miercuri, 28 martie 2012

Valea Cerbului pe schiuri


Iubesc schiul pe vai! Cum a inceput totul si de ce m-am apucat de ski...pai e o poveste tare lunga, cred ca o sa scriu o pastare separata cu acea intamplare care m-a determinat sa ma apuc de acest sport. Da, e o idee buna, sigur o sa urmeze un nou articol cat de curang, aminitirea inca e vie cu cei doi instructori din Poiana care "dansau" frumos pe Valea Alba la mijlocul lui mai, iar eu in acea zi, am vazut pentru prima data cu ce se mananca schiul.

Va las sa "savurati" acest articol SUPERB despre valea Morarului din Bucegi, Mihai a descris excelent ce simt cand cobor o vale de abrupt pe doage: http://www.derdelus.ro/2012/03/27/valea-morarului-in-anii-80/

E simplu, pentru mine cel mai frumos loc de dat cu schiurile la vale e primavara, pe vaile din Bucegi. Imi place Fagarasul, vreau sa ajung la schi de tura in Retezat, sau sa fac o coborare pe Padina lui Calinet in Crai, dar cel mai frumos loc de schi mi se pare pe vaile de abrupt din Bucegi. Nu sunt new school, nu vreau sa par cool cand fac ceva, sunt departe rau de tot ce se intampla in lumea freeski-ului, dar iubesc simplitatea si traditia acestui sport.
Si ca in orice sezon, ultima coborare o sa fie pe Morar la inceputul lui iunie in costum de baie si in sepcutza alba de marinar ( sa vada toata lumea ca sunt constantean).

Happy tare unhappy in cabina:


Gasca a fost mare ca asa ne place: Anca, Happy, Adi Caziuc, Tomcat ( Dragos), Cosmin cu placa si Vladutz.

Pe platou situatia e trista, zapada aveam din parti, singura solutie ca sa ajungem la Omu a fost sa caram schiurile pana la Cerdac. Cosmin, Tomcat si Vladutz s-au separat de noi, au incercat sa schieze Valea Alba, dar lipsa zapezii in canionul de sus i-a determinat sa-si schimbe planurile. E ciudata primavara asta, nu avem omat la intrarea pe Alba, pe platoul Bucegilor si in caldarile de sus, dar e plin de zapada in padure. Mai rar asa ceva...


Aproape de Cerdac am prins o limba de zapada si am pus piele la treaba. Mi se luase de atata carca si ce e trist, anul trecut pe 21 mai cand am fost la ultima tura pe Valea Morarului era mai mult omat ca acum.


Am coborat caldarea Ialomitei cu Anca si am urcat pana aproape de varful Bucura ( din Bucegi ) pe piei. Pentru Anca a fost prima experienta cu schiurile de tura si i-a placut mult. A invatat bine miscarea, sper ca la Balea sa se bucure de un weekend intreg de ski de tura. Zapada pe Ialomita a fost beton, dar excelent de schiat, mai bine ca pe partie.

Anca pentru prima data pe piei la deal:


Linia lui Tomcat. Happy se uita admirativ la reusita "rider-ului" :))



Valea Cerbului la picioarele noastre. De aici a inceput distractia. Zapada a fost aproape perfecta, un firn bun de primavara ne-a smuls multe zambete frumoase:

Cosmin la treaba. A ales o linie ceva mai indrazneata:

Happy Adi:

Cam asa e pe vai:

Multe urme de avalansa. Aici a fost groaznic zielele trecute, zapada grea de primavara a smuls copaci si stanci in drumul ei spre Valea Cerbului:


In padure ne-am luptat mult cu omatul greu. Ne-a luat ceva pana am iesit aproape forestierul ce duce la Gura Diham, dar satisfactia a fost imensa. Pentru prima data cand am schiat in Romania peste 1500 de m diferenta de nivel de la 2500 pana la "portile" Busteniului.

miercuri, 21 martie 2012

La ski cu familionul


M-am intors la Sinaia pentru o noua zi de ski "industrial" cu tot familionul intr-o zi mohorata de martie. Am plecat la drum cu sotia ( Diana), tatal meu si Sorelul, inghesuiti in Sandelul rosu, plin ochi de schiuri, clapari si merinde bune gatatie de mama.

Vremea a fost asa si asa, oleaca de gri cu un cer inchis alaturi de o ninsoare marunta m-au facut sa injur pentru a n-a oara site-urile de vreme ... in frunte cu meteoblue.com ( pe net ziceau ca o sa fie soare orbitor).

Vantul ne-a fost priten in acea zi, vizibilitatea a fost ok, iar zapada in Valea Soarelui a fost un deliciu. Partii la fel de bine "pieptanate" am prins acum un an pe ghetarul Pitzstaler si recunosc ca pentru prima data am ramas placut impresionati de calitatea partiilor din Romania. Am avut o singura problema, am ales doagele late, cu 98 mm la mijloc sa schiezi pe o partie perfect batuta e ca si cum ai participa la o cursa de formula 1 cu o masina de teren echipata cu troliu, carlig de tras si cauciuri offroad :).

Dar viata e frumoasa si distractia mare pentru doagele grase e intre 2000 si 1400. Gasca s-a marit si am dat doua ture cu Mateo si Adi pe Tarle si Papagal. A fost bine, era in jur de 12 si ceva, iar zapada s-a inmuiat putin pe fire cat sa intre cantul perfect. Pe Tarle a fost o nebunie totala, am prin zapada de vis intre bradutii de langa telescaunul nou. Urlam de unul sigur, cred ca se uitau ca la urs toti schiorii de pe drumul de vara sau din telescaunul care urca foarte aproape de "partia" Tarle.

