vineri, 21 decembrie 2012

Ski pe Culmea Urechea



Sa prinzi omat bun la ski de tura e ceva rar, dar sambata norocul a fost de partea noastra in Muntii Baiului si pentru prima data am avut o zapada perfecta in frumoasa padurea de pe Culmea Urechea. Tovaras de drumetie mi-a fost Horatiu, cu care am "focarit" la deal pe partia Cazacu pentru o coborare greu de uitat, in pulvar neatins. Zau ca nu aveam idee de ce administratorii nu-i lasa pe turisti sa coboare pe Cazacu, dar pentru prima data am prins aceasta partie cu un pulvar care cerea sa fie tocat.
Cu aceasta ocazie am testat si setupul Dynafit, cu legaturi Speed, doage Dynafit si clapari ... tot Dynafit. A fost o combinatie care s-a dovet excelenta in conditii de zapada mare si panta de partie neagrea.  Pot sa spun ca pentru prima data am simtit ca tura la deal a fost o placere, fata de batrenele Karma de 6.4 kg, pline cu insertii  de titanium  si cu legaturi de tura-freeride Duke, urcatul pe piei mi s-a parut usor.  
Stiu ca e un efort financiar mai mare, dar daca vrei sa faci schi de tura cea mai buna solutie mi se pare Dynafit. Nu vad pe piata nimic asemanator, iar Duke-ul cred ca o sa zaca mult si bine de acum in colo in debaraua cu doage. Iar la vale Dynafitul nu face minuni, dar e o legatura foarte buna care iti da un feedback excelent. 





Dupa am urcat pe piei pe Sorica si.....SURPRIZA: pietre la greu. E ciudat rau, sambata in Azuga am schiat prin padurea de pe Culmea urechea si aveam peste un metru de zapada, dar pe Sorica parca administratorii au batut partia cu pietre ( si toata saptamana a nins de sus cu pietre), tunurile "au scuipat" la jet continuu pietre si pamant, iar schiorii care au alunecat pe acest derdelus sunti pusi pe modul turbo-sinucigas. Nimic nou aici, "riderii" de la noi, la fel ca soferii de DN-uri, sunt sub orice critica fata de orice tara cat de cat civilizata ( inclusiv Bulgaria).
Ramane o AXIOMA demonstrata in fiecare sezon de iarna:

"In Azuga sunt pietre" ( desi in padure ai peste un metru de omat) pot fi si cinspe mii de centimtrii de zapada, ca sigur or sa fie pietre la discretie ( valabil si pentru Poiana). Ce sa mai, administratorii din Azuga sunt mari artisti in a umple partiile cu pietre, ca sa justifice ski pass-ul de 135 de lei.








Pe varful Urechea incepuse vijelia. Ne-am  echipat repede pentru coborare si am dat cateva viraje ciudate printr-o combiantie clasica de scoici-placi de vant si crusta. Nimic nou pana aici, asa e zapada pe la noi, dar ce a urmat prin padure nu pot sa va descriu in cuvinte. 
Cam asa a fost: zapada pufoasa pana la brau si o padure rara, o panta de maxim 25 de grade si un omat pufos si rece care ne ajungea pana la brau.







Si pulvar la discretie mai jos. Virajele au curs frumos:





A fost o zi de schi excelenta, cu peste 1700 de m diferenta de nivel urcati si coborati, 19 km de urcat pe piei si dat la vale si cu o zapada excelenta.

marți, 11 decembrie 2012

Omat mare in Ciucas



Duminica noua decembrie am facut prima tura pe doage in Ciucas cu Bresfe si Breghy. Am ajuns foarte greu in statiunea Cheia din cauza nametilor, a traficului blocat in multe zone si a copacilor cazuti pe DN1A. Din Cheia pana la Muntele Rosu am facut….cinci ore, am prins o zapada imensa, imposibil de urcat pe piei. Nu stiu daca ma credeti, dar a fost incredibil de greu sa facem un traseu banal de maxim 5 km, facand cu schimbul la batut de urme cu doagele de tura. De cand schiez nu am intalnit o zapada mai grea, am facut un traseu de o ora in cinci, iar la vale a fost un cosmar ( as putea spune ca de multe ori am fost de cascadorii rasului).
Dar noi am ramas cu amintiri frumoase si pozele sper sa va convinga. Si inca ceva, la munte e enorm de mult omat , fix asa cum ne place noua mai mult.
Am deschis in mod oficial sezonul de schi.










