joi, 15 iulie 2010

Drumul lung spre casa

Trebuie sa recunosc ca nu-mi plac pesterile. Ceva nu ma atrage, nu ma simt bine cand stau in spatii mici si intunecate. Diana mi-a spus ca merita sa vedem Pesterea Ursilor, e foarte aproape de zona Padis si e pacat sa ratam aceasta ocazie. Drumul lung spre Bucuresti incepe cu forestierul de peste 20 de km care se prezinta aproape distrus, pleaca din Padis si se termina in satul Pietroasa. De aici pana la pestera Ursilor mai aveam inca 10 km (se lasa masina unde se termina satul Chiscani). Dupa o ora jumate de condus prin praf si gropi fara fund, lasam masina in parcarea plina de praf si invadata de tarabe cu suveniruri. Toti au aceeasi marfa. Suntem inconjurati de ursi chiciosi, peturi cu sirop de brad, afine, zmeura si ce mai au ei pe acolo ( sucul e o mare prostie, tec-ul de pe vremuri e super lichid fata de apa aia colorata vanduta la tarabe).
Pestera Ursilor:


In pestera gasiti cireasa de pe tort, crema cremelor sau cum vreti sa-i ziceti: ramasitele unui urs imens.





Ghidul chiar m-a impresionat, omul stie sa-si faca meseria, avea tot timpul un zambet pe buze, era atent la fiecare detaliu si parea foarte atasat de toate incaperile. A fost o placere sa-l urmaresc, omul a reusit sa faca o atmosfera foarte placuta si ne-a raspuns calm la toate intrebarile. Tin sa-i multumesc si imi pare rau ca nu i-am retinut numele.
Drumul continua, gropile sunt din ce in ce mai mari, trecem de pasul Vartop si ne indreptam spre urmatorul obiectiv: ghetarul de la Scarisoara.
Din Gârda de Sus pleaca drumul DN 75 pe valea Garda Seaca, de unde porneste traseul nostru spre Pestera Scarisoara. Am lasat masina la 9 km de pestera ( am hotarat sa mai salvez din bucsaraia Sandelului ca prea l-am omorat in Apuseni pe drumuri rupte de tractor sau forestierele facute praf de camioanele care carau copacii taiati) si am continuat pe acest traseu care te poarta pe ulitele satului Scarisoara. Atmosfera e superba, te simti ca in satele aflate la poalele Craiului.



Pestera Scarisoara:



Intrarea in pestera se face printr-un imens aven, avand o deschidere de 60m. Scarile de fier coboara spre pestera si te poarta in lumea inghetata din Sala Mare printr-un impresionant portal masurand 24 m latime si 17 m inaltime.



Gasim o lume intunecata si inghetata iar atmosfera iti taie rasuflarea. Totul e imens:



Parasim lumea inchisa a pesterilor si ne continuam drumul lung spre Bucuresti. Repet: nu-mi plac pesterile dar Scarisoara si Pestera Ursilor merita vizitate. Sunt valori simple oferite de natura si daca suntem in Apuseni e bine sa ajungem acolo. Dar romanii sunt o alta specie, iubesc gratarele si burta la soare, fumeaza pachete intregi de tigari intr-o singura zi, iar sportul national a ajuns supravegherea micului pe gratar. Pacat...

4 comentarii:

  1. Faina treaba! mi-a placut mult finalul :).
    Nu pot decat sa iti dau dreptate.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Am facut si eu anul trecut aceste 2 pesteri si iti impartasesc parerile. F fain traseul spre Scarisoara, f fain ghidul de la P. Ursilor..

    Noi am ajuns la Pestra Ursilor intrand spre Chiscau de pe DN 76 si a fost cat de cat ok drumul, adica macar e asfaltat. Inteleg ca voi ati venit din Padis...

    RăspundeţiȘtergere