iar frigul ce mi-a intrat in oase m-a gonit dupa 5 minute de stat si holbat la o bere ce parca nu intra pe stomacul gol. Mi-am strans toate cele ( inclusiv berea care avea acum un dop improvizat dintr-o punga de cora), iar rezultatul puteti sa-l vedeti in seria foto pe care am atasat-o mai jos.

Totul a fost perfect, iar traficul pe Transfagarasan a fost aproape zero. Nu sunt soselar, dar o Transalpina, un Transfagarasan sau o urcare pana la Piatra Arsa sunt foarte ok in aceasta perioada a anului, cand traficul nu exista.
Vizionare placuta:


























luni, 26 octombrie 2015

Braul Portitei


Braul Portitei a fost o tura scurta pe o canicula imposibil de suportat. Drumetia s-a consumat la jumatatea lui septembrie, cu o gasca mica si ceva mai "speciala" formata doar din membrii neamului Dumitrel.

Tatal meu la cei 57 de anisori a revenit "in actiune" pentru un al doilea nemarcat pe anul acesta, dar ceva mai usor de abordat pe Braul Portitei din Muntele Caraiman. Iar Diana si cainii din dotare au incheiat micutul nostru grup, ce se strecura cu greu prin cele 38 de grade din golul alpin si prin multimea ce a invadat Valea Jepilor ( Jepii Mici).
Merg de multi ani pe munte, dar nu credeam ca un traseu dificil din Carpati poate fi plin ochi de turisti, cu sau fara experienta. Cred ca muntele acesta trebuie tratat putin diferit si cu ceva mai mult respect dupa exemplul pe care l-am vazut in Slovenia si sa intelegem ca  nu pe toate cararile pe care le ofera masivul Bucegi sunt deschise turistilor incepatori.
Sunt zone dificile care cer un minim de echipament, cum ar fi incaltari de munte, iar Nike si Puma nu au ce cauta pe stancile si saritorile de pe traseul Jepii Mici.

Bucegii ofera o diversitate greu de intalnit in alte masive, poti face cel mai fain alpinism din tot lantul Carpatilor, poti aborda cele mai tehnice coborari de mtb din tara ( nu cred ca exista ceva mai spectaculos ca poteca ce pleaca din Saua Strunga pana in Poiana Gutanului), iar  variantele de alergare montana sunt brici, traseul de la 7500 e cel mai bun exemplu. Nu mai zic de schiul pe vai  in mai, sau de traseele nemarcate ce fac special masivul Bucegi, dar acolo e o poveste lunga ce merita o postare separata.

Dar in formatul actual e un dezastru vara, e o tiganie pe care am descris-o de sute de ori pe acest blog si sunt convins ca in timp se poate face ceva. Un prim mare pas a fost reportajul de la proteveu: Romania te iubesc,
 CLICK pe acest link, pentru ca au abordat problema fix asa cum trebuie si au pus degetul pe imensa rana ce zace acum pe acest munte.

Dar sa revenim la oile noastre si sa lasam si doua vorbe pe acest blog despre tura pe care am facut-o acum o luna:
E un traseu simplu, desigur nemarcat cu riscurile pe care le are orice drumetie prin abruptul Bucegilor, dar care se termina cu o fereastra superba ce duce cu gandul spre o alta lume a Bucegilor.
E frumos rau in in acest loc si ne refugium in mica noastra fereastra care ne salveaza de caldura ce a pus stapinire peste toata tara. Ne uitam in jur si vedem un univers al stancilor, plin de pereti impunatori si de vai adanci aproape imposibil de parcurs.

Bucegiul e impresionant daca vrei sa-l descoperi... noi incercam sa-i gasim acea umbra de libertate care inca a ramas in acest masiv, iar alaturi de familie totul pare asa cum trebuie.