marți, 19 februarie 2013

Valea Lamba Mare si o tura pe piei in Postavaru



Totul a plecat de la ideea Dianei de a merge un weekend intreg la ski pe Valea Prahovei. Propunerea a fost buna, dar sa pleci cu bebel si catel la drum, in cel mai aglomerat loc de pe planeta, trebuie sa recunosc ca e mare provocare. Am gustat putin din nebunia din Predeal cu Bianca la piept ( in port bebel) si cu Happy langa mine, speriata ca de bombe de schiorii-petarda ce zac pe aceste meleaguri si am realizat pentru pentru a mia oara de ce evit an de an aceasta "statiune". Diana a facut cateva coborari printr-o baie de multime si am plecat in jur de 15 30 spre Brasov, cu un gust tare amar. Concluzia e simpla, exista o statiune in Romania care arata mai "bomba" ca Mamaia si pentru mine aceasta o sa ramana "statiunea" Predeal, paradisul oricarui cocolar care vrea la munte, cu blugi din Europa si cu ciolofan la cur pe partie. 

Seara nu am stat in casa, ci l-am invitat la o tura scurta pana pe varful Postavaru pe Adi, cel care ne-a fost si o gazda excelenta aproape tot weekend-ul. 
Am urcat pe Sulinar si oleaca mai sus pe Drumul Rosu pana la cabana Postavaru. Acolo am o baut bere buna cu o gramada de brasoveni, care noapte de noapte "fac acest efort" de a urca pe doage de tura. Dupa jumatate de ora de stat la povesti, am pornit hotarati spre Varful Postavaru, pana la statia finala a cabinei mari, sub un cer incacat de stele si intr-o atmosfera aproape perfecta. 
La vale a fost frumos rau si pentru prima data in acest sezon am schiat pe dungulite de ratrack. Imi pare rau ca muntele e departe de Bucuresti si recunosc ca brasovenii sunt incredibil de norocosi cu darul pe care l-au primit de la mama natura 

Noapte de sambata ne gaseste pe foci si cu frontalele pe casca, gata de un " asalt eroic"  de 800 de m diferenta de nivel pe partiile din Poiana Brasov.


Gasca mare la cabana Postavaru si multi amici care practica acest sport aproape in fiecare noapte:

Atmosfera excelenta din cabana ne-a placut mult. Era o petrecere acolo, cu multi copii costumati frumos:


A doua zi am urcat cu prima cabina ca sa coboram pe Valea Lamba Mare.

Traseul propus: au fost aproape 6 km de ski cu 1200 m diferenta de nivel, din Varful Postavaru pana in Timisul de Jos ( plecarea de la  1799 m si o tura la vale pana la Halta Timisul de Jos, la 600 m altitudine).

Duminica 10 februarie am schiat valea Lamba Mare din masivul Postavaru, cu o intrare mai putin "clasica" din zona varfului Postavaru ( intrarea pe care toti o stiu ar fi de unde se termina teleschiul Kanzel).
Zapada prin padurea Kanzel ( daca se numeste asa) a fost excelenta, cam 20-25 de cm de omat proaspat peste o baza tare ( fara zapada inghetata), iar intrarea in valcel am facut-o pe la 1545 de m ( cam 250 de m diferenta de nivel i-am schiat prin padure, asa imi arata google earth). Valcelul era tocat, dar sincer nu m-a deranjat, omatul a fost foarte bun, iar zona canionului a fost de nota zece.
Si am gresit, sunt 5.48 km . Dar au fost suficienti


Am facut si o mica schita cu Valea Lamba. E o coborare clasica de retragere spre casa pentru cei care stau in Brasov, dar pentru noi, cei care stam la campie e o vale ceva mai "speciala".
Greu de crezut, dar Adi nu a cazut dupa acest viraj ceva mai spectaculos:

Zadapa buna si o fata zambitoare:

Aici a prins o radacina, trebuie putina atentie in balaureala:

Si putina boschetareala ca asa ne place, dar nimic de speriat:

Am intrat pe valcelul principal:

Erau si ceva urme date probabil in ziua de sambata, dar omatul era excelent:


Zona canionului a fost foarte spectaculoasa. Nimic de speriat, poate fi schiat dintr-o bucata cu putina atentie:

L-am facut actor principal pe Adi, sunt trei cadre care mi-au placut mult:



Si stop ca e cam ingust pe aici:
Dar merge cu putin curaj ca nu are pic de expunere:


Am ajuns in Brasov in jur de ora doisprezece, iar la unu si putin eram in Poiana alaturi de Bianca. Happy a ramas in Brasov, iar Diana a facut cateva coborari pe Lupului si Sulinar pentru a marca primul ei weekend la ski pe meleaguri prahovene... si brasovene ca sa fim mai precisi :). Si aici era aglomerat ca la balamuc, dar lumea parea ceva mai civilizata.
Drumul spre casa a fost oribil, daca nu gresesc am facut cinci ore jumate din Brasov, pana in conacul nostru din bulevardul Ghencea...

8 comentarii:

  1. Din ce-am vazut eu la Predeal (o sa apara intr-o postare viitoare) schiul se practica decent doar pe vreme rea cand e lume putina pe partie. Comparativ cu Austria avem multe de rezolvat, pana si fumul gratarelor care acolo lipseste desi se mananca si acolo fripturi. Nu mai zic de muzica si balamuc si siguranta schiorilor...

    Altfel e un lucru mare ca ati iesit cu totii desi si sunt atatea "piedici" cu drumul si cu ce inseamna statiune de schi la noi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare greu rau sa ajungi pe meleagurile noastre la schi cu toata familia. O sa incercam in martie la Sinaia si cazare la cota 1400 in timpul saptamanii. Speram sa tina vremea cu noi si sa avem soare, ca a fost tare scump la vedere in ultima vreme

    RăspundețiȘtergere
  3. Trebuiau si niscai poze cu Bianca si diana, ca sa fie completa postarea! :)
    Frumoasa coborarea de duminica. Cat despre iesirea de sambata seara: e cam aceeasi atmosfera si in Grenoble, in fiecare miercuri sau vineri seara, hop, dupa serviciu, dupa ora 17H…. pleaca lumea la ski de partie la nocturna, sau la ski de tura (ski de randonée)…. Sau la fiecare luna plina, daca e vremea faina si e vizibilitate, la o tura in rachete. E drept ca suntem norocosi cu muntele aproape

    RăspundețiȘtergere
  4. superbe pozele intr-adevar dar nu ne comparam cu alte tari totusi

    RăspundețiȘtergere
  5. Locuri minunate, inca necunoscute tuturor...

    RăspundețiȘtergere
  6. Tocatura de pe traseu imi apartine :) in fiecare an parcurg valea lamba de cateva ori :D cu snowboardul

    RăspundețiȘtergere