Fagarasii pe canicula: Vanatoarea lui Buteanu

Daca in prima zi am dat din picioare o zi intreaga, duminica ne-am hotarat sa o lalaim usor pana pe Vanatoarea lui Buteanu. Cortul l-am pus sub Balea Lac, intr-o galeata glaciara superba dar plina de purici. La noua si ceva iesim din cort, mancam bine si admiram buboaiele facute de aceste insecte. Asa e pe munte, dai de toate vietatile: ursi, lupi, caprite negre...si purici in cort. Nu e tragedie, nu ne doboara nevoia de a ne scarpina, ne echipam cu minimul necesar si pornim la drum.

Traseul e lejereanu, se face cu un efort minim de la Balea Lac pana pe varf in mai putin de o ora jumate. Daca ai pofta de mers il faci mai repede, dar pe noi nimic nu ne-a grabit, lenea mare si canicula ne-au convins sa mergem incet.

Aproape de Vanatoarea lui Buteanu apar si primele regrete ca nu am carat schiurile de tura. Valea Vaiuga era plina de zapada, am fi coborat fara probleme de la 2480 de m pana la 1800 m. Aproape 700 m diferanta de nivel, ceva fantastic pentru aceasta perioada: e vara si suntem pe 13 iunie.

Lacul Capra, aici iarna pleaca mai greu:


Urcusul pe Vanatoarea lui Buteanu ne aduce aminte de Piatra Craiului. Avem o saritoare usoara dar foarte expusa:

Sunt pareri impartite, multi spun ca de pe Vanatoarea lui Buteanu ar fi cea mai buna perspectiva catre creasta Fagarasului. Altii zic ca ar fi cea de pe Moldoveanu sau Lespezi. Sunt perfect de acord cu prima varianta, daca ai vizibilitate buna poti sa admiri spre est trapezul Vistea Moldoveanu, masivul Iezer Papusa si cu putin noroc releul de pe Costila. In vest se zaresc cei trei colosi de peste 2500 de m: Lespezi, Caltun si Negoiu, varful Suru, masivul Cozia si Buila Vanturarita ( se vedea putin linia crestei, aerul era foarte incarcat).
O privire spre vest:

Si estul Fagarasului:

Diana:

Si eu:

Vartopel Arpasel, nu pare imposibil de facut dar trebuie sa ajungem la panou si la escalada mai des ca sa parcurgem aceasta creasta. Nu e ok sa va aburesc, pana acum am ajuns de doua ori la panoul de catarat :) si de maxim 4 ori la escalada.
]
Lacul Capra:


La coborare ne-a stat gandul doar la schi, vroiam sa dam doua-trei viraje la Balea Lac.
Mancam o ciorba la cabana Paltinu, punem si o bere ca sa fie mai buna si admiram schiorii care coborau in caldarea glaciara pana aproape de lac. E mult circ aici, se simte atmosfera de balci dar asa e vara pe Transfagarasan, tot romanul ajunge cu masina si trebuie sa se faca remarcat (cu tipete, urlete, claxoane si injuraturi). Ne intoarcem la masina, trantim pioletii si parazepezile in portbagaj si scoatem mini schiurile Dianei.
13 iunie reprezinta o premiera pentru noi: a fost ultima zi de schi. Ne-am dat cu o singura pereche de minischiuri ( Haganurile Dianei de 1 m), am urcat de ne-a iesit pe nas si am coborat in mai putin de 2 minute dar a meritat. Balea e un loc special cand are zapada, pacat ca vara arata ca un iarmaroc in aer liber. Dar sa te dai in tricou si in chiloti iar afara sa fie 20 de grade e o senzatie unica.

Diana:


Eu:

Nu suntem singuri, ne intalnim cu doi cunoscuti skivirusati.
Klaus:

Si John:



Pe unde ne-am dat:

Amici cu care ne-am intalnit aproape de cascada Capra:

Gata, distractia s-a terminat, ne intoarcem acasa pe cel mai prost drum din Romania. La Curtea de Arges drumul incepe sa fie "uman" dar aerul nu. In Bucuresti ajungem la 10 seara iar afara erau 33 de grade.