luni, 26 octombrie 2009

Comorile Macinului

Gasca: Cristina, Narcis, Florin, Turcu.
Traseul ales: Creasta Pricopanlui/ Muntii Macin

Creasta Pricopanului pare ( si este) impunatoare, te uiti putin nedumerit si te intrebi: bai nu seamana cu Fagarasul, crestulita asta nu aduce a Lespezi-Caltun-Negoiu?
Ajungem tarziu, la 11 parasim Constanta si la 1 si ceva halim la masutele asezate frumos pentru turistii manelisti ce petrec cu spor in fiecare weekend la poalele masivului. Putini urca desi traseul pleaca de sub nasul lor, ei incing bine gratarele, baga maneaua si cad ca porcii in fund la prima pasa cand joaca miuta. Nu ne grabim, vremea tine cu noi, nu e nici prea cald nici prea rece, e soare dar atat cat trebuie pentru o zi de octombrie.
Mi-a placut ca era curat, traseul bine marcat, iar la intrare te intampina panouri cu informatii clare, o harta pentru Creasta Pricopanului (merita citite, cred ca in Retezat am vazut ceva asemanator), cei care au grija de Parcul National Macin merita felicitati.

Dupa 10 minute gasim un izvor amenajat frumos, pacat ca nu avea apa ( poate la primavara)


Noi am renuntat la traseul marcat am ales prima vale pentru a intra in creasta:

Am urcat prin dreapta, aproape de varf am ales o crestulita mica ce duce spre o saritoare ceva mai serioasa ( mi-a tremurat putin funduletul, coarda nu aveam dar granitul din Macin iti ofera o aderenta excelenta):

Florin mi-a urmat exemplul si a urcat si el primul varf pe care l-a intalnit:



Natura s-a jucat cu acest munte, peisajul e unic, stancile au fost modelate frumos, parca prea frumos:


Primul episod din serialul: Un zambet frumos:



Sfinxul din Macin:


Ultima tinta pentru ziua de azi: Sulucu mare ( 370 de m)




Episodul 2: un zambet frumos

Pricopanul e plin de surprize, te astepti la un traseu foarte usor: te simti ca in Fagaras, urci un varf ca sa cobori 200 de m pentru a urca alt varf. Noi am avut ghiozdanele usoare dar am transpirat putin la ultimul urcus spre Sulucu Mare.

Admiram toata creasta, in ultimul plan se vede si varful de unde am inceput traseul:

Eu

Episodul 3: Un zambet frumos

Daca iubesti muntele e bine sa ajungi in Macin, aici gasesti o lume diferita, nu seamana cu nimic din ce ai vazut pana acum. Daca in Ciucas si in Bucegi vezi doau trei stanci care seamana cu Babele la Sfat sau cu Sfinxul aici sigur o sa descoperi o lume plina de povesti, stancile sunt personajele principale, care au fost modelate dupa voia naturii pentru un cadru fantastic.

Prindem apusul, ne fugareste o haita de caini si drumul spre casa.

duminică, 11 octombrie 2009

Valea Seaca dintre Clai

E traditie ca de ziua mea sa pleacam cu gasca mare pe muntii patriei: acu 4 ani am iesit pentru prima data cu cei dragi la Curmatura, au urmat Malaiesti si Sambata iar anul acesta iesirea a fost ceva mai scurta, de o zi in Bucegi. Cei din Constanta nu au reusit sa ajunga ( Florin si Turcu erau plecati peste mari si tari ), bani de un weekend intreg nu aveam asa ca alegerea a fost simpla: Valea Seaca dintre Clai cu Diana, Corina, Dragos, Mugurel, Mihai, Adi si Vasi.

Traseul: Busteni- Valea Seaca dintre Clai-Braul lui Raducu-Jepii Mari- Busteni- Terasa si bere.

Intrarea e simpla se urca pe Jepii Mari si prima vale care ne iese in cale e Seaca dintre Clai, ca reper se vad doi copaci plini de vegetatie, cazuti la intrarea in traseu.

Am avut noroc, vremea a tinut cu noi, a fost asa cum speram: nici prea cald, nici prea rece cu ceva nori albi si un mic plafon la jumatatea vaii.

Prima saritoare are 25 de m, nu e grea dar cere ceva atentie: ( am gasit un piton la jumatea saritorii, noua ne-a fost de mare folos):

Saritori ceva mai mici, nu ne-au pus probleme:

Aici am tremurat putin, stanca era uda, pentru mai multa incredere Vasi a scos coarda (omul a carat o coarda de 70 de m pentru a evita orice surprize):

Unii prin dreapta altii prin stanga:

Aici Vasi s-a plictisit, a scos papuceii de carat si a dat o surplomba la liber ( noi muritorii de rand am ramas cu gura cascata si ne-am strecurat prin spatele bolovanlui):

Mihai a luat-o prin dreapta saritorii, cu ceva emotii a ajuns pe firul vaii:

Mugurel in actiune:


Seaca dintre Clai are ceva special: doua ( chiar trei saritori daca esti slabuta ca Diana) iesiri prin crapaturile bolovanilor prabusiti in vale, acolo inveti si "improvizezi" toate "tehnicile" de impins in fund, maini, picioare, umeri ( cazul meu): un ramonaj tare ciudat dar foarte util.

Am fost 8 oameni dar ne-am misat bine, in 3 ore eram sus in Braul lui Raducu. Ceva pauze la saritorile expuse, acolo nu ne-am grabit si unde a fost cazul Dragos sau Vasi au scos coarda:

Stanca uda ne-a dat emotii pe final, saritorile nu erau expuse dar riscam sa ne lovim serios la maini si picioare daca nu eram atenti:

Ultima saritoare serioasa:

Mai sunt 200 de m diferenta de nivel care se dau pe o carere foarte inclinta, ce scoate sufletelul din tine. Aici Diana s-a dus glont, fara pauza pana la intersectia cu Braul lui Raducu; nici nu stiu ce sa zic, daca nu avea probleme de sanatate acu o saptamana sigur ne miscam mai bine la Maratonul Piatra Craiului, dar ma bucur ca si-a revenit si la anu speram la timpi ceva mai buni.

Pauza de masa, povesti, zambete, putina apa si ciocolata:

Cascute fericite:

Pe Braul lui Raducu cararea e bine conturata, iar coborarea pe Jepii Mici ...hmmm...clasica, cu multi pantofari, peturi si pungi de plastic ( ca la romani).