Priponul in prag de iarna

Vasilescu Bogdan avea o vorba: cand schiezi pe Pripon te simti ca in Elvetia :D. Si are ceva dreptate, cand cobori pe Pripon si ai Coltii Morarului in primul plan, Varful Omu si fata sudica a Cerbului, e un peisaj ce te duce cu gandul putin la alpi. Au fost cateva viraje faine pe Pripon si am reusit sa ajungem iar pe doage la Piatra Arsa, fix pana in locul in care am parcat masina.

Am pus si trei poze cu Malinul, in mod surprinzator are ceva zapada pe firul central, doar intrarea e lipsita de omat. O sa avem un sezon excelent la primavara pentru ski pe vai.

Avem si un filmulet cu Fane si cu Gabita, consatenii din Magurele. Nu am schiat in acelasi timp, dar atmosfera a fost cam aceeasi cu Sorelul:

  

A inceput sezonul 2018-2019

Prima zi de ski pe deja clasica coborare pe Sugari. Anul acesta am reusit sa schiez fix de pe varful Coltii Obarsiei 2480 m si m-am oprit mult mai jos, pana la saritoarea mare. Mai mergea pana aproape de stana de jos, dar forma mea fizica de castravete murat ....nu prea se pupa cu urcarea pana la Babele :). Au iesit 800 de m dif de nivel si am scos doagele in fata masinii parcate la Piatra Arsa. Nu e rau pentru prima zi pe doage. Zero pietre, o zapada bunicica, cu zone cu zapada de primavara ...dar si crusta inselatoare.
Eroinele mele au fost Lula si Happy, s-au luptat saracele cu o crusta continua cam toata ziua. Au reusit si erau foarte happy cand au ajuns acasa.

Piatra Dragoslavelor

Pe 8 octombrie am 'votat' pentru familia tradiționa. Era nebunia aceea cu votul pentru familia traditionala, o ciudatenie fara nicio logica pentru mine si am decis ca cel mai bun vot, sa fie cel pentru mers cu totii pe munte :P. 

Un vot cinstit, alaturi de familie pentru o zi petrecuta in natura, pe Piatra Dragoslavelor. Satenii aveau un al nume pentru acest munte spectaculos, Piatra Caselor, ce iti ofera o priveliste exceptionala spre Piatra Craiului, Iezer Papusa, Leaota si Bucegi. Daca e senin poti sa vezi Buila Vanturarita si Cozia.

Noi am ales varianta usoara, am mers cu masina pe un drum forestier pana la 1100 de m pe partea nordica a masivului, la doi pasi de o unitate militara si am urcat "panta prostului" pana pe varf. O urcare sustinuta de o ora, dar cu un finish spectaculos, intr-o poiana ce iti ofera un piesaj de 360 de grade.

Pe varf am stat ma bine de  o ora jumate la povesti, baie de soare si putina motaiala. Cam asta e ideea cand mergem cu totii pe munte, timpul se dilata si placerea de a petrece aceste clipe impreuna e unica.

Pozele sunt facute cu telefonul mobil, calitatea lasa mult de dorit, dar e important ca am petrecut o noua zi pe munte, alaturi de cei dragi.