joi, 26 mai 2011

Valea Morarului - 21 mai

A ajuns o traditie ca ultima iesire la schi in Bucegi sa fie pe Valea Morarului. Vremea s-a anuntat foarte proasta, dar cineva acolo sus a tinut cu noi si a vrut sa avem o zi superba de schi pe una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi.

Schiul de primavara trebuie gustat incet, as putea spune ca merita savurat ca un vin bun, iar povestile si voia buna nu au voie sa lipseasca. Asa am facut si noi, pana la Varful Omu am reusit performanta de a urca in trei spre patru ore, iar coborarea a tinut mult, pauzele fiind la discretie. Asta inseamna sa schiezi in Bucegi: sa intelegi peisajul si sa te bucuri de vaile de abrupt, canioanele care pun la grea incercare priceperea schiorului si de zapada de primavara (care de multe ori e mai buna omatul batut perfect in zilele de iarna). Pentru mine e un fel de ramas bun dar ne vedem la anu.

Si fara un grup frumos distractia sigur nu ar fi fost garantata. Am fost cinci, ne-am intalnit si cu al saselea la Omu, un schior de 65 de ani care in fiecare primavara coboara vaile de abrupt din Bucegi fara sa se planga de greutatea rucsacului sau de lungimea traseului. Ma inclin frumos in fata acestui domn si imi pare rau ca nu i-am retinut numele, dar mesajul lui a fost clar: varsta nu cunoaste obstacole, daca vrei sa te bucuri de munte o poti face indiferent de varsta.

Zapada a fost buna, in prima caldare ceva mai grea, primele viraje fiind putin mai timide, dar zambetul a aparut repede pe buze in a doua caldare unde zapada era aproape firnuita. Valea a fost surprinzator de curata, plina de zapada in caldarile glaciare, iar in zona canionului ne-am luptat putin cu o mica saritoare. Coborarea pe schiuri s-a incheiat aproape de intersectia cu Valea Adanca, la 1650 de altitudine ( mai bine de 850 de m diferenta de nivel). Eu zic ca a fost bine.

Drumul lung spre Omu, in zona Cerdacului am ales traseul de iarna:


Coltii Morarului, se vad trei alpinisti in traseu:


Valea Gaura si dealurile verzi de pe culoarul Rucar Bran:


Inca e iarna la Omu:


Grupul nostru, de la stanga la dreapta:
Titi, Mariusica, Nae, Serban si Bogdan


Prima caldare glaciara, intrarea de sub statia meteo:


Poza de grup dupa primele cristiane:


Se vede Creasta Balaurului ( e un traseu superb, trebuie sa-l repet):


S-a schiat excelent in a doua caldare glaciara, putina actiune cu Nae si Bogdan:


Intrarea in canion:



O mica saritoare care ne-a chinuit putin:


Cam asta a fost ultima de schi a sezonului in Bucegi. Nici nu stiu ce sa fac: sa incep drumetiile lungi si frumoase sau sa merg cu Diana la Balea peste doua saptamani pentru o noua coborare pe doagele de lemn.
Stiu sigur ca inca e iarna in sufletul meu...

duminică, 22 mai 2011

Cupa Malinului 2011


Pentru Cupa Malinului 2011 o sa am doar cuvinte de lauda:
Iubesc acest concurs, atmosfera facuta de participanti, mica galerie din buza vaii si nu in ultimul rand Valea Malinului. Sunt doua concursuri obligatorii pentru mine, chiar daca nu particip promit ca an de an o sa fiu prezent la acest eveniment pentru a face poze si a incuraja cunoscutii si Maratonul Piatra Craiului, cel mai frumos concurs de alergare montana la care am participat .
Anul acesta a fost un show total, la schi nivelul a explodatat fata de anii trecuti si am avut cinci concurenti care au schiat superb. Liniile au fost dementiale, baietii au avut cojones si au fost foarte motivati, iar Shosho a reusit (dupa un drop excelent) sa atinga o viteza supersonica si sa castige concursul.
Noi am facut galerie, poze peste poze si am mancat bunatile puse pe buza vaii de prietenul Fox:
Daca iubesti acest sport e ceva deosebit sa ajungi in luna mai in Muntii Bucegi la Cupa Malinului, sa-ti saluti cunoscutii ( te asigur ca sunt multi) si sa participi daca ai sange in instalatie, sau sa faci o ultima coborare dupa concurs, mers incet pentru a SAVURA VALEA MALINULUI.

