duminică, 27 iunie 2010

Fagarasii pe canicula: Vanatoarea lui Buteanu

Daca in prima zi am dat din picioare o zi intreaga, duminica ne-am hotarat sa o lalaim usor pana pe Vanatoarea lui Buteanu. Cortul l-am pus sub Balea Lac, intr-o galeata glaciara superba dar plina de purici. La noua si ceva iesim din cort, mancam bine si admiram buboaiele facute de aceste insecte. Asa e pe munte, dai de toate vietatile: ursi, lupi, caprite negre...si purici in cort. Nu e tragedie, nu ne doboara nevoia de a ne scarpina, ne echipam cu minimul necesar si pornim la drum.
Traseul e lejereanu, se face cu un efort minim de la Balea Lac pana pe varf in mai putin de o ora jumate. Daca ai pofta de mers il faci mai repede, dar pe noi nimic nu ne-a grabit, lenea mare si canicula ne-au convins sa mergem incet.

Aproape de Vanatoarea lui Buteanu apar si primele regrete ca nu am carat schiurile de tura. Valea Vaiuga era plina de zapada, am fi coborat fara probleme de la 2480 de m pana la 1800 m. Aproape 700 m diferanta de nivel, ceva fantastic pentru aceasta perioada: e vara si suntem pe 13 iunie.

Lacul Capra, aici iarna pleaca mai greu:


Urcusul pe Vanatoarea lui Buteanu ne aduce aminte de Piatra Craiului. Avem o saritoare usoara dar foarte expusa:

Sunt pareri impartite, multi spun ca de pe Vanatoarea lui Buteanu ar fi cea mai buna perspectiva catre creasta Fagarasului. Altii zic ca ar fi cea de pe Moldoveanu sau Lespezi. Sunt perfect de acord cu prima varianta, daca ai vizibilitate buna poti sa admiri spre est trapezul Vistea Moldoveanu, masivul Iezer Papusa si cu putin noroc releul de pe Costila. In vest se zaresc cei trei colosi de peste 2500 de m: Lespezi, Caltun si Negoiu, varful Suru, masivul Cozia si Buila Vanturarita ( se vedea putin linia crestei, aerul era foarte incarcat).
O privire spre vest:

Si estul Fagarasului:

Diana:

Si eu:

Vartopel Arpasel, nu pare imposibil de facut dar trebuie sa ajungem la panou si la escalada mai des ca sa parcurgem aceasta creasta. Nu e ok sa va aburesc, pana acum am ajuns de doua ori la panoul de catarat :) si de maxim 4 ori la escalada.
]
Lacul Capra:


La coborare ne-a stat gandul doar la schi, vroiam sa dam doua-trei viraje la Balea Lac.
Mancam o ciorba la cabana Paltinu, punem si o bere ca sa fie mai buna si admiram schiorii care coborau in caldarea glaciara pana aproape de lac. E mult circ aici, se simte atmosfera de balci dar asa e vara pe Transfagarasan, tot romanul ajunge cu masina si trebuie sa se faca remarcat (cu tipete, urlete, claxoane si injuraturi). Ne intoarcem la masina, trantim pioletii si parazepezile in portbagaj si scoatem mini schiurile Dianei.
13 iunie reprezinta o premiera pentru noi: a fost ultima zi de schi. Ne-am dat cu o singura pereche de minischiuri ( Haganurile Dianei de 1 m), am urcat de ne-a iesit pe nas si am coborat in mai putin de 2 minute dar a meritat. Balea e un loc special cand are zapada, pacat ca vara arata ca un iarmaroc in aer liber. Dar sa te dai in tricou si in chiloti iar afara sa fie 20 de grade e o senzatie unica.

Diana:


Eu:

Nu suntem singuri, ne intalnim cu doi cunoscuti skivirusati.
Klaus:

Si John:



Pe unde ne-am dat:

Amici cu care ne-am intalnit aproape de cascada Capra:

Gata, distractia s-a terminat, ne intoarcem acasa pe cel mai prost drum din Romania. La Curtea de Arges drumul incepe sa fie "uman" dar aerul nu. In Bucuresti ajungem la 10 seara iar afara erau 33 de grade.

luni, 21 iunie 2010

Fagarasii pe canicula: Varful Negoiu


Suna ciudat dar in Fagaras am prins doar vreme excelenta, cer albastru, soare si vizibilitate buna. Cred ca am peste 20 de iesiri in acest masiv si pot sa ma laud ca m-a prins ploaia o singura data (dar imi place sa ascult povestile spuse de prietenii care au mers in Fagaras, toate incep asa: "ne-a plouat in fiecare zi cat am stat, din prima pana in ultima zi cand am fost pe creasta"). Bine, cand merg in Fagaras arunc si o privire pe site-urile de vreme, nu as vrea sa ma prinda un cod calben cu fulgere si vijelie pe Strunga Dracului sau Custura Saratii, dar pana acum am prins soare, soare si iar soare.
Se anunta cod galben de canicula in Bucuresti si in toata tara, dar avem si solutii. Si salvarea e sus pe munte, unde speram sa gasim racoare. Ne-am inselat, am tras de noi cat am putut si a iesit si cu putina aventura.
Fagarasul are ceva unic in iunie, e cel mai frumos loc pe care-l poti vizita in aceasta perioada. E verde, e mare si impunator (as putea spune fara sa gresesc ca e imens) iar sus e plin de zapada, o combinatie perfecta care iti face pofta de drumetie.
Traseul pentru prima zi: Cabana Piscul Negru-Valea Lespezi-Culmea si Varful Podeanu, Strunga Doamnei-Varful Negoiu-Strunga Doamnei-Lacul si Refugiul Caltun-Cabana Piscul Negru.



Am ajuns sub Varful Lespezi, e liniste aici iar timpul parca s-a oprit. Drumul nostru strabate un taram uitat de civilizatie. Suntem intr-o alta poveste, aici noi suntem strainii, am ajuns in Lumea lor:


Mica lupta cu natura a inceput: au aparut ceva muste ( ceva mai multe), aerul s-a incalzit si pare sa fie fierbinte, efortul creste iar noi ne simtim foarte obositi. Ceva nu e ok. Drumul e lung si nu avem timp sa ne plangem, vrem sa continuam pe traseul "marcat" cu banda si cruce albastra pe care l-am pierdut de "n" ori. Am urcat pieptis o panta de 30 de grade, am mers pe brane ciudate care se pierdeau, am regasit marcajul ca sa il pierdem de tot. Daca traseul era marcat direct prin Valea Lespezi pe langa stana si tinea linia caldarilor glaciare, se putea urca pe varful Podeanu in mai putin de o ora jumatate ( cu plecare de la Cabana Piscul Negru). Asa am balaurit-o pe toate culmile si toate cararile care ne-au urcat si ne-au coborat aiurea. Asta e, am pierdut 4 ore, noroc cu peisajul care ne-a facut balaurea putin mai dulce. Urcusul final spre Varful Podeanu ne doboara, canicula ne-a turnat plumb in picioare, pare cel mai greu urcus de cand merg pe munte.




Sub noi se zaresc cascade frumoase, multe animale si un verde crud. Natura a prins viata:



Am ajuns greu pe Varful Podeanu, mergand 4 ore ca niste melci turbati rataciti in spatiu. Dar rasplata a fost pe masura, din acest punct avem vizibilitate maxima, se vede creasta Fagarasului de la Varful Suru pana la trapezul Vistea-Moldoveanu:



Facem o pauza, mancam putin si continuam drumul spre saua Strunga Doamnei. Trebuie sa abordam un valcel foarte inclinat si incarcat cu multa zapada. Ca o parere personala: a fost marcat foarte ciudat acest traseu, orice greseala se lasa cu ceva rupt. Aduce a Strunga Dracului fara lanturi ( bine, putin mai usor dar doua, trei lanturi ar fi ajutat mult). Coboram incet, suntem prudenti, nu e graba.


Avem musafiri, in vale se vad multe capre negre:


Urcusul final spre saua Strunga Doamnei, suntem aproape de Varful Negoiu:


Urmeaza ultima limba de zapada, care duce spre Strunga Dracului (strunga arata infiorator, plina de zapada, cu o panta constanta de 45 cu pasaje mici de 50 de grade cu zapada, aici o greseala e fatala). Pe Negoiu ne-am intalnit cu un grup care a urcat pe Valea Topologului. De la ei am aflat ca la 2535 erau 28 de grade. Canicula ne-a distrus, eram deshidratati, lui Dragos eram ca moale, Diana avea moralul jos , iar eu aveam gust de fiere in gura. Eram TERMINATI!!!


O ultima privire spre creasta Fagarasului si incepe coborarea. Speram ca in caldarea de sub Varful Lespezi ( caldarea nordica), sa ne racorim putin. Aveam nevoie de alt aer, sus era incins, nu puteam sa respiram.


Coboram spre Strunga Dracului:

Gasim si aici zapada, urmele sunt bune, infigem bine pioletii si o dam la vale. Inca o traversare pe sub varfurile Lespezi si Caltun prin nordul masivului si ajungem in Fereastra Caltunului. Simtim putina racoare, ne bucuram ca putem sa respiram iar aer si incet dar sigur ne revenim putin. Bem apa, ne hidratam si continuam marea traversare spre Caltun:

Strunga Doamnei:




Se vede Lacul Caltun, poate cel mai frumos lac glaciar din Fagaras:


Refugiul si Lacul Caltun


Urmeaza ultima coborare prin Valea Caltun. Mergem cu frana de mana trasa, suntem obositi si avem timp sa admiram cascadele si mustele care stau deasupra noastra si nu ne dau pace. Unele se aseaza pe cap si bazaie cu putere, altele se aseaza pe picioare si ne incurajeaza sa ne scarpinam. O placere, un vis si o nebunie.
La Cabana Piscul Negru ne spalam in raul Capra, mancam ceva...conserve, un piept de pui facut la gratar si castraveti si rosii din caserola si ne luam ramas bun de la Dragos ( el trebuie sa se intoarca in Bucuresti). Noi ne suim in Sandel si o luam usurel spre Balea. Hotaram ca e mai bine sa punem cortul oleaca mai jos, la Balea Lac s-a instalat Circul Uman.
Noaptea vine usor, iar noi ne culcam linistiti dupa o zi plina. Puricii sunt si ei in cortul nostru si au chef de joaca, fara sa ne dam seama si-au facut de cap cu noi toata noaptea.