Masini intr-o mare de nameti:


In poze omatul arata exceptional, in realitate era o zapada incredibil de greu de schiat, practic era imposibil de facut un viraj. De cand schiez nu am prins o zapada mai grea ( au trecut trei zile de la acea tura si inca imi resimt ligamentele de la piciorul stang)...A nins la 0-2 grade, dar nu e o tragedie, a fost un inceput de sezon acolo unde ne place noua: pe munte.


Noua ne-a fost tare dor de iarna si ea ne-a asteptat imbracata frumos in Muntii Ciucas.

luni, 26 noiembrie 2012

Toamna in Leaota


Sambata 10 noiembrie am facut o tura in Muntii Leaota, un circuit de 47 de km cu 1700 m diferenta de nivel. Vremea a fost RECE, dar asta nu ne-a impiedicat sa urcam la peste 2000 de m altitudine, intr-o zona foarte salbatica in aceasta perioada a anului. Stanele sunt pustii acum, iar forestierele ce duc spre creasta Leaotei par perfect pentru mers cu bicicleta. Am ajuns si anul trecut prin aceste zone, dar traseul a ales a fost tur-retur:  http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2011/09/leaota.html, parca ne-a lipsat ceva...acea coborare care sa faca tura cu adevarat reusita. 
Acum ne-a iesit, si cand o sa primesc track-ul o sa-l pun pe blog ( acest traseu nu trebuie sa fie secret de stat, din contra), iar coborarea ne-a facut sa ne bucuram ca niste copilasi de gradinita dupa ce si-au primit jucaria preferata.
Trebuie sa recunosc ca un weekend intreg am avut placerea sa parcurg un trasee de mtb prin cele mai frumoase plaiuri miortice din tinutul Muscelului, cu doi buni colegi din corporatia la care lucrez, iar coborarea contiuna de peste 1200 de m diferenta de nivel mi s-a parut COLOSALA.
Tinutul Muscelului e la doi pasi de Bucuresti, aici gasesti un teren de mountain bike si de ski de tura aproape perfect,putini stiu de el si cred ca e bine sa ramana asa.

Traseul ales: 
Badeni - Valea Badenilor (550 m) - Curmatura Tancavei (1775m) - Vf. Leaota (2133m) - Curm. Tancavei - Vf. Romanescu - Marginea Domneasca - Cotenesti -Badeni;

Nu stiu cate grade erau in acea dimineata, dar frigul mi s-a parut dusmanul nostru. In zona alpina a fulguit putin, aproape de varful Leaota o ceata laptoasa si deasa si  ne-a facut urcarea spre 2100 de m un adevarat cosmar. Tot in zona alpina am gasit ceva gheata care ne-a dat emotii la vale, dar tura s-a terminat cu o coborare perfecta pe ulitele unui sat de vara.

Satul Valea Badenilor e tare frumos, e o destinatie turistica pe care o recomand:

Aveam totul pe mine, inclusiv manusile portocalii:


Forestierul care urca spre Varful Leaota e intr-o stare foarte buna, cred ca un papuc poate sa ajunga fara nicio problema pana aproape de 2100 de m. Pentru noi a fost excelent, aveam o panta perfect ciclabila, intr-o padure rece si lipsita de lumina. Cam asta cautam, urcarile sa le facem cat mai usor, nu vrem forestiere spectaculoase prin peisaje, ne propunem sa stam 100% in sa si sa ne bucuram de coborari cat mai frumoase.





Cam asa arata Gabi aproape de varful Leaota, un mic luptator ninja in rozboi declarat cu frigul de noiembrie:



Forestierul se termina aproape de Varful Romanescu, de acolo incep frumoasele carari spre satul de vara:



In vale e soare, iar noi spre acele plaiuri ne indreptam. Nu renuntam la haine, din contra, un vant rece ne aduce aminte ca iarna o sa vina curand la munte.



Sa inceapa coborarea:


Am gasit si zone de single trail, coborarea se anunta PERFECTA:



Lasam peisajul gri ce acopera crestele alpine si ne indreptam spre o toamna plina de soare.

In padure ne-am distrat prin covorul de frunze, senzatia se apropie cu schiatul in pulvar:



Multa toamna la munte:



Dulaul din Carpati:

O sa umplu blogul cu aceste poze. Era o toamna de poveste in Leaota, pacat ca DSLR-ul zacea la caldurica in Campulung... O sa ramana ca o amintire acel tablou unic, cu miros de toamna si cu personaje de poveste.

Explozia de culori:

Florin a testat pentru prima data SPD-urile noi noute. La deal era racheta pe doua roti, dar pentru prima data e a fost Captain Slow la vale.







Au fost doua zile superbe zile de biciclit pe carari de munte, peste 3400 m de mtb la deal si la vale si 110 km pedalati prin tinutul Muscelului. Greu dar superb.