vineri, 31 august 2012

Cu bicicleta prin tinutul Muscelului


Imi place mult tinutul Muscelului si incerc sa ajung in fiecare vara din ce in ce mai des in aceasta zona, pentru o iesire cu bicicleta pe forestierele inalte ce duc spre plaiurile Iezerul, sau iarna la ski de tura, pe partiile naturale oferite de acest masiv, aflate la peste 2000 de m altitudine. Nimeni nu a auzit de muntii Iezer Papusa sau de Campulung Muscel, sunt locuri uitate de populatia agitata ce invadeaza Valea Prahovei weekend de weekend si sincer, asta ne bucura mult.
Acum suntem la 140 de km de Bucuresti, departe de canicula si de cele 42 de grade ce au pus stapinere pe betoanele bucureste. Aici nu sunt discoteci Bamboo sau Fratelli ( ca in Predeal, Sinaia sau Busteni), tarabe cu jucarii de plastic sau masti cu Dracula si nici telecabine care urca pana in varful muntelui. Pentru noi e liniste si pace, asa cum trebuie sa fie intr-un loc uitat de lume.

Duminica ne-am trezit ceva mai greu si am plecat cu frana de mana trasa spre masivul Iezer, loviti bine in aripa dupa o seara frumoasa petrecuta in jurul graturului. Am petrecut cu bauturi si mancaruri alese pana noaptea tarziu, alaturi de colegii de la corporatie, sub o bolta racoroasa invadata de un aer placut de tara.

Caldura ne-a chinuit rau toata ziua, iar oboseala adunata dupa turul Craiului ( si gratarul care a tinut pana noaptea tarziu) ne-au convins ca merita sa inaintam constant cu viteza melcului turbat... si cam beat, care nu avea pic de directie.
Am urcat si am coborat pe culmea Preoteasa ( sau Portareasa, nu mai stiu exact). Anul trecut am facut toata tura pana la Lacul Iezer si am coborat pe culmea Vacarea pana la cabana Voinea:

http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2011/08/iezer-papusa-pe-doua-roti.html

Pozele sunt facute cu celularul mobil, nu au cine stie ce calitate:


Ne-am intalnit cu o gasca care urca perfect spre Crucea Ateneului. Aveau un ritm bun, veneau pentru o tura de relaxare dupa cursa lunga ( si hardcore) de la Geiger Sibiu:


Florin, colegul de la corporatie era pe modul turbo la deal:


Me cam obosit rau dupa o noapte de tras la berici:


Ce inseamna sa ai pozar:


Coborarea e aproape perfecta in zona alpina, fara bolovani sau alte obstacole:


A fost o tura ceva mai usoara care s-a terminat cu o baie in lacul artificial Rausor. Apa era perfecta, ceva mai buna ca la Mamaia. As fi vrut sa fie la cucu gol dar era plin de lume venita din Campulung sau Leresti, care a iesit la scaldat pe malul lacului. Nu cred ca as fi fost decent in fata lor :).

miercuri, 22 august 2012

De trei ori Moldoveanu

Se intampla si lucruri frumoase atunci cand te astepti mai putin. Au fost saptamani "de foc" dupa ce s-a nascut Bianca, am schimbat pampersi dupa pampersi la ore minune, am dormit putin, pentru prima data am incercat sa gatesc ceva ( dar nu a iesit asa cum as fi vrut) si m-am straduit sa-mi iau in serios rolul de tatic. Nu stiu cat am reusit, dar traiesc cu convingerea ca am incercat.

Dar o fereastra catre munte mi s-a deschis cand credeam ca o sa petrec un nou weekend fierbinte in Bucurest. Si ca sa fie totul frumos, am "cucerit" pentru prima data varful Moldoveanu intr-o singura zi, cu plecare matinala la 4 dimineata din fata blocului din bulevardul Ghencea. Se poate dar nu e usor, noroc cu cei care s-au mobilizat putin si au reparat Transfagarasanul intre Vidraru si Cabana Capra, astfel drumul l-am parcurs in mai putin de trei ore pana in fata cabanei, iar lupta cu muntele s-a dovedit mult mai usoara. Pe vremuri faceam aceeasi distanta in patru ore ...chiar cinci ,din cauza unor " cratere" imposibil de ocolit.

Traseul ales: startul de langa Cabana Capra, din caldarea Fundul Caprei si directia La Trei Pasi de Moarte- Varful Mircii- Lacul Podul Giurgiului- Saua Podragu- Varful Vistea- tinta zilei Varful Moldoveanu.

Ritmul nu a impresinat pe nimeni, dar vremea a fost superba cu un aer racoros care ne-a trezit la viata dupa doua luni in Bucuresti de canicula, peisajele ca de obicei ne-au lasat fara cuvinte, iar tovarasii de drum mi-au fost colegi de la corporatie...si Happy.

Acum patru ani am ajuns cu Diana pentru prima data pe Moldoveanu, a fost o experienta superba si am trait clipe de neuitat alaturi de o catelusa tare simpatica pe nume Elodia :)


Prima data ne-a luat mai bine de trei zile ca sa ajungem pe acest varf si am condus sute de km pe un drum lung, pana la complexul Sambata, ca sa ne suim pe acoperisul Romaniei. Acum stim ca Fagarasul e mult mai aproape daca trecem prin Curtea de Arges si o sa incercam in 2013 o alta abordare ceva mai indrazneata prin Valea Rea, cu bicicleta din satul Nucsoara ( aflat la 160 de km de Bucuresti), cu o tura de MTB pe forestierul de 40 de km si cu o drumetie scurta de 2 ore, pe traseul plin de cascade ce duce spre cel mai inalt varf din Romania.

Happy trece cu bine de zona " La trei pasi de moarte". Pentru ea avem planuri frumoase, vrem sa facem creasta Craiului la o singura zi cu plecare din Bucuresti ( stim ca se poate si aceasta provocare).


Sunt cateva zone incredibile in Fagaras, iar aceasta ar fi una: Varful Mircii cu o perspectiva de neuitat spre vestul masivului.


Gabi ( colegul de la corporatie):


Un ciobanesc timid i-a facut curte lui Happy fara succes. Fetita noastra e tare pretentioasa, nu se incurca cu acesti flacai:



Lacul Podul Giurgiului:


Lacul si Cabana Podragu:


Ne apropiem de marele urcus, urmeaza "sperietoarea Vistea". Aici Happy accelereaza puternic si fara pic de mila a scos untul din mine. Am incercat sa ma tin dupa ea, am facut marele urcus fara nicio pauza, iar pe unele portiuni am apasat la maxim pedala de acceleratie, dar fara niciun rezultat, dulaul nostru Dobrogean m-a fugarat pana am picat lat...


Ajungem pe Vistea si aici toata aventura noastra plina de peripetii simt ca se termina. Moldoveanu era plin de turisti, un grup de peste 50 de temerari "invadase" creasta ce duce spre acoperisul tarii. Acum doi ani am gasit steagul tricolor "ancorat" la 2544 singur, parca parasit de lume, acum pe Moldoveanu era mai aglomerat ca la metroul din Piata Victoriei la o ora de varf. Am simtit un gust amar si mi-a parut rau ca nu am retrait aceleasi clipe frumoase pe care le-am simtit alaturi de Diana...




Drumul lung spre casa:


La 12 noaptea eram acasa, obositi dar fericiti ca am ajuns pe Moldoveanu intr-o singura zi.

Inca ceva, pentru toti cei care plimba patrupezii prin parcuri sau prin tarcurile de catei, am o rugaminte: sa-i scoata macar o singura data in scurta lor viata pe munte, sa-i lase sa se bucure de salbaticia naturii si sa-i vada pentru prima data cum se bucura de libertatea care li s-a oferit. Multi imi spun ca o sa oboseasca, ca o sa se sperie...sau tot felul de aberatii pe care nu pot sa le diger. Noi i-am oferit aceasta sansa dulaului nostru gasit in tomberon, pentru Happy sunt cele mai frumoase zile atunci cand descopera o carare simpla ce duce spre muntii incarcati de farmec.
Ne creste inima cand o vedem pe Happy asa fericita si asteptam cu nerabdare inceputul lui septembrie, ca sa iesim cu Bianca si restul familiei pentru prima data pe munte.

joi, 16 august 2012

Un weekend in Tara Barsei


A trecut ceva vreme de cand am petrecut acel weekend in Tara Barsei, pe lume a aparut micuta noastra Bianca, Happy a facut anul, iar acum e catel mare ( si parca i-a venit putin mintea in capsorul ei cel mic) si eu prin bunavointa sotiei am facut doua ture superbe in Fagaras si Bucegi.
As fi vrut sa merg la schi pe o vale din Bucegi in acel weekend, dar zapada a disparut la inceputul lui mai, iar Diana m-a rugat sa mai facem o ultima iesire pe munte pana o sa nasca. Zis si facut, locatia a fost satul Pestera ( aflat la 1200 de m altitudine pe culoarul Rucar Bran), un loc linistit in acea perioada, departe de nebunia de pe Valea Prahovei.
A fost un weekend perfect, cu o gazda simpatica, cu doua ture frumoase de bici la poalele Craiului si o lume de vis, asa cum o gasesti in satele de munte, uitate de turisti la mijlocul lui mai.

Happy si-a facut un prieten tare paros:


Turele de bici au fost scurte si oleaca pe fuga, aveam la dispoztie 3 ore in care trebuia sa parcurg un traseu de 40 de km cu peste 1000 de m diferenta de nivel. Cararile le stiam bine, dar acum totul era pustiu, iar muntii pareau parasiti, Am simtit o atmosfera tare apasatoare, iar furtuna care m-a prins in Saua Joaca a picat tare prost, pe drumul de carute care leaga satul Pestera de poiana La Table era acum un imens rau. Am iesit putin sifonat, cu un disc stramb si ceva vanatai urate pe picioare...


Imagini din satul Pestera:

Ce e mic, cu urechi imense si se ascunde prin iarba?

Burtica Dianei, ce amintiri

Scurte alergari dupa ploaie, trebuia sa omoram putin timpul:

O scurta plimbare prin Cheile Rasnoavei:

Diana nu avea stare si a venit cu o propunere greu de refuzat. Urma sa intre in luna a 9-a iar ea avea pofta de drumetii. In drum spre Bucuresti am oprit la cota 1400 din Sinaia, ne-am inghesuit putin in cabina veche, antica si de demult, pana la cota 2000 si am coborat pe Drumul de Vara pana la Sandel.
Rezultatul: luni doctorul mai avea putin si o pupa pe Diana, dupa ce a auzit ca a facut un traseu de doua ore pe un drum de munte.
Asa suntem noi, nu avem stare si luna urmatoare ( posibil la inceputul lui septembrie) o vom purta pe carari usoare, pe micuta Bianca. E un nou inceput, ceva mai greu acum ca nu avem experienta, dar o sa fie bine.


Carpul fara zapada, ce dor mi s-a facut de iarna. Am spus-o in mai multe postari, consider ca terenul Cota 2000- Cota 1400, cu cele 1000 de variante de coborare in afara partiei, e cel mai frumos loc de joaca pentru ski:


Caine turbo:


Asa cum va spuneam, ne vedem pe munte, acum suntem patru, dornici de a descoperi carari mai putin umblate: