duminică, 21 iunie 2015
La doi pasi de casa
Dupa doua zile de biciclit pe langa casa, pot spune ca imi place mult zona in care m-am mutat
smile emoticon. Nu as fi crezut ca pe langa Bucuresti sunt locuri atat de verzi, iar acum satisfactia e imensa, plec pe doua roti de acasa direct pe bicicleta si la 500 de m am paduri si rauri cat vezi cu ochii ( desigur cel mai frumos e raul Arges, cel care inca are apa limpede si duce cu gandul la Fagaras).
Acum nu va imaginati ca e ceva de povestit la nepotei, nu arata ca la munte, pedalezi tot timpul ca hamsterul pentru ca nu ai nicio coborare ( totul e perfect plat), iar teoria mea despre mtb e simpla: mtb=moutain bike la deal sau la munte cu minim 1000 de m diferenta de nivel. Dar din cand in cand nu strica o pedala pe langa casa, pentru ca si aici e asa cum trebuie atunci cand campul e plin de flori, iar verdele domina intreg peisajul. Iar turele acestea m-au ajutat sa leg si un traseul clasic de trail running, doar prin natura fara pic de asfalt.
Din pacate pozele sunt facute cu celularul, as fi vrut o calitate ceva mai buna dar atat poate...
luni, 15 iunie 2015
Saua Strunga dupa nunta
Nunta s-a termiant, invitatii au plecat acasa iar gandul zboara spre muntele aflat la doi pasi de noi.
Decizia e cat se poate de simpla: MTB de cea mai buna calitate in Bucegi, pe o vreme ideala si cu o lumina blanda de apus de soare.
Toate turele noastre incep la prima ora, asa ni se pare normal si ne sculam cu noapte in cap ca sa avem o zi intreaga de mers pe munte. Dar acum abordarea e putin diferita, iar rezultatul final a fost asa cum mi-am dorit: culori excelente redate si de sapuniera mea, o coborare de vis din Saua Strunga si o liniste pe care am descoperit-o de unul singur in abruptul vestic al Bucegiului.
Vorbim de cea mai spectaculoasa coborare pe bicicleta din acest masiv si poate cea mai pitoreasca din tara.
Partea de mtb a fost putin ciudata, am urcat pe valea Bangaleasa pana s-a terminat forestierul, iar de acolo "carca bike" pana in Saua Strunga, aproximativ 500 de m diferenta de nivel. Sunt adeptul urcarilor 100 % ciclabile si cu zero push bike, dar acum nu e cazul. Orice incercare de a ajunge in Saua Strunga se lasa cu mult push bike, indiferent de abordare. Din cate stiu sunt trei locuri prin care poti sa ajungi: varianta de la 4 munti prin masivul Leaota, poate cea mai pitoreasca dintre toate, cea mai des folosita ar fi cea de la Padina ( si poate cea mai ciclabila), iar a treia varianta e cea" rupere" prin Valea Bangaleasa.
Partea de carry bike nu a tinut mult, cam o ora si zece minute ( dar foarte solicitanta, o urcare exagerat de inclinata pentru ideea de mtb), dar coborarea a fost de vis. Nu am facut-o dintr-o bucata pentru ca m-am lasat furat de peisaje, dar cararile pana in complexul Cheile Gradistei m-au facut sa urlu de fericire la fiecare pedala pe care am dat-o.
O tura de exceptie care s-a consumat fix dupa nunta noastra.
Sper sa va placa si pozele, iar ideea de a incerca trasee spectaculoase la lumina apusului sigur o sa o repet:
Etichete:
mtb,
Muntii Bucegi,
Poiana Gutanu,
Saua Strunga,
ture de mtb
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




















