Avem nevoie de acest concurs, e prea frumos sa-l descriu intr-o simpla postare. Merita efortul de la cabina Babele pana la intrarea in vale, lupta cu bolovanii si stancile la Hornul Pamantos si lungul drum pana la Gura Diham. Acest efort o sa fie rasplatit cu un cuncurs frumos, o vale deosebita si o atmosfera care trebuie descoperita.
Baietii in actiune:




Ochelarii roz ai Dianei si "fesul" meu preferat:
Dupa concurs am coborat incet si sigur Valea Malinului. Zapada a fost excelenta, cei care au schiat inaintea noastra ne-au lasat "o partie perfect batuta".
Klauss:

Vasi:


Danutz:
Popika:
Tomcat si Alex:

In Poiana Malinului am facut o pauza mai mare. Eu nu ma grabeam, am stat la poze si am baut berea pe care am tinut-o in ghiozdan ( Ciuc, bere rece la munte):

Io:

Un cutu simpatic ne-a tinut de urat:


Seara s-a incheiat superb, cu o gasca virusata, un gratar excelent (care merita multe cuvinte de lauda) udat bine cu multa bere pana seara tarziu. Mi-a placut mult Cupa Malinului 2011, la anu o sa fim in capul vaii pentru un nou concurs.

Adrian Caziuc ne-a ajutat cu aceste filme, trebuie sa-i multumesc!
Shosho, castigatorul Cupei Malinului 2011:



Catalin Rotaru, locul 2:



Alexandru Grigorescu, locul 3:


Prieteni in actiune. Virusatul Fox:

joi, 19 mai 2011

Vallée Blanche

Schi pe Valea Alba. Gasca: Iulia, Diana, Tomcat ( Dragos), Vasi, Klauss si Mariusica.

O vale care nu mai are nevoie de nicio prezentare. O gasca deosebita si o zi minunata. Schiul de primavara nu se opreste aici, iarna nu a plecat, e acolo sus la munte si noi o sa revenim cu acelasi dor pe vaile din Bucegi.

Am plecat ceva mai greu la drum dupa o noapte lunga petrecuta in compania prietenilor virusati, dar trupa s-a pus repede in miscare si am pornit hotarati spre cabina pentru o noua coborare pe schiuri.

Locatia aleasa: Vallée Blanche din Bucegi, un loc special pentru mine, a fost prima vale nemarcate pe care am urcat-o cu Adrian Caziuc pe vremea cand eram studenti si mergeam cu dulapul in spinare, pe un traseu incarcat cu zapada. In acest loc am descopeit si schiul de primavara la sfarsitul lui mai, cand am vazut pentru prima data schiori alunecand frumos pe Valea Alba.

Am vrut sa fim un grup si ma bucur ca Iulia, Vasi si Klauss ni s-au alaturat. Nu intru in detalii despre drumul de la cabina pana la intrarea in vale, se ajunge foarte usor pe marcajul cruce rosie care duce spre Cruce.
Vasi ne-a facut si prima surpriza, un mic surub din legatura placii i-a cazut si sansele lui de a cobora valea au scazut spre zero. Noroc ca platoul Bucegilor e plin de cabluri, tevi, fiare si salvarea a venit de la o sarma cazuta in iarba ( sunt curios daca in alti munti poti sa gasesti asa ceva). A reparat legatura in stil pur romanesc si am pornit la vale. Primele viraje au fost ceva mai timide dar zapada nu ne-a dat emotii in zona canionului si placerea de a schia a aparut.

Nu o sa pun poze cu valea in sine sau cu peisajele pe care le-am vazut, puteti sa vedeti in articolul pus pe 1 mai.

Sambata am coborat Valea Malinului dupa concurs si a fost o cursa nebuna spre Hornul Pamantos. Atunci eram presati de timp, erau multi schiori care se grabea sa ajunga cat mai repede la Gura Diham, dar azi totul s-a desfasurat incet, cu pauze la discretie si s-a lasat cu multe poze. Iulia a surprins ceva frumos, ne-a vazut prin "ochiul" obiectivului asa cum am fost pe Valea Alba. Mi-a placut mesajul transmis, e o poveste cu noi, va las sa o descoperiti:





Daca ma uit foarte atent zambete faine:

Ciprian de la Salvamont Zarnesti Piatra Craiului a fost arbitru si anul acesta la Cupa Malinului. Pe Valea Alba a fost un amic drag, un ghid bun un excelent schior:





Ski on rocks:




La saritoarea cea mare. Inca se poate schia:




Carca in padure, placerea de a cara kile intregi de schiuri si clapari in spinare. Greu de descris in cuvinte, trebuie incercat:


Poza mea preferata, Iulia stie sa faca poze:

Cam asta a fost, o zi superba, zapada, iarba verde si floricele. Urmeaza Morarul in weekend, povestea continua...