Sunt multe poze ce meritau sa fie puse pe blog dupa aceasta tura de mtb, dar am pierdut cardul de memorie si am ramas cu cateva imagini postate in graba pe facebook acum doua saptamani.
A fost o iesire scurta alaturi de Diana, avand si cea mai intensa si poate si cea mai dura catarare asfaltata din tara: urcarea prin Valea Fiarelor, 230 de m diferenta de nivel cu panta medie de peste 12 grade. E infioratoare desi e pe asfalt, dar m-am bucurat de fiecare metru castigat la deal fara sa pun piciorul jos, dar pe foaia cea rusinoasa adica cea mica de 24 de dinti ( o abordare ce rapeste mult din farmecul catararii).
Dar tura s-a consumat intens in alta parte a traseului nostru, pe forestierul aproape imposibil de urcat pe bicicleta ( si de multe ori inexistent), ce pleaca din Vistieru urmatorul sat dupa Sotrile si se termina dupa multa balaureala si un episod eroic de "carca-carca-bike", pana aproape de satul Secaria. Au fost sase km pe care i-am facut in mai bine de patru ore, in care am blestemat din ci in ci minute traseul pe care l-am desenat acasa pe Google Earth. Daca am fi mers fara niciun fier dupa noi ar fi fost mult mai bine si am fi parcus aceasta distanta in mai putin de doua ore.
Dar vorba unui bun amic: "daca e greu e frumos". Si cred ca fara aceste episoade "pline de crema" atat la deal, dar si la vale ( pentru ca si la vale am carat-o in brate aproape un km), poate turele noastre ar fi fost chiar plictisitoare.
Si cel mai important e sa ajungi iar pe drumul cel bun, ce duce spre casa si care te poarta spre ultima urcare a zilei pana la releul cocotat sus pe dealul de langa Secaria si care coboara apoi lin pe Valea Doftanei, pana la intrarea in Campina. Urmeaza barajul Paltinul, o mica pauza in poiana frumoasa ce coboara spre lacul de acumulare si dupa inca 15 km de pedalat suntem la masina, la capatul unei iesiri scurte dar foarte aproape de natura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu