duminică, 27 mai 2012

Ultima zi de ski pe Valea Morarului



Cred ca am scris de multe ori, dar vreau sa ma repet: IUBESC SCHIUL PE VAI!!! si daca strangi o gasca de 12 prieteni si un catel pe nume Happy, tura sigur o sa fie PERFECTA. Asa a fost si pentru noi, 12 temerari cu schiurile sau placile in spinare au pornit de la Babele spre Varful Omu pentru o ultima tura de ski pe vaile de abrupt din Bucegi.

O sa pun mai multe poze cu drumetia noastra, a fost scurta fata de alta dati, am facut platoul in mai putin de doua ore, timp in care s-au legat noi prietenii, au curs multe discutii si glume. Asa ne place, asta inseamna sa schiezi pe vai, sa socializezi, sa te bucuri de vremea buna de mai si sa iti iei ramas bun de la cel mai frumos dar pe care ni l-a oferit natura: ZAPADA. Repet, schiul pe vai nu inseamna o zi intreaga de ski, e o aventura cu prietenii, e o poveste care nu poate fi gustata de oricine. Schiul pe vai in luna mai e cea mai frumoasa drumetie pe care poti sa o faci pe vaile din Bucegi. 


Si tot ca o satisfactie, am fost doi constanteni ( iar cu Happy trei dobrogeni) care am am ajuns cu doagele sus pe munte in luna lui mai. Ne-am nascut departe de munte, l-am descoperit foarte tarziu dar il purtam acum in suflet si asta ne face mult mai fericiti. O asteptam pe Diana sa revina in gasca de constanteni, dar acum se pregateste sa fie mamica copilului nostru. Mai e putin, in iulie o sa apara pe lume un Dumitrel mic.

Cel mai tare ma bucur ca Sorelul, a facut marele a pas si a coborat pentru prima data o vale pe schiuri. S-a descurcat excelent, s-a vazut ca are experienta si a schiat una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi:  fara nicio problema.

Si sa nu uitam de Mariana, sarbatorita zilei, care ne-a cinstit asa cum se cuvine cu cea mai buna sampania la Varful Omu.



Happy cea fericita :)


Baraca cu inimioara. Aici am facut prima si ultima pauza, Bogdan a fost seful de trib si ne-a fugarit bine pana la Omu:


Nicu si Coltii Morarului:


Mariana, sarbatorita zilei trece de Cerdac. Mai jos se vede Mecetul Turcesc, o stanca imensa de calcar ce domina Valea Ialomitei:



Valea Gaura e COLOSALA:


Sarbatorita nu sta pe ganduri si scoate doua sticle de sampanie la Omu. La multi ani Mariana si sa ne vedem sanatosi pe munte si la ski:


Cosmin, castigatorul Malinului 2012;


Strangem claparii si incepem coborarea. E ultima pentru mine:



Elegant:



Primele viraje pentru Sorelul. E inclinat la inceput, cam 37 de grade sub varful Omu, dar pe zapada de primavara se schiaza usor. Bravo Sorelul!!!



Omatul e perfect, toata lumea e multumita. Virajele curg elegant, asa ne place pe vai:




Cel mai mic suflet din grupul nostru:


Bogdan e primul la deal si la vale. El e seful de trib, asta stiam de la inceput:


Valcelul secundar al Morarului. Aici au murit multi oameni intr-o avalansa monstru in timpul unui concurs de ski de tura. A fost o mare drama...



Hai Sorelul ca mai e putin si dam schiurile jos. Asa sunt vaile, scurte dar frumoase. Sunt pentru cunoscatori :)




Canionul are o zona ceva mai expusa cu o mica crevasa. Nu riscam, derapaj la discretie pentru toata lumea:


Sfarsit de sezon, legam schiurile de ghiozdane si gonim spre Gura Diham. Jos sunt 32 de grade, simtim ca ne topim... Iarna noastra s-a terminat, urmeaza o asteptare tare lunga in sufletul meu vesnic alb.

luni, 14 mai 2012

Ski pe Pripon



Am ramas in urma cu aceasta postare, dar nu e graba, o povestim acum ca nu se supara nimeni.
Nu am fost pana acum pe Valea Priponului, mi-am propus sa ajung vara, fara zapada la o drumetie de o zi, dar maretul meu plan a picat de mai multe ori. Nu mai stiu motivul, nici nu vreau sa intru in detalii, cert e ca Priponul trebuia facut pe schiuri in luna lui mai.
Vineri primesc un telefon de la Bogdan, iar obiectivul nostru era clar, sambata 28 aprilie urma sa coboram Valea Priponului pe doage.
Fac o mica paranteza aici, incerc sa evit vaile de abrup in lunile martie si aprilie din cauza pericolului mare de avalansa, dar anul acesta a fost unul special, zapada s-a asezat asa cum trebuie in Bucegi si a fost prima data cand am schiat din martie pana in mai pe vaile de abrupt. Si bine am facut, fara sa exagerez am prins pe data de 28 aprilie cel mai bun omat de cand m-am apucat de ski.
Prefer stabilitatea zapezii din luna mai, dar nu e o regula, anul trecut pe 21 mai am fost prins de o mica avalansa pe Valea Morarului, sub varful Omu. Nu te joci cu muntele, asa am facut atunci si ma bucur ca am scapat integ fara nicio zgarietura. Am avut noroc, stiu ca nu o sa se intample la infinit si trebuie sa pun siguranta pe primul loc.

Urcam cu prima cabina si urmeaza o cursa nebuna spre releul Costila. Stabilim un nou record, in 40 de minute suntem langa intrarea din Valea Malinului. E un nou record, ne mandrim cu el.

Claia Mica si Claia Mare. Avem parte de o zi superba:


Punem piele la treaba si fuga spre releul Costila. Suntem rapizi, zapada e putin inghetata iar noi inaintam foarte usor:


Happy:


Temerarii:


Cetatea Bucsoiului pare impunatoare din acest unghi:


Malinul era plin de zapada la sfarsitul lui aprilie. A venit canicula...si s-a dus toata, nu stiu cum o sa fie la Cupa Malinului. Pacat...


Ne echipam si incepem coborarea pe o zapada PERFECTA:


O ultima privire spre Varful Omu si Valea Cerbului:



Sa inceapa distractia. Omatul era putin dezghetat, cantul intra maxim 5 cm in "partia" noastra naturala. Fara sa exagerez, a fost cea mai buna zapada pe care am prins-o pana acum pe o vale de abrupt. Aproape la fel de buna ca pulvarul rece din mijlocul iernii :). Tipam de fericire, eram ca niste copilasi care au gasit jucaria perfecta.


Happy dog:


Seful de trib:


Se vad si Coltii Morarului:



Bordaras fugarit bine de Happy:


Cosmin aluneca elegant azi, tipul stie cu ce se mananca acest sport:


Urmeaza retragerea din Valea Priponului. Nu putem sa trecem de saritoare cu bolovan si continuam coborarea pe brana unde a murit Nea Radu. Ne oprim pentru o pauza ceva mai lunga in poiana Priponului, si savuram in liniste peisajul impunator, intinsi pe un covor superb de braduse. Panorama e colosala aici, vorba lui Bogdan, zici ca esti in Elvetia:).


Urmeaza retragerea pe Valea Cerbului. Coboram pana aproape de limita paduri, la 1600 de m altitudine. A fost o aventura lunga de aproape 900 m diferenta de nivel. Asa ne place, noi pentru schi ne-am mobilizat inca de la prima ora.

Bogdan la proba de slalom cu Dynastarul:



Mergem pe firul vaii. Se poate:


Cum ziceam, peisajul te lasa fara cuvinte. IUBESC BUCEGII, ei sunt muntii pe care-i port in suflet:


La 15 eram acasa in Ghencea, a fost o cursa nebuna contra cronometru, dar efortul mi-a fost rasplatit cu o seara superba alaturi de Diana si Happy in parcul Herastrau. Mi-am dorit mult ca in acea zi sa schiez o vale si sa-mi petrec timpul ramas cu sotia mea.
Multi nu or sa ma inteleaga de ce am facut acest efort, in ultima vreme am incercat sa gasesc o solutie eleganta si sa-mi petrec cat mai mult timp in familie, fara sa renunt la marea mea pasiune.