luni, 15 noiembrie 2010

Creasta Balaurului

De mult mi-am propus sa fac aceasta creasta, stiam ca e usoara si ca trebuie facuta cand e vremea buna. Am gasit o descrieri pe net pe care am si printat-o ( traseul a fost facut invers, din Valea Morarului pana la Cabana Omu) si am pus pe GPS-ul lui Mihai profilul luat de pe site-ul Alpinet.

Intrarea e simpla, de la Cabana Vf. Omu (2505m) poteca se indreapta catre nord-est spre Varful Bucsoiu. Se coboara repede spre o coama ce ne conduce in Curmatura Morarului (2430m), sa situata pe cumpana dintre bazinul Vaii Morarului (dreapta) si cel al Vaii Malaesti (stanga). Urmam creasta in urcus pe deasupra caldarii superioare a Vaii Morarului, trecem pe un prag aproape orizontal si coboram intr-o a doua sea, Curmatura Bucsoiului (2385m). Urcam in lungul crestei si lasam in stanga creasta principala si se urmareste coama ce formeaza Bucsoiul Mic sau Creasta Balaurului

Nu mi-am propus sa fac un RT ( raport de tura) si nici nu vreau sa induc in eroare pe cei care ajung pentru prima data pe Creasta Balaurului si vor sa o coboare, dar am pus pozele in ordine cronologica si pot fi folosite ca puncte de reper ( sa zicem ca poate fi un RT foto).
Asa arata Bucsoiul Mic vazut din Curmatura Morarului:
Intrarea in traseu, la inceput poteca e bine conturata (se tine dreapta):


Nu am fost atenti si am ramas prea aproape de creasta. Cararea a coborat mult sub noi si am "descatarat" panta folosind tehnica celor 100 de fire de iarba ( se prind cu o mana 100 de fire de iarba care reprezinta o priza aproape perfecta). Ca sa nu mai facem prostii am scos GPS-ul. Din pacate cei care au pus profilul pe Alpinet au tinut matematic linia crestei. Noi nu aveam asigurari si hamuri si in afara de Vasi, nici unul nu era mare catarator-descataror (profilul GPS a fost aproape inutil)
Aici ne-am invartit bine, poteca era mult sub noi:

Balaurul se arata pentru prima data:
Urmeaza o coborare usoara care iti ofera un peisaj deosebit. In dreapta avem Valea Morarului, impunatoare, iar in stanga o vale alpina mai putin umblata: V Bucsoiului.


Avem noroc si prindem un mic "stol" de caprite negre:



Diana s-a folosit de piolet, l-am carat pentru zapada ( pe creasta nu am gasit omat), dar s-a dovedit foarte util in iarba. I-a dat multa siguranta:
Vasi si Mihai stau la povesti, noi ne miscam ceva mai incet:

Acum e acum, pe unde o luam:
Ce am lasat in urma:
Traseul continua prin stanga. Cei care au pus profilul pe Alpinet au tinut linia crestei si au coborat pe un valcel foarte expus. Noi am facut stanga spre linia jnepenilor ( asa scria in descriere). La inceput am gasit o carare bine conturata, dupa 10 minute am pierdut-o. Si a inceput marea boschetareala, am cautat in sus, in jos ne-am uitat pe descrierea printata si nu am reusit si ne dam seama ce avem de facut. Fara sa vrem am ajuns la o saritoare care nu avea ce cauta pe acest traseu nemarcat. Din pacate timpul nu era de partea noastra, era ora 15 si peste doua ceasuri urma sa bajbaim la frontale pe intuneric. Noroc cu Vasi care a descatarat primul saritoare si a gasit o carare clara. Aceasta ne-a dus spre o sa marcata cu o mamaie de unde incepe si marea coborare spre Valea Morarului.
Saritoare pe care nu am gasit-o in nicio descriere:
Si coborarea spre Valea Morarului:
Mai jos se vede o poiana ( stiu ca e un loc cunoscut si sigur are un nume). Traseul continua prin stanga si in mai putin de o ora se ajunge in Valea Morarului. Noi am ratat cararea si am mers din copacat in copac pana in Poiana cu Urzici. Cand am ajuns in V Morarului, aveam frunze ruginite si ace de brad pe cap si in haine, iar Diana mi-a zis ceva tare dulce, ca sa-mi multumeasca ca am pierdut pentru a nu stiu cata oara poteca.
Acele Morarului, un vis frumos...poate o sa ajungem intr-o buna zi:
In 10 minute am ajuns in traseul marcat care duce spre Gura Diham. Si ca sa fie totul frumos, am ratacit acest traseu marcarcat aproape de Pichetul Rosu.

13 comentarii:

  1. Noi, acum vreo 3 saptamani, am coborat spre stanga, spre poiana Bucsoiului, pe o pojghita de gheata... Nu foarte placut :d

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ne gandeam sa coboram spre Valea Bucsoiului. Cum a fost coborarea, ati prins ceva saritori? Din creasta parea ok, dar sigur nu a fost asa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte faina creasta Balaurului, am fost si eu pe acolo in iunie... si tot asa am ratacit traseul si am balaurit pana in Poaian cu Urzici.

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow, ce aventuri :P
    Nu stiu ce sa-ti zic mai degraba... de jnepenii aia asa frumosi care contrasteaza cu peisajul de toamna, de panta aia infernala din penultima poza... ce sa mai... foarte frumos!

    Dar nu pot sa-ti spun cam cat de mult m-ai luminat. De vreun an cred ca ma intrebam ce naiba inseamna RT :))))) si tu mi-ai raspuns fara sa te intreb :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Si acum o sa-i fac putin in ciuda lui Marius ca miercuri munceste si nu poate sa vina ca facem Creasta Costila Galbinele

    RăspundețiȘtergere
  6. :)))). E vremea proasta. Bah vezi ca s-a modificat mult relieful acolo

    RăspundețiȘtergere
  7. Impresionante poze. Am avut si eu ocazia sa vad capre negre, eram pe la Cerdacul Stanciului in Piatra Craiului.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Carmen
    In Crai si noi am avut noroc si am vazut intr-o zi 25 de capre negre. Cred ca sunt mai multe acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  9. "stiu ca e un loc cunoscut si sigur are un nume"....numele e Timbal :)

    RăspundețiȘtergere
  10. asa, multumesc! De acolo se vede frumos toata Valea Morarului :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Fain RT! Multe poze excelente care spun mai multe decat pagini intregi de explicatii. :)

    PS. Data viitoare trebuie sa faci Creasta Balaurului cu bicla :))

    PPS. Hint: Pe Marius si John am vrut initial sa-i urc pe Balaur, dar am optat pentru Vale din lipsa de timp.

    RăspundețiȘtergere
  12. FElicitari pentru tura, am fost si eu in august, anul acesta pe creasta balaurului si braul costilei. Sa ai parte de vreme si companii bune incontinuare!

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumos traseu ! L-am facut si eu vara asta.

    RăspundețiȘtergere