La ski cu familionul

M-am intors la Sinaia pentru o noua zi de ski "industrial" cu tot familionul intr-o zi mohorata de martie. Am plecat la drum cu sotia ( Diana), tatal meu si Sorelul, inghesuiti in Sandelul rosu, plin ochi de schiuri, clapari si merinde bune gatatie de mama.

Vremea a fost asa si asa, oleaca de gri cu un cer inchis alaturi de o ninsoare marunta m-au facut sa injur pentru a n-a oara site-urile de vreme ... in frunte cu meteoblue.com ( pe net ziceau ca o sa fie soare orbitor).

Vantul ne-a fost priten in acea zi, vizibilitatea a fost ok, iar zapada in Valea Soarelui a fost un deliciu. Partii la fel de bine "pieptanate" am prins acum un an pe ghetarul Pitzstaler si recunosc ca pentru prima data am ramas placut impresionati de calitatea partiilor din Romania. Am avut o singura problema, am ales doagele late, cu 98 mm la mijloc sa schiezi pe o partie perfect batuta e ca si cum ai participa la o cursa de formula 1 cu o masina de teren echipata cu troliu, carlig de tras si cauciuri offroad :).

Dar viata e frumoasa si distractia mare pentru doagele grase e intre 2000 si 1400. Gasca s-a marit si am dat doua ture cu Mateo si Adi pe Tarle si Papagal. A fost bine, era in jur de 12 si ceva, iar zapada s-a inmuiat putin pe fire cat sa intre cantul perfect. Pe Tarle a fost o nebunie totala, am prin zapada de vis intre bradutii de langa telescaunul nou. Urlam de unul sigur, cred ca se uitau ca la urs toti schiorii de pe drumul de vara sau din telescaunul care urca foarte aproape de "partia" Tarle.

Dar acolo unde ma simt cel mai bine totul era tabla. Carpul era plin de scoici imense inghetate si de un ghetus tare urat. Am vazut ceva temerari dar ce au schiat ei era o lupta de supravieturie. Nu e fun asa...

Cel mai mult mi-a placut pe Calugar, acea fata sudica ofera schiorului un teren fabulos. Sunt zone incredibil de inclinate, unde nu e bine sa gresesti, pentru mine a fost prima experienta pe Calugur si pot sa spun ca m-a dat pe spate :).

Sper sa ajung si pe Genune, am inteles ca aduce mult cu o vale de abrupt. Sezonul e lung si zapada avem, timp sa fie si voie buna.

De la dreapta la stanga: Diana, tatal meu si Sorelul. In poza sunt 4, asteptam un bebel la vara. Speram sa fie schior....sau schioare.

Telescaunul nou din Valea Soarelui. Coada zero:

Diana:

Carp:

Si Calugarul cu Adi:

Aici am intrat pe o fata foarte inclinata perfect inghetata. Ceva viraje scurte, un mic morcov si totul a iesit bine:

Tarle:

Adi foarte mulat azi:

Je:

Mateo in actine pe Papagal:

Cam asta a fost. Am bifat ultima zi pe partie, gata cu instalatiile urmeaza turele de primavara pe foci. Am schiat foarte putin sezonul acesta, dar am o satisfactie, au fost 4 zile in care am dat bani pe sarme, restul le-am petrecut frumos la schi de tura departe de Valea Prahovei. Si ce zile au fost:).

Poiana Brasov

Mi-a placut in Poiana, de ce sa nu recunosc. Pentru prima data am lasat 85 de lei intr-o statiune si pot sa spun ca nu am regretat banii pe care i-am dat pentru un domeniu schiabil din Romania ( cred ca e primul si singurul).

Drumul Rosu si Lupului de jos erau batute, restul au fost lasate asa cum a vrut mama natura. Dar a iesit bine, telescaunul nou de sase locuri a mers la foc automat, coada era de maxim...2 secunde si doagele mele nu au suferit nicio rana. Am schiat pe margine in tocatura, pe mijloc erau ceva pietre, dar cu ceva grija se putea face o coborare de sus de la gondola pana jos in statiune fara nicio problema . Am prins pe Ruia ceva viraje intr-un pulvar bun, iar neagra de jos ( Lupului cu telescaunul de patru locuri) a fost batuta ca in Valea Dorului.

Daca nu or sa foloseasca zapada artificiala nu recomand Poiana pentru weekend-ul urmator.

Am dat 85 de lei pe un skipass de 4 ore si nu am avut senzatia ca am aruncat cu banii pe fereastra.

Concluzia: Lupului, Subteleferic si Ruia au fost un deliciu.

Dar am un gust amar. Stiu ca nu folosesc zapada artificiala si partile se prezinta JALNIC dupa 4 zile de la marea ninsoare ( nu a fost asa mare, parca au picat 30-35 de cm care ne-au dat ceva sperante). Informatia am gasit-o pe net, pacat ca nu sunt intentii bune si din partea administratorilor de partii din Poiana Brasov. Fara zapada artificiala investitia de 30 de milioane de oiro o sa se duca pe apa budei.

