Lumea copiilor din Muntii Baiului

Ne-am dorit mult sa le facem o surpriza fetitelor lui Fane  si sa interactioneze pentru prima data cu micuta Bianca fix in mijlocul naturii. Astfel am avut parte de un tablou cu trei copii, intr-un peisaj excelent de sfarsit de octombrie. Aceasta iesire nu o vad ca pe o ciudatenie din partea noastra, de a brava cu Bianca pe munte si e o atitudine normala, pe care vrem sa o vedem din ce in ce mai des la parintii care au mers o viata intreaga pe munte si au acum un bebel pe care il tin parca prea mult inchis intre betoanele Bucurestiului.  Noi nu vrem sa facem asa si promovam plimbarile pe munte cu cei mici. 

Si daca stau sa ma gandesc, e pacat sa nu le oferim micutilor bucuria de a se juca pe munte, intr-un cadru perfect pentru a petrece o zi din weekend. Zambetele lor sunt sincere si cred ca sunt de acord cu noi.

Traseul ales a fost unul simplu, am plecat din Sinaia spre Piscul Cainelui. E o drumetie pentru oricine, pe care o poti face cu un minim de efort pana in creasta Baiului. A fost o zi speciala si am avut de aceasta data invitate surpriza: fetele lui Fane cu care merge weekend de weekend pe trasee marcate....si de multe ori nemarcate din Bucegi, Ciucas, Piatra Mare sau Baiului.

E o placere sa-i ascult cum povestesc despre iesirile lor si ma bucur ca le-a transmis fetelor aceeasi dragoste pe care o are si el fata de munte, inca de cand era mic. 

Pentru noi a fost o iesire perfecta, o gura de oxigen intr-o zi superba de toamna. Am stat pentru o zi in lumea copiilor din Muntii Baiului intr-un decor special. Speram sa va placa si pozele, vizionare placuta!

Cam asta a fost, ne intoarcem cu mic cu mare acasa.

Maratonul Piatra Craiului 2013

Marathonul Piatra Craiului e un spectacol creat pentru participanti de un unic artist: Lucian Clinciu. Anul acesta a fost mai dur ca in 2010 ( ultimea mea participare la MPC), dar am fost cu toti mai aproape de imparatia CRAIULUI prin noile zone in care ne-a purtat marathonul. Iar vremea a fost EXCELENTA, parca toata natura a tinut cu noi si a vrut sa ne rasplateasca cu un concurs plin de viata si de PEISAJE DRAMATICE.

Nu aveam niciun fel de pretentie la aceasta editie, veneam dupa o pauza de trei ani fara niciun marathon montan, prefixul l-am schimbat la 3, dar trebuie sa recunosc ca am avut pentru prima data la un concurs, o pofta mare de a alerga dupa multi ani pe munte. Iar rezultatul final a fost unul bun, am terminat concursul in sase ore si zece minute, cu zece minute mai slab ca cel din 2010, dar cu o satisfactie mare ca am reusit un timp OK.  Am avut anul acesta un traseu modificat, cu doua "diferente noi de nivel" ce au scos untul din toti participantii, dar care ne-au rasplatit cu un spectacol unic numit: CREASTA CRAIULUI.

A fost prima editie in care am avut timp sa admir peisajul, in care nu m-au chinuit crampele sau clasicele dureri la genunchi si articulatii. Cu alte cuvinte m-am bucurat din prima pana in ultima secunda de acest concurs, nu m-am stresat si am avut timp sa vorbesc cu concurentii  si sa le multumesc spectatorilor si turistilor care ne-au incurajat pe tot traseul..

Nu promit nimic pentru la anul, recunosc ca nu ma omor dupa concursuri si prefer turele de relaxare, dar sigur o sa bifez cel putin una din cele patru etape din seria Carpathian Man ( serie organizata de Lucian Clinciu). Eu as opta pentru 3 Munti si Ultra Trail Fagaras, om vedea, sanatosi si voinici sa fim, ca restul vin de la sine.
Si o spun pe bune, nu exista in tara un concurs cu o atmosfera asemanatoare. Toti cei care stau la poalele acestui munte traiesc Marathonul Piatra Craiului ca pe o MARE SARBATOARE. La fel fac si participantii, iar finalul poate sa fie unul singur: UN SPECTACOL cu 680 de participanti in cel mai frumos loc posibil, aproape de INIMA celui mai frumos munte din Romania.

Col du Niculitel

Am vrut sa fac o tura ceva mai "serioasa" cu Diana si sa treaca pentru prima data de pragul psihologic de 1000 de m diferenta de nivel castigati la deal. Suna tare ciudat, dar in nordul Dobrogei poti sa faci ture de mtb cu aproape 1500-1800 de m diferenta de nivel in maxim 70 de km, sunt multe "urcusuri" de peste 300 de m diferenta de nivel pe care poti sa le faci pe o panta ce trece de 7 %. Parca am fi la munte si recunosc ca in zona Niculitel am intalnit un relief perfect pentru a pedala, cu stanci si forestiere ce urca spre culmi spectaculoase. 

Dar trebuie sa-ti faci bine temele de acasa, sunt enorm de multe forestiere ce pleaca de nicarieri si se indreapta spre un colt de padure din care nu gasesti nicio iesire, fara un GPS de munte poti sa te pierzi intr-un labirint de intersectii, din care poti sa iesi tare sifonat dupa o balaureala de multe ore. Cred ca si aici s-a defrisat fara mila, iar aceste forestiere au fost folosite cu multa incredere de cei care au vrut sa scoata un ban din poate cea mai profitabila afacere din Romania. E un adevar trist, spefic neamului nostru ...

Dar sa ne intoarcem la tura din nordul Dobrogei, care a inceput cu o ceata tare laptoasa, ce ne indeamna sa stam frumos in parcarea de langa manastirea Celic Dere. 

Primii 10 km au fost prin noroaie adevarate ce ne-au facut sa ne intrebem ce cautam intr-o zi asa urata pe meleaguri atat de indeparte. Dar vremea tine de multe ori cu cei care isi vad de drum  ( si indraznesc putin sa creada ca totul o sa fie bine), astfel dupa ce am trecut de punctul cel mai inalt al drumetiei ( 370 de m), ceata s-a sparat iar peisajul s-a scaldat in culori adevarate de toamna. Daca as merge la picior prin padurile de langa Niculitel cred ca m-as plictisii repede, dar sa pedalezi aici e o adevarata placere. Nu stiu daca am redat asa cum trebuie ce peisaje am intalnit, dar pe mine sigur m-au impresionat.

Si ca sa fie o tura frumoasa, finish-ul a fost intr-o catarare frumoasa cu panta medie de 5.8 % si 270 de m diferenta de nivel pe asfalt. Eu i-am spus Col du Niculitel si cred ca e cel mai inclinat drum asfaltat din Dobrogea ce trece de 200 de m diferenta de nivel. 

Nu vreau sa va bag si pe voi in ceata, Dobrogea nu e la fel de spectaculoasa ca o zona de munte. Cele mai frumoase locuri de mers pe doua roti mi s-au parut creasta Latoritei si sudul Fagarasului, dar aici e un alt taram, perfect diferit de tot ce ati vazut pana acum, iar pe mine acest peisaj unic m-a determinat sa revin din ce in ce mai des. E un peisaj batran, plin de mistere si de comori ( oferite de natura, desigur).