Valea Lamba Mare si o tura pe piei in Postavaru

Totul a plecat de la ideea Dianei de a merge un weekend intreg la ski pe Valea Prahovei. Propunerea a fost buna, dar sa pleci cu bebel si catel la drum, in cel mai aglomerat loc de pe planeta, trebuie sa recunosc ca e mare provocare. Am gustat putin din nebunia din Predeal cu Bianca la piept ( in port bebel) si cu Happy langa mine, speriata ca de bombe de schiorii-petarda ce zac pe aceste meleaguri si am realizat pentru pentru a mia oara de ce evit an de an aceasta "statiune". Diana a facut cateva coborari printr-o baie de multime si am plecat in jur de 15 30 spre Brasov, cu un gust tare amar. Concluzia e simpla, exista o statiune in Romania care arata mai "bomba" ca Mamaia si pentru mine aceasta o sa ramana "statiunea" Predeal, paradisul oricarui cocolar care vrea la munte, cu blugi din Europa si cu ciolofan la cur pe partie. 

Seara nu am stat in casa, ci l-am invitat la o tura scurta pana pe varful Postavaru pe Adi, cel care ne-a fost si o gazda excelenta aproape tot weekend-ul. 
Am urcat pe Sulinar si oleaca mai sus pe Drumul Rosu pana la cabana Postavaru. Acolo am o baut bere buna cu o gramada de brasoveni, care noapte de noapte "fac acest efort" de a urca pe doage de tura. Dupa jumatate de ora de stat la povesti, am pornit hotarati spre Varful Postavaru, pana la statia finala a cabinei mari, sub un cer incacat de stele si intr-o atmosfera aproape perfecta. 
La vale a fost frumos rau si pentru prima data in acest sezon am schiat pe dungulite de ratrack. Imi pare rau ca muntele e departe de Bucuresti si recunosc ca brasovenii sunt incredibil de norocosi cu darul pe care l-au primit de la mama natura 

Noapte de sambata ne gaseste pe foci si cu frontalele pe casca, gata de un " asalt eroic"  de 800 de m diferenta de nivel pe partiile din Poiana Brasov.


Gasca mare la cabana Postavaru si multi amici care practica acest sport aproape in fiecare noapte:

Atmosfera excelenta din cabana ne-a placut mult. Era o petrecere acolo, cu multi copii costumati frumos:


A doua zi am urcat cu prima cabina ca sa coboram pe Valea Lamba Mare.

Traseul propus: au fost aproape 6 km de ski cu 1200 m diferenta de nivel, din Varful Postavaru pana in Timisul de Jos ( plecarea de la  1799 m si o tura la vale pana la Halta Timisul de Jos, la 600 m altitudine).

Duminica 10 februarie am schiat valea Lamba Mare din masivul Postavaru, cu o intrare mai putin "clasica" din zona varfului Postavaru ( intrarea pe care toti o stiu ar fi de unde se termina teleschiul Kanzel).
Zapada prin padurea Kanzel ( daca se numeste asa) a fost excelenta, cam 20-25 de cm de omat proaspat peste o baza tare ( fara zapada inghetata), iar intrarea in valcel am facut-o pe la 1545 de m ( cam 250 de m diferenta de nivel i-am schiat prin padure, asa imi arata google earth). Valcelul era tocat, dar sincer nu m-a deranjat, omatul a fost foarte bun, iar zona canionului a fost de nota zece.
Si am gresit, sunt 5.48 km . Dar au fost suficienti

Am facut si o mica schita cu Valea Lamba. E o coborare clasica de retragere spre casa pentru cei care stau in Brasov, dar pentru noi, cei care stam la campie e o vale ceva mai "speciala".

Greu de crezut, dar Adi nu a cazut dupa acest viraj ceva mai spectaculos:

Zadapa buna si o fata zambitoare:

Aici a prins o radacina, trebuie putina atentie in balaureala:

Si putina boschetareala ca asa ne place, dar nimic de speriat:

Am intrat pe valcelul principal:

Erau si ceva urme date probabil in ziua de sambata, dar omatul era excelent:


Zona canionului a fost foarte spectaculoasa. Nimic de speriat, poate fi schiat dintr-o bucata cu putina atentie:

L-am facut actor principal pe Adi, sunt trei cadre care mi-au placut mult:



Si stop ca e cam ingust pe aici:
Dar merge cu putin curaj ca nu are pic de expunere:


Am ajuns in Brasov in jur de ora doisprezece, iar la unu si putin eram in Poiana alaturi de Bianca. Happy a ramas in Brasov, iar Diana a facut cateva coborari pe Lupului si Sulinar pentru a marca primul ei weekend la ski pe meleaguri prahovene... si brasovene ca sa fim mai precisi :). Si aici era aglomerat ca la balamuc, dar lumea parea ceva mai civilizata.
Drumul spre casa a fost oribil, daca nu gresesc am facut cinci ore jumate din Brasov, pana in conacul nostru din bulevardul Ghencea...

Focareala la Sinaia

Am vrut sa fac o tura ceva mai "sportiva" la Sinaia, cu urcare pe foci de jos din statiune, incepand cu "partia primarului"ce pleaca de langa gondala, pana la cota 2000 cu aproape 1000 de m diferenta de nivel. Prima coborare avea sa fie pe Carp  pana la interectia cu  Drumul de Vara. A doua tura s-ar fi lasat cu o focareala pana la intrarea pe Papagal, urmata de o alunecara pe acest valcel, iar o urcarea finala trebuia sa fie pe acelasi Drum de Vara, pana la cabana Miorita, cu o coborare pe fata Calugarului  prin zapada ceva mai putin tocata.
Totul parea frumos la inceput, statiunea era pustie pentru o zi de weekend, iar zapada proaspata parea ok pentru doagele mele inguste de tura. Am aflat si motivul pentru care erau putini turisti intre cota 2000 si 1400, telescaunul nou nout montat pe vremea lui Tariceanu s-a stricat, iar cabina nu putea sa urce toti schiorii amatori de balaureala.
Obiectivul zilei era de 1800 de m, poate 2000 castigati la deal pe Drumul de Vara.
Dar... nu a fost sa fie, mi-a fost tare rau in acea zi de duminica si dupa prima pauza pe care am facut-o la cota 2000, am simtit ca o sa vars tot ce am mancat pana in acel moment. Sistemul nu parea uns, aveam stari de greata si de voma ca o femeie insarcinata, iar virajele pe Carp mi s-a parut tare ciudate. Faceam maxim zece cristiane si ma opream ca sa-mi revin. Nici omatul nu putea sa-ti provoace cine stie ce placere, parea tocat de o armata intreaga de schiori si bordarasi si arata ca un camp de lupta.
A doua tura nu a fost pe foci, siteam ca nu mai am vlaga ca sa urc iar pe tura pana la statia de sus acabinei si am facut fix ce nu trebuia: am ales "sarmele" pentru o ultima tura pe Calugar, cu un amic pe care l-am intalnit aproape de coada imensa de la cabina.
Si recunosc ca nu a fost o decizie proasta, pauza de o ora ( atat trebuia sa astepti la coada de la 1400) mi-a facut tare bine si parca mi-am revenit putin din starea de bosorog lesinat, pe care o aveam in prima parte a zilei. De aceasta data omatul a fost bun, iar senzatia pe care ti-o ofera Calgarul e UNICA!!!

Sinaia ramane pentru mine cel mai frumos loc de dat la vale cu "sarmele la vedere".

Am un singur regret, ca nu am schimbat sapuniera in acesti ani cu una mai buna, care poate sa faca poze ceva mai rasarite atunci cand lumina lasa de dorit.

Intru pe firul Carpului, zapada era tocata bine de tot:



Si fata mare, care arata ca un camp de lupta in acea zi:

Intrarea pe Calugar:



Spectaculoasa zona, aici omatul era foarte bun. Erau putine urme si toate virajele puteai sa le faci in zapada neatinsa: