Bansko 2014

La bulgari inca e bine, iar daca mama natura te iubeste si iti ofera peste doi metri de zapada in mai putin de o saptamana, atunci concediul de ski poate fi considerat reusit. Am avut zapada proaspata in fiecare zi, am schiat in pulvar cam cat m-am dat in ultimii cinci sau sase ani adunati prin muntii din Romania. Dar am simtit si un mare regret: nu am prins nicio zi completa cu soare. Dar nu poti sa le ai pe toate si ma bucur ca am cuplat doua familii cu doua fetite mici: Iulia, fata nasilor Florin si Cristina cu Bianca, fetita noastra de un an si opt luni. Am schiat pe rand, Diana s-a dat la prima ora cand partiile teoretic erau pieptanate (dar in realitate...pline de zapada proaspata), iar eu am schiat dupa ora 12 30 ...in pulvar. Cum ziceam, am avut atat de multa zapada proaspata ca am uitat repede ca sezonul de ski 2013/2014 a fost cel mai slab de cand m-am apucat de acest sport. Si a fost pentru prima data cand am schiat in pulvar dupa o ninsoare de 2 ore. Aveam 30 de cm peste tot, pe partii, pe sub telescaune, ce sa mai, aveam omat de cea mai buna calitate PESTE TOT.

Cu nasii a fost perfect, am servit masa in fiecare seara la ei in camera sau la o carciuma din Bansko, iar cele mici s-au jucat zi de zi. Ma bucur ca totul a mers asa cum trebuie in aceasta directie si e bine ca cele doua fetite s-au inteles de minune. Si cred ca au prins microbul, simt eu ca a inceput sa le placa tare mult acest sport.

Dar lucrurile se dezvolta fix cum nu trebuie la Bansko, daca acum patru ani eram impresionat de tot ce a aparut acolo, acum pot sa zic ca directia e clar ciudata. Poate gresesc, dar in acest ritm o sa ajunga cea mai mare statiune "medie" de ski din Europa care ofera doar ....70 de km de partii. Nu e o cifra prea mare daca tinem cont de fluxul urias de turisti, iar aglomeratia pe partiile albastre e infernala, nici pe margine nu mai poti sa schiezi, iar preturile la bere sau mancare pe partii ating valori penibile. Spre exemplu berea e 3.15 euro, iar un fel de mancare la impinge tava era 15 euro.

O spun fara sa gresesc ca angajatii de la gondola sunt niste JOGODII, ne-am chinuit intr-o zi sa urcam cu cea mica in gondola si aveam nevoie de cel care era platit sa ajute lumea sa urce in gondole, sa puna schiurile noastre in suport, iar noi o sa punem pe cea mica inautru. Dar bulgarul acela cu capul patrat avea o singura grija, sa-i ajute pe cei de la VIP sa intre cat mai usor prin culoarul special amenajat pentru smecherii care nu stau la coada. Iar sus, un alt bulgar ne astepta cu mainile in buzunare si nu a vrut sa ne dea nicio mana de ajutor ca o sa o scoteam pe cea mica din gondola.

La austrieci anul trecut s-au comportat exemplar, chiar au oprit gondola special pentru cea mica ca sa o scoatem pe Bianca cu tot cu carucior. Ne-au lasat fara cuvinte, iar bulgarii ne-au facut sa ne gandim serios daca o sa mai facem concediul acolo. Pot sa spun ca angajatii de pe Valea Prahovei sunt baieti finuti fata de acei bulgari care stau cu mainile in buzunar si o freaca la rece daca nu trebuie sa-i ajute pe cei de la VIP sa intre primii.

Am simitit in acea zi un gust tare amar si asta demonstreaza ca inca sunt departe de a face...turism de calitate si inca se zbat ca noi intr-o atmosfera pur balcanica.

Dar ramanem cu amintirea acelor peisaje de iarna la inceputul lui martie. Am avut acea zapada pe care nu am vazut-o de anul trecut, iar muntii bulgarilor au un farmec aparte. La fel ca Romania, Bulgaria e o tara superba...pacat ca e locuita.

Gerar 2014

Pare o nebunie frumoasa sa alergi pe un cod portocaliu in colanti, in mijlocul iernii alaturi de alti 400 de "nebuni". Dar e o experienta unica, pe care nu mi-am dorit-o avand planuri marete de ski in Poiana pentru acel weekend. Insa frica de a merge cu cea mica prin codul portocaliu ce a acoperit sudul tarii fost cam mare si astfel decizia a fost simpla: sa ramanem in Bucuresti si sa raspund invitiatie lui Sofron Laurentiu de a participa la semi marathon-ul Gerar. Si nu oricum, ci prin nameti si conditii serioase de iarna, fix asa cum trebuie sa fie un semi marathon al zapezii.

Rezultatul: am mers surprinzator de bine si am terminat concursul pe locul 12. E un rezultat foarte OK tinand cont ca nu am alergat niciodata cu Laurentiu si Octav, coechipierii pe care i-am cunoscut in ziua concursului. Am un singur regret, ca au fost doua echipe de mixt care ne-au facut bine de tot in sange, dar eu iarna alerg din an in paste ( cam la doua saptamani o alergare pe bucla din Moghioros de maxim 9.5 km), iar zapada proaspata ne-a impedicat sa impunem un ritm ceva mai alert.

Gata cu ciudateniile pe care le-am facut iarna aceasta, a fost pentru prima data cand am participat la un concurs de alergare si am facut tot pentru prima data o tura de mtb cu bicicleta iarna. Revin la singura mea pasiune pana se duce omatul de pe partii si coclauri si sper sa prind cat mai multe zile de ski pe munte.

Valcelul lui Laurentiu si Valcelul lui Mateo

Clar ne place schiul de tura mai mult ca cel pe partii cu sarme la vedere si de fiecare data cand avem ocazia, iesim pe coclauri in cautarea omatului bun. Iar Ciucasul e o destinatie PERFECTA pentru practicarea acestuia, aici am gasit de fiecare data zapada mai mare ca in alte zone, iar omatul pe care l-am intalnit a fost surprinzator de bun. Am avut de toate: zapada tare ca pe partie, crusta de manual, marmelada care te facea sa uiti de ski si ceva pulvar ud care ne-a facut viata frumoasa pe valcelele din Ciucas.

Unul poarta numele lui Laurentiu ( http://lbarza.blogspot.ro ) pentru ca l-a descoperit in nenumaratele lui ture prin acest masiv, iar al doilea a fost botezat Valcelul lui Mateo pentru ca acum un an a fost primul care l-a schiat cu GPS-ul in mana. Sincer al doilea e bestial, ofera multe variante de coborare, ceva fete cu braduti foarte ok si o retragere rapida spre masina parcata in Pasul Bratocea. E si o varianta mai lunga cu peste 700 de m diferenta de nivel, se termina in drumul national, dar trebuie mai mult omat ca sa nu iti faci franjuri schiurile.

Locul de joaca a fost excelent si cred ca a fost o zi reusita:  au fost 10 km de focareala si 1000 de m diferenta de nivel. Nu sunt cifre de pus in rama, dar pieile nu mi-au tinut, iar schiurile au stat in spatele meu mai bine de 500 de m de nivel la urcare. A fost un efort "barbatesc", dar a meritat.

O sa revin in Ciucas si pentru restul de valcele ce pleaca din Culmea Bratocea. Sunt foarte multe, dar sa fie alta zapada ca sa-mi tina si pieile. La plus sapte grade lipiciul sigur nu o sa-mi tina pentru mai multe urcari/coborari. Si mai e un valcel tare interesant, tot pe blogul lui Laurentiu l-am vazut: coborarea de sub Varful Ciucas spre Valea Berii, sunt 800 de m diferenta de nivel cu o expunere sudica. L-as face intr-un an bun cand toate saritorile sunt acoperite pe la sfarsitul lui martie cand zapada e firnuita si sigura.

Era sa uit: datorita ...si multumita nevestimii :D, am bifat prima zi de ski pe coclauri si mi-am oferit un excelent cadou aniversar in Muntii Ciucas. Recunosc ca am uitat complet de ziua noastra magica, desi am facut doi ani de casnicie, dar cadoul pe care mi l-a oferit sigur mi-a ajuns la suflet. Si raman si cu aceasta amintiri din Ciucas, am fost impreuna cu schiurile de tura tot in Ciucas, in cel mai frumos peisaj de toamna pe care l-am vazut pana acum:  http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2010/01/cu-schiurile-prin-ciucas.html