Pe drumul cel bun

luni, 27 august 2018

Cred ca am spus-o de mai multe ori, nu-mi place litoralul nostru vara. E MACEL uman, iar anul acesta am fost o singura data acasa, la sfarsit de august.

Dar am gasit acea liniste de care aveam nevoie la Vadu si pentru prima data am dormit cu Florin (Nasul) si fetele noastre de sase ani: Iulia si Bianca la cort. A fost PERFECT, departe de nebunia din Constanta, fara sezolonguri, muzica de la Radio Zu sau hausareala turbata si desigur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe drumul cel bun

L-am cautat pe Negru Voda si al sau drum peste plaiuri, care potrivit legendei, este fondatorul şi primul voievod al Ţării Româneşti. Poteca am gasit-o dar ne-am oprit sus pe plaiuri frumoase, fara sa strabatem vechea ( si inalta) carare ce lega Tara Romaneasca de "Tara Ungureasca" . Pe Varful Leaota ne-am odihnit( dupa un drum lung si obositor pe vechi poteci pastorale), am vazut toate comorile care-l inconjoara si o lume de vis ni s-a aratat. Visul a tinut putin, parca prea putin, dar nu trebuie sa ne simtim tristi: o viata intreaga vom fi calatori acolo sus pe culmi inalte si pierdute in legende vii.
Noi asta cautam, acele legende ascunse sus pe munte, mergem pe cararea noastra, cautam sa deschidem fereastra spre natura si sa continuam PE DRUMUL CEL BUN.
Exista modele simple, multa determinare si acei oameni care vor sa mearga mult mai departe.