luni, 24 august 2015

Triglav


Acoperisul Sloveniei a fost punctul culminant al vancatei noastre. Din start trebuie spus ca nu ne-am propus sa facem un concediu orientat doar spre drumetie, ci sa imbinam cat mai mult ce era de vizitat prin Slovenia si Croatia si sa facem o singura drumetie pana pe Varful Triglav, la o singura zi.

Am avut noroc, vremea a tinut cu noi toata saptamana, iar frumusetea acestui munte nu poate fi drescrisa in cateva randuri pe blogul personal, sau prin pozele pe care le-am atasat mai jos.

Daca iubesti Piatra Craiului si traseele nemarcate din Bucegi, aici e micul tau paradis. In Bucuegi ramai fara grai cand faci Brana Mare a Costilei si vezi peretele Vaii Albe de 1000 de m diferenta de nivel. Aici e putin diferit, incepi tura cu un perete de 1800 de m, ce sta la baza varfului Triglav. E imens, iar traseul pe care l-am ales, desi PRAG era consideat unul usor, vreau sa zic ca a fost cel mai dificil pe care l-am facut pana acum, chiar mai greu ca cele din Romania din seria  celor marcate, dar foarte grele: La Lanturi din Piatra Crai, Strunga Dracului sau Custura Saratii Fagaras), sau nemarcate; (aici palamersul nu e mare, dar am la activ peste zece trasee, dar care nu trec de categoria 1B).
Ar fi pus la noi lejer in categoria 1B, dar cu o diferanta imensa de nivel, daca nu ma insel putin peste 1900 de m si o spun fara sa gresesc, ca peisaj depaseste peisajul pe care l-am vazut in Austria pe ghetarii Stubai sau Pitzateler.

OK,inca nu am vazut Dolomitii, dar acolo cred ca o alta poveste.

Am urcat in mai putin de 5 ore pe varf, cu un pasaj extraoridanar de via Ferrata de la Cabana Triglav pana pe varf si am coborat in mai mult de 7 ore. Suna ciudat, dar nu mai sunt alergator montan si cu grohotisul de calcar eu nu ma iau la intrecere. Iubesc prea mult schiul ca sa-mi fac praf pe coborare ligamentele si meniscul.

M-a impresionat mult atitudinea slovenilor: de la copii de 13-14 ani, pana la juniori  trecuti bine 60 de anisori, toti urcau in ritmul lor pe un traseu foarte expus pentru a atinge acoperisul Sloveniei. Cred ca e o traditie la ei, ca in fiecare an sa ajungi pe varful Triglav, o traditie ce te face sa crezi ca avem in fata o natie cat se poata de sanatoasa, cu o gandire foarte OK.
Pentru mine sunt un exemplu de urmat si recunosc ca nu doar Slovenia ne-a impresionat, ci si locuitorii acestei tari. Au iesit din cominism tarziu, la fel ca noi...dar e o diferenta de la cer la pamant intre ce am vazut in Slovenia si ce avem in acum in Romania.

Desi a fost o zi caniculara pana la 2500 de metri, bluza Merinito cu maneca lunga au fost o alegere excelenta pentru Diana. Eu am ales varianta tricou cu maneca scurta Merinito si polar clasic.
Protecia UV naturala si confortul pe care ni l-au dat cele doua bluze din lana Merinito au fost de mare ajutor in conditii de gol alpin si soare foarte puternic. De multe ori trebuie sa gasesti un echilibru in zilele de canicula, iar protejarea mainilor poate sa fie factorul cheie pentru o tura reusita.





















  























miercuri, 19 august 2015

Lacul Bled, o zi de cicloturism, canionul Vintgar si castelul Bled


De Slovenia ne-am indragostit in mai putin de 4 zile de stat pe malul lacului Bled. Eu am o vorba tare simpla: avem o tara tare frumoasa pana vezi Alpii, iar daca ajungi in acest colt al Sloveniei, cu siguranta o sa-mi dai dreptate. Culoarea lacului e incredibila, totul e curat, castelul care domina peisajul de pe stanca inalta de 120 de metrii te duce cu gandul la o atmosfera putin medievala, iar biserica de pe micuta insula e incantatoare. Totul se imbina intr-o armonie perfecta in cel mai frumos loc in care am stat cu cortul pana acum.

Cazarea in camping e surprinzator de scumpa, 28 de euro pe noapte pentru doua persoane, cu masina si cort...dar e foarte curat si civilizat. Daca noua ni s-a parut mult 28 de euro, trebuie sa recunosc ca preturile sunt normale din ce am vazut, pentru ca nivelul de trai e la fel ca in Austria. Iar vestea buna e ca NU EXISTA ROMANI. Nu dezvolt subiectul, dar si aici am o teorie simpla care se rezuma la educatia noastra si la cei sapte ani de casa. La romani nu prea exista si se vede atat in tara, dar mai ales peste hotare! Nu la toti romanii, dar aproape la toti ...

Ca sa vizitam obiectivele zonei am inchiriat doua biciclete, 15 euro de caciula o zi intreaga, dar echipate foarte modest si care cantareau intre 15 si 16 kg. Ideea era sa facem cicloturism si sa vizitam obiectivele zonei Bled: canionul Vintgar, satele pitoresti de la poalele Alpilor si castelul Bled.

Pantele sunt criminale, credeam ca doar in zona Campina o sa gasesc urcari sfasietoare cu panta constanta de 12-13  grade, dar m-am inselat. Cu porcul de 16 kg din dotare am simtit ca o sa rup lantul de mai multe ori in punctele ce depasaseau cifra magica de 15 de grade, dar in mod surprinzator a scapat de fiecare data.
Am avut o urcare SADICA, asa cum e si cea de pe Sultanul, dar de 200 de m diferenta de nivel si cu un finish superb langa o biserica mica si incarcata de istorie, intr-un punct de belvedere de unde puteam sa admiram aproape tot parcul National Triglav. Sus ne astepta o carciuma cocheta, cu terasa si o harta a zonei.

Canionul Vintgar e din seria UAUU, apa are o culoare de Pothoshop, iar castelul Bled nu trebuie ratat. Initial mi s-a parut scumpa intrarea, dar peisajul de sus a meritat toti banutii.
Pentru Vintgar recomand acest LINK. E un must daca ajungi in zona.
A fost primul contact cu Slovenia de care ne-am indragostit.