vineri, 13 aprilie 2018

Ski pe Valea Pelesului si Valea Pelisorului

Morning glory: Happy ma trezeste la 4 si 10 dimineata pentru ca vrea afara, iar eu nu mai am somn. Stiu ca urmeaza o zi speciala, cu doua vai pe care le ravneam de ceva vreme. La 7 fara 20 sunt gata de tura la cota 1400 si urmeaza urcarea spre varful Furnica. Pana la 1600 de m cu doagele in carca, dupa calare pe foci pe fata mare a carpului. Lula e cu mine si avem planuri mari in aceasta zi superba de inceput de aprilie. Repet, iubesc Sinaia, iar terenul de joaca intre 2100 si 1400, e unul de nota zece. Daca mergi putin mai spre vest, poate sa fie de zece cu plus si e fix nota spre care m-am indreptat :).







  Coborarea pe Valea Pelisorului. Aici sunt trei variante, cea din mijloc pare cea mai interesanta. O lasam pentru sezonul urmator:
 Coborarea pe Valea Pelesului. 450 de m diferenta de nivel, fix de pe varful Furnica:
Sunt pe varful Furnica. Vremea e excelenta, omatul in partea de sus e mai putin prietenos, cu o crusta care da cu tine de pamant. Dupa primele zece viraje incepe si firnul mult dorit:










 Cam pana aici am coborat cei 450-500 de m diferente de nivel, 1600 de m e altitudinea si punem iar focile pentru o noua urcare pe varful Furnica.


 Lula urca pe Varful Furnica, eu raman putin sub el ca sa scap de vant.
 Urmeaza Valea Pelisorului, pe un omat fabulos:










 Cobor  pana la acea mica padurice. Mai merge putin, dar placerea de a schia a cam disparut dupa 350 de m diferenta de nivel, balaureala e prea mare. Pun iar pieile si fuga la deal:




 Energie vie si ceva amintiri faine din Valea Aosta:
 Urmeaza un Calugar pe omat fain si o panta ceva mai serioasa. Am intrat direct pe sub stanci, iar acolo daca nu gresesc, e cea mai mare panta intre 2000-1400:



 Si un carp la final, dat pe sarma. Ciorba curata, dar e prima data cand il schiez anul acesta.
Au iesit 1500 de m diferenta de nivel la deal, iar la 11 40 eram in drum spre Constanta pentru a petrece Pastele in familie.

duminică, 8 aprilie 2018

Ski in Italia


A fost un concediu perfect de ski in alpii italieni, cu mult pulvar si vreme mai ok ca cea anuntata de meteoblue. Am abordat in fiecare zi oalta statiune din zona vaii Aosta si am incercat sa imbin o iesire clasica la ski, cu vizitat oboiectivele turistice din vechea Savoia care apartine acum Italiei. A fost frig spre foarte frig pentru jumatatea lunii martie, dar asta inseamna ca am avut zapada perfecta sus pe munte. Si asa a fost, daca nu aveam pulvar, puteam sa ma bucur de partii exceptionale la peste 2000 de m altitudine.
Anul acesta am avut 3 iesiri pe partie din 19 zile de ski in Romania, toate cu Bianca, adica am dat doua-trei viraje si cam atat. Restul au fost pe foci, departe de orice fel de instalatie sau statiune.
Nu ma atrage, e plin ca la balamuc, ma simt fix ca in metroul matinal spre pipera si ....avem partii scurte si super aglomerate. Fara suparare, dar asa sunt. Am o mica slabiuciune pentru Sorica si Cazacu, dar acestea de multe ori sunt foarte pietroase ( sezonul 2017-2018 a fost o exceptie pentru ca a nins mult, dar in 2008 si in 2010 am spart doua perechi de schiuri acolo in pietre).
Intre o zi cu multa crusta, dar la ski de tura si una la industrial ...pe orice partie din tara, fara sa stau pe ganduri aleg crusta,
Dar in alpi totul e diferit. Oameni buni, asa arata terenul de joaca in Valtournache, Zermatt si Champoluc ( cele din Cervinia nu prea m-au convins, dar boschetareala m-a impresionat) .
Recunosc ca mi-a placut mult la industrial in concediu si pentru prima data am incercat sa dau viraje carv. Ca nu mi-a iesit, asta e o poveste diferita. Dar a fost tare fain. Toate pozele sunt facute dupa 12, la acea ora inca erau autostrazi si aratau ca o masa de biliard.
PS: Cand iese soarele ne vedem si prin valea dorului, dar acolo ma duc pentru o poveste si o bere buna. Iubesc schiul de primavara din VDMA, doua zile le petrec acolo pentru ca ma simt excelent alaturi de cei dragi.
Si desigur..o sa admir fierul cel vechi,rosu si nemuritor din Valea Dorului .