marți, 26 iulie 2011

Manastiri din Dobrogea- tura de bici



Mi-am propus sa fac mai multe iesiri in Dobrogea si se redau cu ajutorul imaginilor si a micilor descrieri frumustea acestor locurilor. Nu are rost sa ma ascund, m-am nascut in Constanta, sunt dobrogean si iubesc acest colt de tara.
Pot sa consider ca am inceput o serie frumoasa: Calator in Dobrogea. Mai jos o sa gasiti primele pagini dintr-un drum lung pe care o sa-l incep din sud, aproape de Vama Veche si care o sa se termine in Delta Dunarii:
E un plan care a prins contur, mai trebuie pus in practica alaturi de Diana si de cele doua biciclete echipate cu cauciucuri de asfalt. Sigur o sa fie in luna mai, peste un an, doi, om vedea. Si o sa am si un aparat DSLR pentru a pastra cele mai frumoase amintiri ( cu sapuniera Canon am senzatia ca las ceva in urma).

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picassa: Vizualizare album

Au fost doua zile de colindat manastirile din nordul judetului Tulcea. Sunt locuri frumoase, curate, care merita vizitate. Sambata am umblat de unul singur pe langa malul Dunarii, in cautarea lacasurilor de cult Saon si Celic Dere, iar duminica Diana mi-a fost tovaras de drum pana aproape de lasarea serii. Am vizitat manastirea Cocosul si am colindat frumoasele dealurile de langa Niculitel.
Manastirea Saon:


Manastirea Celic Dere:


Biserica din Telita:

Manastirea Cocosul:

Ceva balaureala prin padurile de langa Celic Dere si Manastirea Cocosul:
Tura s-a terminat cu o pauza de inghetata pe malul Dunarii. A fost frumos, vremea a tinut cu noi si canicula ne-a ocolit in acest weekend:

joi, 21 iulie 2011

Baia de Fier ( Pestera Muierii) si Transalpina


Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa. Pozele au fost facute de Diana: Vizualizare album

Ceva detalii despre alpinism la Pestera Muierilor aici.

Luna trecuta, cand iarna a pus stapanire sus la munte ( in Bucegi si la Balea ningea ca in povestile de craciun), iar in Bucuresti ploile duceau cu gandul la o toamna tarzie imbracata in gri, am pornit la drum cu Diana si Dragos la catarat in zona Pesterii Muierii ( langa Baia de Fier). A fost un weekend neasteptat de frumos, fara coduri galbene in acea zona si cu o temperatura placuta in nordul Olteniei. Am gasit multe trasee de catarat pentru incepatori, foarte bine asigurate si fara sa fie "invadate" de zeci si sute de echipe de cataratori, ca la Basarobov sau ca pe Valea Prahovei. Am reusit sa urc un 6+ mansa in adidasii de munte ( sau 6 curat, trebuie sa verific informatia), dar "momentul de glorie" nu a tinut mult. Odata ajuns in top, m-am uitat la haul de peste 20 de m si m-am panicat. Retragerea a fost un mare circ, Dragos striga la mine ca totul ok si ca sunt bine asigurat in coarda lui nou nouta...Dar eu nu si nu, aveam tot felul de argumente de domnisoara: ca e prapastia prea mare, ca am picioarele prea scurte ( am 1 87, nu stiu ce aveam in minte atunci), ca nu mai puteam de frica... Dupa zeci de incurajari din partea Dianei am reusit sa ajung cu bine la baza peretului, eram alb ca varul la fata si aveam o voce tare ciudata. Dar greul a trecut si rasplata a fost pe masura: o ciorba de vacutza cu gust de talpa la o bodega-terasa asezata strategic la intrarea in Pestera Muierii.
Clar nu sunt mare catarator si recunosc ca sunt sporturi care mi se potrivesc muuuuulllllt mai bine :).

Autostrada Bucuresti Pitesti:
Animalut mic si simpatic:



Dragos in actiune:


Ne-am intors pe Transalpina, cel mai inalt drum asfaltat din tara. Pe creasta Parangului vremea nu a tinut cu noi, sus in pasul Urdele temperatura nu trecea de 2 grade si un vant rece ne-a taiat cheful de poze si de stat afara. Peisajele ne-au lasat fara cuvinte, o sa revin pe Transalpina la inceputul lui septembrie cu bicicleta pentru marea "catarare" pe acoperisul Olteniei.
Multumesc Diana pentru poze:
Din Baia de Fier am urcat pe Transalpina prin Novaci, drumul a trecut prin Ranca-Pasul Urdele si am coborat la Obarsia Lotrului-Voineasa-Brezoi-Valea Oltului.

duminică, 17 iulie 2011

Un weekend perfect

De Bucegi nu am cum sa ma satur. Pe cararile lui am inceput sa merg in timpul facultatii cu Adi, Florin si Canadianul, e muntele care mi-a adus atatea bucurii, dar mi-a dat fiori de nenumarate ori. Nu pot sa uit zilele de mai, coborand vaile de abrupt pe schiuri sau zilele de vara descoperind cararile nemarcate, departe de turistii galagiosi.
Am amintiri frumoase cu tablouri de toamna pline de culori puternice, cu peisajele din Poiana Gutanu, Cresta Balaurului, Valea Seaca dintre Clai si Valea Alba, imbracata frumos in roua diminetii. Dragi imi sunt si traseele uitate de lume ce trec prin turnurile Tiganesti, sau duc spre Bran prin Valea Gaura, Clincea sau prin Ciubotea. Am lasat la urma iarna, cu imagini superbe la cabana Padina, cu prietenii la schi de tura, calatori spre Saua Strunga (imbracata frumos in haine albe). Am multe amintiri si nu vreau sa exagerez, dar cred ca as putea scrie un blog intreg despre BUCEGI.

A fost un weekend plin, sambata am participat cu Saimon la Maraton 7500, Diana si Adi au facut ture frumoase de bici-bici, iar duminica am mers incet pe creasta calcaroasa ce leaga Saua Strunga de Varful Batrana. Coborarea am facut-o pe Valea Doamnei, un loc superb, plin de cascade si de peisaje salbatice. Am avut nevoie de acest sfarsit de saptamana, sunt obosit si acum cand scriu aceste randuri, dar simt ca mi-am incarcat bateriile pentru o saptamana lunga, care a inceput agitat in Bucurestiul fierbinte.


Refugiul Batrana:
Diana:


Refugiul Strunga:

In Saua Strunga:
Ne-am intors la Padina pe Valea Doamnei. A fost o surpriza frumoasa, am gasit o vale plina de cascade, fara gunoaie si mai putin umblata de turisti:
Racoare:


Valea Doamnei aproape de Pestera:

Cheile Tatarului:
Diana la vale, prima ei experienta de MTB. I-a placut mult:

Urmeaza povestea Maratonului 7500.

miercuri, 13 iulie 2011

Marathon 7500




Povestea lui Saimon (fara el nu as fi terminat Maraton 7500. AM FOST O ECHIPA):

Echipa GHENCEA TRAIL (Florin Simion si Marius Dumitrel) - Proba Hobby
Nu radeti de numele nostru. Am cautat sa faca referire la ceva elemente comune.
Ideea participarii la 7500 era mai veche. Am tinut mortis sa "mergem" la Elita, dar Marius m-a temperat si ne-am propus sa scoatem un timp bun la Hobby.
Nu am facut nici un antrenament impreuna (in ultima vreme). Insa eu aveam ceva maratoane in picioare anul asta, iar Marius stie bine muntii, desi e constantean.

Am ratat startul, impreuna cu echipa formata din Adrian si Catalin. Si am inceput ceva ce mie imi place, sa recuperam. Depasind pentru moral, am avut ocazia sa salut cativa dintre cunoscuti, mai ales pe Diana si Ana. Evident am pierdut multa energie acolo, dar am ajuns la Vf. Omu intr-o ora si 20 min.
Minunandu-ma de cat de bine merg echipele de mixt, am inceput coborarea. Insa pentru ca ne "plictiseam" am zis sa ne ratacim putin si am ajuns intr-o fundatura, asta dupa ce am trecut de 3 ori apa, pana la genunchi.
Am revenit la poteca, intalnind 3 echipe pe care le stiam mult in urma noastra. Am ajuns la Gura Diham in 3 ore.
Si pe urmatoarea urcare Marius ma "tragea" dupa el. La Prepeleac am stat 2-3 minute, ca si la precedentele puncte de control.
De aici a inceput greul pentru Marius. Desi se simte cel mai bine pe urcari, a ramas fara "puteri".
In timpul asta ne duelam cu alta echipa semisuferinda.

In 6h30 min am ajuns a 2-a oara pe Vf. Omu. Ce m-as mai fi dus la vale! De fapt ma duceam 100-200 m in fata lui Marius, cum se duce cainele tinut intr-o lesa foarte lunga. Insa eram o echipa. Simteam si eu dureri la genunchi. Asa ca am lasat mai moale.

Coboarea spre Gutanu a fost si mai grea pentru Marius. Si tarziu ne-am dat seama sa mutam greutatea (adica apa) la mine. La Punctul de Control de la Gutanu ne-a prins prima echipa de fete. Deci stiam la ce nivel ne aflam. De fapt le admiram pe fete, cat de lejer se misca si cat de eficient.

Am trecut de data asta la carma grupului de 4 si ne-am intalnim cu doamnele temerare si demne de respectul nostru, de la Echipa Sport Virus.

Ameninta cu ploaie, dar n-a fost cazul.

Ii repetam lui Marius sa aiba rabdare, ca o sa-si revina si ca trebuie sa ne incadram in targetul de 10 ore. Si mai mult, ca mai putem depasi o echipa (intre Vf. Omu si Gutanu, pierdusem 3 pozitii).

Am trecut si de Saua Strunga (cum nu mai aveam mancare am savurat o halvita bestiala de la Marius) si le-am lasat pe fete sa se duca. Chiar si pe Marius. I-am salutat pe baietasii cu ATV-uri si am luat-o la vale. Si na minune! (pentru mine era de asteptat). Si-a revenit Marius si am marit ritmul.
Si deodata a reinceput razboiul. Dupa Padina am ajuns din urma echipa semisuferinda, carora nu le venea sa creada ca i-am reajuns. Pentru prima data am "urlat" putin la Marius; el urla oricum de durere.

Am ajuns la scari pe care (nu stiu de ce) eu nu puteam merge, dar puteam alerga. La Manastire am facut slalom printre turistii straini. Echipa din spate deja nu se mai vedea.

Am terminat cursa intr-o atmosfera placuta, cu mainile sus, in 9h53, locul 10 la Masculin (neoficial).

Ramane dilema pentru 2012: Cursa lunga sau pretentii mai mari la Hobby?


Urmeaza povestea mea, nu parasiti frecventa blogului :)