joi, 16 august 2012

Un weekend in Tara Barsei


A trecut ceva vreme de cand am petrecut acel weekend in Tara Barsei, pe lume a aparut micuta noastra Bianca, Happy a facut anul, iar acum e catel mare ( si parca i-a venit putin mintea in capsorul ei cel mic) si eu prin bunavointa sotiei am facut doua ture superbe in Fagaras si Bucegi.
As fi vrut sa merg la schi pe o vale din Bucegi in acel weekend, dar zapada a disparut la inceputul lui mai, iar Diana m-a rugat sa mai facem o ultima iesire pe munte pana o sa nasca. Zis si facut, locatia a fost satul Pestera ( aflat la 1200 de m altitudine pe culoarul Rucar Bran), un loc linistit in acea perioada, departe de nebunia de pe Valea Prahovei.
A fost un weekend perfect, cu o gazda simpatica, cu doua ture frumoase de bici la poalele Craiului si o lume de vis, asa cum o gasesti in satele de munte, uitate de turisti la mijlocul lui mai.

Happy si-a facut un prieten tare paros:


Turele de bici au fost scurte si oleaca pe fuga, aveam la dispoztie 3 ore in care trebuia sa parcurg un traseu de 40 de km cu peste 1000 de m diferenta de nivel. Cararile le stiam bine, dar acum totul era pustiu, iar muntii pareau parasiti, Am simtit o atmosfera tare apasatoare, iar furtuna care m-a prins in Saua Joaca a picat tare prost, pe drumul de carute care leaga satul Pestera de poiana La Table era acum un imens rau. Am iesit putin sifonat, cu un disc stramb si ceva vanatai urate pe picioare...


Imagini din satul Pestera:

Ce e mic, cu urechi imense si se ascunde prin iarba?

Burtica Dianei, ce amintiri

Scurte alergari dupa ploaie, trebuia sa omoram putin timpul:

O scurta plimbare prin Cheile Rasnoavei:

Diana nu avea stare si a venit cu o propunere greu de refuzat. Urma sa intre in luna a 9-a iar ea avea pofta de drumetii. In drum spre Bucuresti am oprit la cota 1400 din Sinaia, ne-am inghesuit putin in cabina veche, antica si de demult, pana la cota 2000 si am coborat pe Drumul de Vara pana la Sandel.
Rezultatul: luni doctorul mai avea putin si o pupa pe Diana, dupa ce a auzit ca a facut un traseu de doua ore pe un drum de munte.
Asa suntem noi, nu avem stare si luna urmatoare ( posibil la inceputul lui septembrie) o vom purta pe carari usoare, pe micuta Bianca. E un nou inceput, ceva mai greu acum ca nu avem experienta, dar o sa fie bine.


Carpul fara zapada, ce dor mi s-a facut de iarna. Am spus-o in mai multe postari, consider ca terenul Cota 2000- Cota 1400, cu cele 1000 de variante de coborare in afara partiei, e cel mai frumos loc de joaca pentru ski:


Caine turbo:


Asa cum va spuneam, ne vedem pe munte, acum suntem patru, dornici de a descoperi carari mai putin umblate:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu