miercuri, 28 septembrie 2011

Balea Lac - Refugiul Caltun - Valea Paltinul - Cota 2000


Gasca: tatal meu ( invitatul surpriza), Diana, Happy si eu.

Povestea Dianei:

Dupa un concediu minunat in Retezat, ne-am gandit ca nu ar fi o idee rea sa mai facem o drumetie pe munti inalti si ne-am indreptat voiosi spre Fagaras.
Traseul ales nu a fost unul dificil, o scurta plimbare catre Lacul Caltun poate fi ales cu incredere si de catre incepatori. Este un loc deosebit unde revenim de fiecare data cu mare placere.
Avantajul acestui traseu ar fi faptul ca iti ofera diverse perspective, te urca destul de repede in creasta de unde poti admira frumoasele varfuri ce te inconjoara. Iar mai apoi te coboara in caldarile glaciare de unde poti privi peretii impresionanti Lespezi-Caltun sau Negoiu.
Oricum ai privi, fie ca te afli deasupra norilor sau mai jos in inima muntelui , risti sa te indragostesti definitiv de frumusetea Fagarasilor.
Noi am ramas cu imaginea superba a vaii Paltunului, salbatica, lipsita de civilizatie si pastrata neatinsa.

Prima oprire: Saua Doamnei.

Traseul coboara din Saua Paltinul si evita o zona ceva mai accidentata. Se vad bine varfurile Lespezi, Caltun si Negoiu:


Urmeaza urcusul spre Vaful Laitel. Nu e usor, panta mare a scos untul din noi:




De la dreapta la stanga: tatal meu, Diana, Happy si Marius:


Varful Negoiu si custurile frumoase care acopera tot peisajul:


Se vede si Lacul Caltun. El e tinta zilei:




Coboram putin spre sud in Valea Caltun si urmarim traseul ( cruce albastra, sper sa nu gresesc) care duce spre Refugiul Cota 2000.

Valea Paltinul:


Un loc superb si salbatic. Nu vezi oameni, agitatie. E liniste si frumos:



Urcam o culme care ne oboseste bine si ajungem deasupra Transfagarasanului:


O alta perspectiva asupra Transfagarasanului:


Pare un circuit frumos ce strabate muntii:


luni, 19 septembrie 2011

Retezat

Trebuia sa fim in Slovenia si sa petrecem primul nostru concediu de vara ( cred ca asa se numeste) departe de tara, dar planurile mai pica iar noi ne-am orientat spre Retezat, un munte superb plin de surprize. Am vrut sa nu fie un concediu clasic si pentru a schimba putin atmosfera, am hotarat sa marim gasca si sa o luam pe Happy, o catelusa de 3 luni, pe cararile Retezatului. Si bine am facut, ea a fost sarea si piperul excursiei , s-a jucat cu toti strainii de la lacul Bucura, a socializat cu toti turistii care i-au iesit in cale si s-a simtit excelent pe munte. A urcat bine si au fost rare momentele cand am asteptat-o, noaptea a stat cuminte la cort in sacii de dormit ( mai bine zis in sacul meu de dormit), iar la coborare s-a descurcat la fel de bine ca o bicicleta de down hill :).
Noi ne-am relaxat, am mers ceva mai usor, iar noptile ne-am odihnit asa cum se cuvine intr-un concediu. In 2009 ne-am fugarit bine prin Retezat, am facut un traseu de doua zile in mai putin de zece ore, dar anul acesta nu a fost cazul, am lenevit la soare, am dormit bine langa lacul Bucura si ne-am jucat cu Happy pana seara tarziu.

Drumul pana in Retezat e lung rau, am plecat seara din Bucuresti si prima oprire a fost la Pestera Muierii. Am pus cortul, ne-am bagat la somn si a doua zi am vizitat pestera. Daca aveti drum in zona merita sa petreceti o ora prin aceste galerii:


Iesim la lumina, mai facem doua trei cumparaturi si pornim spre Transalpina. Peisajele sunt frumoase, peturile au rasarit si ele printre stanci si atmosfera seamana cu cea de pe Transfagarasan. Asfaltul m-a impresionat, pare perfect:



Noi trei si creasta Parangului in spate. Mi-a parut rau ca nu am avut mai multe zile de concediu, as fi stat la lacul Calcescu si in caldarea Rosiile cel putin doua zile.


Drumul e lung, pana aproape de Petrosani am avut senzatia ca am rupt de tot Sandelul, iar nationalul care duce spre Ohaba de Sub Piatra, la fel ca acum doi ani e plin de semafoare. Mergem incet, facem la stanga spre Nucsoara, trecem de aceasta localitate si SURPRIZA: intram pe un drum forestier de 5 km bun de omorat masina. A fost cel mai rupt, infect, distrus drum pe care am mers pana acum, el fiind CALEA PRINCIPALA DE ACCES in Parcul National Retezat.
Ar mai fi o poveste amuzanta cu "campingul" de la Cabana Pietrele pus pe o panta de 20 de grade ( un fel de partia neagra din Predeal). Dar daca asa sunt regulile in Retezat ne supunem frumos si ne amuzam de neuronii desteptului care a hotarat sa faca acolo singurul camping unde poti sa pui cortul pana ajungi la Lacul Bucura.

Tot ce a fost urat s-a risipit in dimineata urmatoare, vantul turbat care ne-a impiedicat sa urcam noaptea spre Bucura s-a potolit iar peisajele au inceput sa se desfasoare in fata ochilor. Aici e farmecul Retezatului, peisajele din zona alpina te lasa fara cuvinte, iar noi am facut poze dupa poze ca sa luam o amintire acasa:


Aproape de Saua Bucura:


Salut Retezat!


Varful Peleaga:


El e tinta zilei:


Lacul Bucura:


Am ajuns pe Varful Peleaga. Ne odihnim, Happy trage un pui de somn si simtim pentru prima data ca am scapat de canicula. A fost ingrozitor de cald in Retezat, 4 zile ne-am chinuit cu temperaturi de peste 30 de grade.

Valea Rea plina de lacuri. Nu sunt multumit de calitatea pozelor, dar aerul incarcat din cauza caniculei si lumina ciudata "mi-au ars" multe fotografii.


In ultimul plan se vede Retezatul Mic:


Poza facuta pe varful Custura Bucurei:


Ne indreptam spre cort, mancam o ciorba excelenta incalzita la primus ( facuta din nu stiu ce prafuri Knor) si ne pregatim de somn. Cerul e plin de stele, turistii straini, singurii care si-au pus corturile la Bucura au stins frontalele, iar noi ne lasam purtati de vise frumoase.

miercuri, 14 septembrie 2011

Leaota



Am ajuns de multe ori in Muntii Leaota, dar aceasta a fost prima noastra tura calare pe o sa, urcand incet pe forestierul aproape perfect, ce duce sus la peste 2000 de m. Am multe amintiri frumoase cu aceste plaiurile line, ce se unesc armonios sub Varful Leaota. Poate cea mai reusita tura s-a consumat acum patru ani cu gasca alpinetzilor www.alpinet.org, cand am traversat Muntii Bucegi si Leaota, din Sinaia pana in Dragoslave, pe o vreme perfecta la inceput de iarna. Noaptea de 1 decembrie a fost superba, am dormit intr-o stana curata (si acoperita de un cer plin de stele), aproape de Varful Cioara, dupa un traseu lung care a inceput la prima ora si s-a terminat noaptea tarziu, in cautarea vechilor carari pe care le-a parcurs Negru Voda spre Tara Romaneasca.
La inceputul lui august am trait o experienta frumoasa pe forestierul ce leaga Valea Badenilor de Varful Leaota. Am lasat rucsacul, betele de schi si bocancii grei acasa si am ales bicicletele pentru a urca intr-o singura zi Varful Leaota. Nu a fost usor, ne-am ratacit putin ( nu faceti ca noi, luati GPS pe munte ca e foarte util la turele de bici) si am urcat peste 1600 de m diferenta de nivel, dar efortul ne-a fost rasplatit cu un peisaj superb.
A trecut ceva timp de cand am facut aceasta tura cu Laura, Anne, Cami si Danutz, dar imaginile le am bine intiparite in minte, parca ieri m-am jucat cu DSLR-ul pe care l-am carat, cu obiectivul cel greu de 200 mm, pana pe Varful Leaota.
Am avut o gasca unita, vesela si frumoasa si ma bucur ca am facut cateva iesiri impreuna in Bucegi, Baiului, Leaota si Iezer. Toate au fost reusite.

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa: https://picasaweb.google.com/dumitrelmarius/Leaota

Anne si Laura la deal:
Aici am balaurit bine. Am pierdut o ora si ceva pe un forestier care se infunda intr-un parau:
Dan:
Drumul spre Varful Leaota si o dacie care se crede o masina de teren:
Aproape de varf. Greu, chiar foarte greu la deal:
Mountan bike:
Poza de grup:
Si coborarea de 1600 de m diferenta de nivel. E greu sa o descriu in cuvinte. Pacat ca nu am avut un Go Pro.