Schi in Austria: Ischgl-Samnaun

Dau cuvantul Dianei:

Vacanta la schi in Austria a fost un vis care desi nu a fost al meu de la inceput a devenit treptat, odata cu apropierea momentului plecarii, o experienta noua si inedita pe care abia am asteptat sa o traiesc.
Nestiind ce inseamna o statiune de schi de top, nici nu am avut asteptari prea mari, si ceea ce am gasit acolo a reusit sa ma uimeasca.Schiorii de toate varstele, partiile care se intindeau pe toate fetele muntelui, trecerea pe schiuri dintr-o tara in cealalta atat de simplu si firesc incat nici nu iti dadeai cand s-a intamplat( daca nu te uitai bine pe indicatoare si harti aveai toate sansele sa te ratacesti si sa nu mai ajungi la timp in statiunea din care ai plecat) terasele pline de oameni care stateau si se bucurau de soare si de panoramele care iti taiau respiratia, toata incantarea celorlalti schiori care se bucurau de fiecare coborare, sunt mici fragmente din ceea ce am gasit la Ischgl.
Ceea ce pot sa spun este ca, nu conteaza cat de mult stii sau nu sa schiezi, daca esti avansat sau abia ai pus schiurile in piciore, daca ai practicat schiul de mic sau ai inceput sa schiezi odata ajuns la maturitate, cand ajungi intr-un astfel de loc, plin de oameni pasionati de acest sport, e absolut imposibil sa nu te indragostesi iremediabil si sa nu iti doresti sa revii cu alta ocazie.
Este o experienta ce nu trebuie ratata,(de ce nu, si repetata) fiind prima ramane de neuitat si in primul rand trebuie impartasita alaturi de cineva drag. Cel putin asa a fost pentru mine.:)

Si povestea mea:

Mi-am dorit mult sa ajung in Austria, am facut tot felul de calcule, am primit invitatii peste invitatii, dar totul a fost lasat balta pana in primavara acestui an. Am facut cumparaturile, am incercat sa ne organizam putin si am plecat spre cararile vestului. Drumul mi se parut infernal de lung, am dormit o noapte la Arad si am condus a doua zi mai bine de 14 ore. Dar ce conteaza aceste detalii, visul s-a implinit si pe 2 aprilie am ajuns cu bine la Ischgl.

In ultimii ani multi amici au ajuns in tara valsului, au facut economii, au renuntat sa alunece pe mizeriile de partii din Romania si au condus mii si mii de km pentru o singura saptamana de schi in Austria.

Dupa iesirea la Bansko mi-a venit marea idee...

Marius: Ce ar fi sa schiem o saptamana in Austria ???

Diana: Pai...hai, de ce sa stam pe ganduri.

Nu stiu de ce, dar imi vine greu sa scriu despre prima experienta la schi in Austria. Am plecat cu ganduri mari si am ajuns repede cu picioarele pe pamant, am crezut ca nu poate sa fie experienta pe doage mai placuta, dar am ajuns la concluzia ca suntem intr-o statiune cu enorm de multe partii in care schiul e vazut ca o industrie .

Trebuie spus ca aveam la dispozitie un singur domeniu schiabil si doua tari unde puteam schia: Austria si Elvetia. La austrieci nu pot sa zic ca nu a fost frumos, cam aglomerat pentru gusturile mele, partiile erau cam inguste si puteau fi mai bine batute. Dar la elvetieni am gasit o alta poveste, ne-am indragostit de partiile si peisajele din tara vacutei Milka.

Partiile din Elvetia: zona Samnau , aici am schiat toata ziua. Retragerile le faceam pe partea austriaca cand se inchideau instalatiile:

Nu vreau sa exagerez, dar la prima ora partiile din Elvetia aratau perfect si aveau mai multa zapada natura. Erau usoare sau rosii, dar ce conteaza cand gasesti telescaunele pustii si zapada minunata:

Si Austria:

Terasa Pardoarma ne-a placut mult. Privelistea era superba si am gasit calea spre Romania inscriptionata pe un schi. Fagaras 1442 km, nu stiu de ce nu au ales Bucurestiul, o fi prea urat sa merite numele pe un schi vechi din anii 80:

Si romanii cu care ne-am intalnit.

Paul, el ne-a aratat multe zone frumoase pe partea austriaca. Trebuie sa-i multumim, cu el am facut ski-safari o zi intreaga ( a fost cea mai frumoasa experienta pe partiile din Ischgl). Pe noi ne-a impresionat ca om, am stat la povesti si am bericit-o cu spor in scurtele noastre pauze. Schiaza superb cu Movement Source, un lemn de freeride facea carving fara nicio problema:

Si Silviu, un constantean in drum spre Elvetia. Am schiat o zi impreuna, si am ajuns pe negrele care pleaca de pe varful Palinkopf:

Poate exagerez dar neagra din mijloc, cea subtirica, avea o panta asemenatoare cu Valea Malinului. Pana jos nu te lasa, munceai mult si satisfacia venea la final. Pe gheata nu am ce cauta pe aceasta partie, orice cazataura se poate lasa cu un final dureros ( am inteles ca multe elicoptere au intervenit in aceasta zona):

Drumul spre Samnaun , partia 80 sau drumul Duty Free:


O avalansa monstru ne-a mutat inima din loc, s-a oprit pe partie dar intensitatea ei a scazut mult in zona plata si nu au fost victime. Pentru 20 de secunda avalansa a fost ca o cascada de 250 de m, noroc ca nu eram aproape de locul in care s-a scurs zapada:

Panorame:

Diana ne arata ca stie meserie:

Si balaureala, singura zi cu materie pufoasa:



Cam asta a fost povestea noastra in Austria, ramanem cu super iesirea pe PITZTALER GLACIER si amintirile frumoase din Ischgl si din Tirol. Au austriecii o tara deosebita, pacat ca nu ne-am nascut acolo.

Drumul nostru spre casa e lung si urmatoarea oprire a fost la Budapesta. Si aici e o poveste, trebuie sa ramenti pe frecventa blogului pentru mai multe detalii.

PITZTALER GLACIER

O zi pe ghetarul Pitztaler: poate cea mai frumoasa experienta de cand am pus doagele in picioare.

Personajele principale.

Diana. Nu stiu de ce am ales aceasta poza, o fi din cauza momentului surprins...

Si povestitorul:

Nici nu stiu cum sa incep cuvintele de lauda. Hai sa o luam cu dezavantajele ghetarului Pitztaler, nu sunt multe si pot fi trecute usor cu vederea:

• Se ajunge greu, am stat in picioare in trenuletul gen metrou care ne-a urcat la baza ghetarului, mai bine de 10 minute. Senzatia nu e placuta. O experienta cu metroul din Bucuresti, de preferat luni la ora 8 dimineata, cand toata lumea merge la munca cu schiurile in brate, purtand clapari "confortabili" in loc de pantofi ar fi cea mai buna comparatie.
• Faci putine coborari fata de Ischgl, Bansko sau orice statiune "industriala".
• Te dau afara repede, dupa ora 16 nu mai e nimeni pe ghetar.
• Putini km de partii, poti sa repeti o partie de doua ori intr-o zi ( ma bufneste rasul...cum sa te superi pe asa ceva ???!!!).

Si cam atat. La Pitztaler Glacier e miere fratilor. Curge si lapte si totul pare minunat... E prima data cand am schiat de la ora 9 30 pana la inchiderea instalatilor si nu am prins niciun damb sau urma de gheata. Partiile au fost perfect PREPARATE, zapada ne-a uns pe suflet, iar placerea de a schia a atins culmi nebanuite. Parea pustiu, nu ne-am inghesuit, iar latimea partiilor ne-a lasat fara cuvinte, erau zone cand depasea lejer 200 de m.

Sunt doua categorii de schiori la Pitztaler: raceri de meserie, care se antreneaza toata ziua si oameni pusi pe tura, care umblau cu ghid pe platourile imense, departe de instalatii. Sunt putini schiori din categoria noastra, simplii amatori care vin in concediu pe ghetar, fara pretentii de mari meseriasi. Si cred ca aici am castigat, am incercat sa lucram la tehnica, furand meserie din stanga si din dreapta pe cele mai bune partii preparate de cand ne-am apucat de acest sport.

Iar racerii au fost ca niste instructori. Era o placere sa-i admiram, sa studiem fiecare miscare si sa invatam cate ceva. Stapaneau perfect tehnica carv in regim de super viteza, iar antrenorii descriau pe intelesul tuturor tainele acestui sport.

Era sa uit, aici sunt enorm de multe variante de balaureala. Dar nu ai voie sa schiezi singur ( ghidul e binevenit, merita investitia), fara echipamentul minim de avalansa, aventura se poate termina foarte urat. Pare o zona extrem de expusa cu multe crevase si fete (sau culoare) care trec lejer de 40 de grade, orice greseala duce sigur la un finish trist.

Partii perfect preparate. In poza sunt rosiile ( la noi sunt negre pure) care pleaca de la 3440 de m:

3440 de m, cel mai inalt punct de unde am coborat. Peisajul te lasa fara cuvinte:

Cel mai inalt varf din Tirol-Wildspitze 3774:

Singura tentativa de a lega doua-trei viraje pe langa partii. Pe margine era o crusta greu de abordat, nici vorba de balaureala:

Concluzia am tras-o repede: nu mai am ce cauta cu schiuri late pe ghetar! Data viitoare o sa merg cu schiuri de partie, am mult de lucru la tehnica si cu un lemn lat de 96 mm la mijloc sigur nu o sa invat mare lucru.

Schi de tura pe ghetar:

Cam atat despre experienta pe ghetarul Piztaler. Pe o vreme superba am plecat spre mica noastra pensiune din See.

Va urma...