Cu bicicleta prin Fagaras

A fost o tura colosala cu peste 2000 de m diferenta de nivel, cu o gasca mare si voinica la deal si 90 de km intr-o zona salbatica din sudul Fagarasului. In primul rand a fost o drumetie pe munte, calare  pe doua roti, cu urcari sustinute si o coborare lunga de 35 de km pana in Valea Topologului. Peisajele pe care le-am admirat pana seara tarziu, ne-au ajuns la sufletel, iar concluzia turei a fost una fireasca: avem locuri deosebite si foarte aproape de Bucuresti, trebuie putina logistica si ceva mailuri trimise catre cei care au fost in acele zone pentru a face o tura reusita. Si pot sa declar aceasta tura: "iesirea sezonului de mountain bike"! Sa vezi cei trei colosi de peste 2500 de m: Negoiu, Caltun si Lespezi la mai putin de 5 km, pe un forestier care se indreapta spre ei, e ceva deosebit. Nu avem munti ca Alpii, dar avem drumuri pitoresti spre cele mai inalte varfuri din Fagaras.

Nu a fost usor, dar efortul ne-a fost rasplatit din plin de peisajele superbe pe care poti sa le gasesti doar in sudul Fagarasului. Sunt multe forestiere care urca pana aproape de creasta principala, iar la anul, de preferat tot la sfarsitul lui septembrie ca sa nu avem probleme cu cainii ce stau pe langa stane, vrem sa urcam pana aproape de varful Moldoveanu pe culmea Malita.

Traseul ales puteti sa-l  vedeti in aceasta imagine, pleaca de langa barajul Vidraru, merge paralel cu Transfagarasanul si se termina in dreptul cabanei Capra.
 

 Forestierul continua pe culmea Podeanu pana aproape de varful Caltun ( fix sub acest varf se termina, iar planul initial...daca plecam la 7 dimineata, trebuia sa contina si o urcare pe vf Caltun), dar timpul nu era de partea noastra si in mai putin de patru ore urma sa se intunece. A fost un maraton de 50 de km, cu zone lungi de  dat la vale, pe care l-am terminat cu succes in patru ore.
O sa revin cu mai multe poze, din pacate nu le gasesc, dar promit ca o sa postez mai multe imagini dupa ce o sa le recuperez de la colegii de tura. Spre marea noastra dezamagarie in acea zi erau peste 30 de grade in zona alpina, iar pacla specifica zilelor caniculare de vara, ne-a cam naruit planuri de a face o sedinta foto reusita. Nu ne asteptam ca la sfarsitul lui septembrie sa murim de cald in tricou si sa ramanem fara apa dupa fiecare urcus sustinut. Pozele pe care le-am facut spre creasta Fagarasului lasa mult de dorit din cauza aerului foarte incarcat...imi pare rau, as fi vrut sa "storc" mai mult din acele peisaje.


Greu la deal, dar voinici la vale:


In realitate peisajul arata mult mai bine, culorile sunt sterse, dar in aceasta poiana am avut o panorama perfecta asupra Fagarasului:

Aici s-a terminat tura, sub releul de pe culmea Podeanu care se vede de pe Transfagarasan la 2000 de m altitudine:

O stana foarte frumoasa si foarte fotogenica:

Un weekend plin

E o toamna superba, cu temperaturi placute, iar sfarsitul lui octombrie inseamna culori vii, care ne invita sa iesim in natura. Nu stau pe ganduri, o pun pe Happy in tren alaturi de Adi si Tudor si pornim cu CFR-ul pentru o tura usoara, pe doua roti in Baiului.

Traseul ales:  Gara Busteni- Palatul Cantacuzino- Culmea Zamora- Varful Baiul Mare- Culmea Sorica, maxim 23 de km cu 1100 m diferenta de nivel ( posibil ceva mai mica la vale, gara din Azuga ar fi la aproape 1000 de m altitudine iar cea din Busteni la 900 de m).

Vremea a fost EXCELENTA, putin cam rece la prima ora cand am ajuns in Busteni, dar soarele nu a vrut sa fie zgarcit cu noi si dupa un urcus de o ora prin padure, acesta ne-a rasplatit cu peisaje superbe si cu o vizibilitate perfecta. Asa e toamna, te poti bucura de culori tari, de liniste (turistii merg vara la munte si iarna la ski, nu exista alte anotimpuri pentru ei) si de peisaje deosebite. Si sa nu uitam de masivul Bucegi, singurul munte cu pereti de peste 500 de m din tara, care se prezinta in mod elegant din creasta Baiului. Nu exagerez, dar peisajul a fost incredibil si parca ne astepta sus, in forestierul lin ce strabate toata creasta Baiului.
Si daca aventura e pe doua roti intr-un masiv cu multe paduri de foioase pline de culori spectaculoase, reteta succesului e garantata. Am avut si o invitata surpriza in aceasta tura, pe nume Happy, care s-a tinut bine dupa noi pe urcari si coborari. E un caine de talie mica si nu puteam sa am asteptari prea mari, dar s-a tinut foarte bine dupa toata gasca, mai ales pe urcare, iar la vale faceam pauze ca o sa asteptam. Iubeste muntele si nu pot sa o las acasa cand merg cu bicicleta, o sa facem multe ture impreuna, de preferat scurte, de maxim 25-28 de km si cu diferente mari de nivel.

Explozie de culori pe Culmea Zamora:


Cei doi Adi se lasa usor fotografiati:



Si elementul surpriza:


Asa cum am scris mai sus, te incanta si parca iti blocheaza rotile de la bicicleta. In primul plan se vad masivele Caraiman si Costila, iar in centru se zareste perfect cel mai mare perete de stanca din Romania si cel mai mare perete de conglomerat din Europa: Peretele Vaii Albe.


Un loc incredibil de linstit daca nu trec carnatii motorizati pe ATV-uti sau Moto Enduro. Mama lor de putorosi care polueaza muntii cu parti mobilele lor, ce fac ei li se pare extrem...


Fix pe varful Baiul Mare am surprins acest moment de tandrete:


Ciucasul si Zaganu, vizibilitatea e excelenta:



Coborarea de pe Baiul Mare, foarte scurta dar intensa:



Culori de toamna:


Cutzu nedumerit:


Poza care mi-a placut cel mai mult:




Trebuie sa-i multumesc Dianei pentru aceasta iesire pe doua roti, ma intelege si o astept cu nerabdare pe carari de munte.


Duminica nu am stat in casa si am profitat de vremea buna, ca sa facem o plimbare pe traseele marcate de la Comana. Stiu ca e si o denumire pentru aceste iesiri in natura, daca nu ma insel se numesc hicking. Comana ne place mult, ar fi singura zona de langa Bucuresti care iti permite cu adevarat sa evadezi in natura si sa vezi ceva deosebit. Delta e foarte frumoasa, au inceput sa amenajeze poteci  si poduri prin zona deltei, iar padurea pare ideala pentru plimbari cu bicicleta sau pe cararile marcate.

Pornim la drum:



Bianca a dormit timp de patru ore cat ne-am plimbat. Aerul curat i-a facut tare bine:


Mlastina din padurea Comana:


Sunt multe carari excelente pentru mtb:


Taticule trecem impreuna mlastina?



Intr-un complex exagerat de scump, cu o ciorba 16 lei portia. Nu i-am retinut numele,  tot complexul e amenajat frumos, dar promit ca nu o sa mai calc pe acolo.


Zone amenajate frumos prin Delta Neajlovului pentru turisti:




Si traseele marcate de care va ziceam:




Inchei postarea cu aceleasi culori de toamna, tin putin si daca ai noroc, poti sa surprinzi un tablou natural:

Prima plimbare

Asteptarea a luat sfarsit, iar Bianca a iesit pentru prima data in natura. Nu am lasat-o singura, colega in aceasta mica drumetia  i-a fost Iulia, fata nasilor nostri, iar locatia aleasa a fost  un drum forestier aflat la baza muntilor Ciucas. Vremea a vrut sa ne tina in pensiune tot weekend-ul, dar ambitia noastra a fost puternica, pe langa gratare, berici si o seara petrecuta pana seara tarziu cu Florin si Georgica langa un vin bun, am vrut si o scurta iesire in natura, impreuna cu micile noastre fetite. Ne-a plouat, am gasit o atmosfera trista, lipsita de lumina, dar dorinta de a merge pe o carare din padure s-a dovedit  a fi cea castigatoare.

De Happy nu am avut mila, la trei luni am luat-o cu noi pe cararile Retezatului, iar Bianca la aceeasi varsta a simtit pentru prima data aerul sanatos si tare, pe care doar muntele poate sa ni-l ofere. 

Cristina si Florin sunt nasii nostri  si de multe ori ne-au fost tovarasi de drumetie in Bucegi, Retezat, Fagaras, Piatra Craiului, Mehedinti si Ciucas. Pe sase octombrie au botezat-o pe Bianca in Constanta, ei ne sunt foarte dragi de multi ani si simt ca vom avea o relatie din ce in ce mai frumoasa pe carari de munte ,sau pe partii de ski. Asa cum am scris si in alte postari, ma bucur mult cand constantenii merg din ce in ce in ce mai des pe munte, iar nasii nostri au descoperit inca din facultate placerea de a petrece timpul liber in natura.

Cu fetitele la vedere:

Ea e Iulia si e tare scumpa. Are multa energie si a facut o mica pasiune pentru Happy:

Am intalnit o atmosfera apasatoare, plina de mister la poalele muntilor Ciucas:

Cele trei fete care mi-au schimbat viata. Cred ca le cunoasteti:

Florin e tare incantat de ce face. S-a descurcat bine si s-a bucurat de prima lui iesire dupa o pauza de aproape doi ani:

O mica sedinta foto cu Diana si Bianca:

Catelul sturlubatic prin padure alearga :)

Cam asta a fost, sunt putine de povestit dar noua ne-a placut mult. Prima iesire a fost excelenta pentru noi.

Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva va prezint mica noastra familie. Sunt trei poze care ne caracterizeaza: