Saua Strunga dupa nunta

Nunta s-a termiant, invitatii au plecat acasa iar gandul zboara spre muntele aflat la doi pasi de noi.

Decizia e cat se poate de simpla: MTB de cea mai buna calitate in Bucegi, pe o vreme ideala si cu o lumina blanda de apus de soare.

Toate turele noastre incep la prima ora, asa ni se pare normal si ne sculam cu noapte in cap ca sa avem o zi intreaga de mers pe munte. Dar acum abordarea e putin diferita, iar rezultatul final a fost asa cum mi-am dorit: culori excelente redate si de sapuniera mea, o coborare de vis din Saua Strunga si o liniste pe care am descoperit-o de unul singur in abruptul vestic al Bucegiului.

Vorbim de cea mai spectaculoasa coborare pe bicicleta din acest masiv si poate cea mai pitoreasca din tara.

Partea de mtb a fost putin ciudata, am urcat pe valea Bangaleasa pana s-a terminat forestierul, iar de acolo "carca bike" pana in Saua Strunga, aproximativ 500 de m diferenta de nivel. Sunt adeptul urcarilor 100  % ciclabile si cu zero push bike, dar acum nu e cazul. Orice incercare de a ajunge in Saua Strunga se lasa cu mult push bike, indiferent de abordare. Din cate stiu sunt trei locuri prin care poti sa ajungi: varianta de la 4 munti prin masivul Leaota,  poate cea mai pitoreasca dintre toate, cea mai des folosita ar fi cea de la Padina ( si poate cea mai ciclabila), iar a treia varianta e cea" rupere" prin Valea Bangaleasa. 

Partea de carry bike nu a tinut mult, cam o ora si zece minute ( dar foarte solicitanta, o urcare exagerat de inclinata pentru ideea de mtb), dar coborarea a fost de vis. Nu am facut-o dintr-o bucata pentru ca m-am lasat furat de peisaje, dar cararile pana in complexul Cheile Gradistei m-au facut sa urlu de fericire la fiecare pedala pe care am dat-o.

O tura de exceptie care s-a consumat fix dupa nunta noastra. 

Sper sa va placa si pozele, iar ideea de a incerca trasee spectaculoase la lumina apusului sigur o sa o repet: