vineri, 25 decembrie 2009

Chiştocul din Azuga

Vine iarna iar blog-ul se transforma intr-un snow report, fara iesiri pe munte, doar schi si ...iar schi ( o sa incercam si schi de tura prin Iezer, Ciucas si Leaota). Bucurestiul inca e plin de nameti dar la munte poti sa gasesti orice, mai putin zapada. Pe 24 decembrie cautam singurul omat bun de dat la vale pe V Prahovei. Optiuni...nu prea, ar fi Bradul in Poiana :)), Clabucet Sosire in Predeal (o partie scumpa de mori si plina de pietre in partea superioara) si Cazacu Varianta. Am ales Cazacu Varianta, stiam ca patronul de acolo e dus cu pluta dar are grija de derdelusul lui cel mic ( 400 de m daca nu ma insel). La 9 30 zapada se prezenta...impecabil, batuta ca in Valea Dorului, am ramas impresionati de cei 400 de m. Am incercat ceva tehnici carv, nu ne-au iesit dar ne-am simtit excelent pe o partie de nota 10 ( bine...e de nota 5 ca nu poti sa dai o nota asa mare pentru un chiştoc ajutat de o sarma numita teleschi). O lectie pentru toti administratorii de partii. Pacat ca in Azuga au pus instalatii de facut zapada artificiala pe Sorica, Cazacu si Sorica Sud, dar daca sunt tinute ca bibelouri, fara sa fie folosite, pai mumu zapada.

Bucegii vazuti din Azuga, pozele lasa mult de dorit, sunt facute cu un telefon mobil ( zero zapada pe Valea Cerbului si Valea Alba):


Juma de partie avea un strat de 40 de cm de zapada artificiala, cealalta jumatate avea multa iarba si ceva noroaie:

Se anunta ceva ninsori duminica, daca nu, iarna asta o sa fie tare placuta.

miercuri, 2 decembrie 2009

Drumul lui Negru Voda


Ziua nationala ne gaseste iar departe pe culmile unui munte incarcat de mister. L-am cautat pe Negru Voda si al sau drum peste plaiuri, care potrivit legendei, este fondatorul şi primul voievod al Ţării Româneşti. Poteca am gasit-o dar ne-am oprit sus pe plaiuri frumoase, fara sa strabatem vechea ( si inalta) carare ce lega Tara Romaneasca de "Tara Ungureasca" . Pe Varful Leaota ne-am odihnit( dupa un drum lung si obositor pe vechi poteci pastorale), am vazut toate comorile care-l inconjoara si o lume de vis ni s-a aratat. Visul a tinut putin, parca prea putin, dar nu trebuie sa fim tristi: o viata intreaga o sa fim calatori acolo sus pe carari spre cer pierdute in legende vii.








Soarele nu a fost prietenul nostru, poate ca a fost mai bine asa, muntele capata o alta infatisare cand umbre adanci apasa asupra lui:


In drum spre casa ne-am oprit la cabana Leaota. Am gasit-o singura (parca uitata de lume) desi a fost redeschisa circuitului turistic.