Dar acolo unde ma simt cel mai bine totul era tabla. Carpul era plin de scoici imense inghetate si de un ghetus tare urat. Am vazut ceva temerari dar ce au schiat ei era o lupta de supravieturie. Nu e fun asa...

Cel mai mult mi-a placut pe Calugar, acea fata sudica ofera schiorului un teren fabulos. Sunt zone incredibil de inclinate, unde nu e bine sa gresesti, pentru mine a fost prima experienta pe Calugur si pot sa spun ca m-a dat pe spate :).

Sper sa ajung si pe Genune, am inteles ca aduce mult cu o vale de abrupt. Sezonul e lung si zapada avem, timp sa fie si voie buna.

De la dreapta la stanga: Diana, tatal meu si Sorelul. In poza sunt 4, asteptam un bebel la vara. Speram sa fie schior....sau schioare.


Telescaunul nou din Valea Soarelui. Coada zero:



Diana:


Carp:


Si Calugarul cu Adi:


Aici am intrat pe o fata foarte inclinata perfect inghetata. Ceva viraje scurte,
un mic morcov si totul a iesit bine:


Tarle:


Adi foarte mulat azi:


Je:


Mateo in actine pe Papagal:


Cam asta a fost. Am bifat ultima zi pe partie, gata cu instalatiile urmeaza turele de primavara pe foci. Am schiat foarte putin sezonul acesta, dar am o satisfactie, au fost 4 zile in care am dat bani pe sarme, restul le-am petrecut frumos la schi de tura departe de Valea Prahovei. Si ce zile au fost:).

joi, 8 martie 2012

Happy ski de tura in Iezer Papusa


Schiul de tura l-am descoperit acum trei ani, nu a trecut mult timp de atunci dar am ajuns la o concluzie simpla: cele mai frumoase iesiri pe care le-am facut iarna pe munte au fost cu doagele in picioare, departe de nebunia din statiunile de pe Valea Prahovei. E pustiu acum, nimeni si nimic nu deranjeaza aceasta liniste fireasca, iar noi muncim din greu ca sa ajungem acolo unde zapada se pastreaza in fiecare zi "naturala".

E o senzatie frumoasa sa simti ca ai castigat lupta cu muntele, cu panta si de ce nu, cu tine. Imi place din ce in ce mai mult schiul de tura si ma bucur ca sezonul acesta am petrecut putine zile pe partie si nu am dat banii pe sarmele din tara. Repet, cele mai frumoase ture au fost cele pe schiurile de tura, daca nu ma credeti va invit sa incercati.

Doua zile vantul a facut legea in golul alpin, am intalnit placi de vant, scoici si multe avalanse scurse in caldarile glaciare. Am tinut matematic culmea Vacarea, nu am incercat sa facem "freeride" sau alte nebuneli, orice abatare de la culmea principala s-ar fi lasat cu o avalansa tare urata. Cu placile de vant nu te joci, poti sa te alegi cu coloana rupta, sau sa ajungi ingropat la 5 m sub zapada, asteptand vara ca sa vezi iar lumina soarelui. E o realitate urata, te uiti trist la fetele superbe din Iezer care te indeamna la viraje in forta...bagi coada intre picioare si te dai pe culmea principala care are o panta de maxim 20 de grade.



Tovarasi de drum in Iezer mi-au fost Dragos si Happy. A fost o duminica superba, dupa doua zile de vant turbat ne-am bucurat de o natura linistita care ne-a asteptat cu o vizibilitate excelenta.


Am ales culmea Vacarea, un picior de plai lin si superb, care ofera un peisaj colosal calatorului. In spate lasa Craiul, Bucegii si Leaota iar in fata se zareau timid muntii Ghitu si Frunti din masivul Fagaras.


In spate se vede culoarul Rucar Bran.


Dragos si Happy. Acestea sunt fetele de care ziceam, ne-am uitat le ele, am oftat putin dar nu am indraznit sa le coboram. Pericolul de avalansa era MAXIM, cu placile de vant nu te joci...


Stana din culmea Vacarea. La tura de bici pe care am facut-o acum cinci luni ne-am luptat din greu cu 14 ciobanesti. Nu ne-au dat pace pana am ajuns in padure, noroc ca am avut mancare de caine la noi:


Sudica si cutzu:


Piatra Craiului, Dolomites de Romania:


Mai sus de 2200m zapada a disparut, vantul a spulberat tot omatul in vale iar noi ne-am continuat traseul pana aproape de Crucea Ateneului in claparii de tura:


La vale ne-am bucurat de o coborare lunga de 10 km si aproape 1300 m diferenta de nivel. Zapada a fost foarte buna in golul alpin, la inceput a fost o placa tare, aproape inghetata, asemenatoare cu o partie batuta bine de ratrac, iar aproape de limita padurii am dat de un pulvar indesat foarte usor de schiat. In padure o crusta ne-a muncit putin, dar panta mare de peste 30 de grade m-a ajutat sa leg ceva mai usor virajele.


Eu zic ca a fost bine, am un mic regret ca nu am ajuns pe Iezerul Mare ca sa admiram toata creasta Fagarasului, dar tura o consider reusita. E bine sa lasi ceva si pentru urmatoarea iesire, timp avem, vremea sa fie buna ca sigur o sa repetam experienta pe o alta culme frumoasa din Iezer.