miercuri, 9 martie 2011

De ziua femeii pe schiuri

As fi vrut sa particip la Postavaru Night, dar primul weekend al lunii martie l-am petrecut cu zambetul pe buze la munca, iar planurile s-au dus pe apa sambetei. Dar mama natura a vrut sa schimbe ceva si ne-a adus aminte ca exista si iarna la munte. Cum weekend-ul a fost ratat si pofta de schi nu avea margini, am plecat de ziua femeii spre Poiana Brasov cu Mateo, Dragos si Ovidiu pentru a toca si savura omatul cel proaspat depus pe Valea Prahovei.
Ajungem in Poiana, admiram zapada depusa de maxim ...10 cm si ne uitam cu mila la schiurile noastre. Concluzia e trista: urmeaza o zi grea pentru scandurile de lemn.
Cumparam un skipass de o zi ( 90 de lei in martie, super reducere) si urcam cu telecabina. Copos a vrut sa ne faca ziua si mai frumoasa si nu a dat drumul la gondola ( s-a gandit ca e mult mai frumos sa schiem pe pietre si sa stam la cozi).
Coboram pe Sulinar si la un viraj ceva mai indraznet pe marele zid, lovesc fara mila cinspe mii de pietre. Incep sa injur ca un birjar si ma indrept cu privirea plecata spre coada de la cabina. Urma o zi de tot...scuzati expresia...RAHATUL. Si cand te gandesti ca mi-am luat o zi de concediu pentru a macelarii schiurile din dotare, de buna voie si nesilit de nimeni ca sa arunc cu banii pe fereastra...
Noroc cu Ovidiu care a luat si el o caruta de pietre sub talpa si ne-a propus sa vindem skipass-urile si sa incercam Azuga sau Predeal. Gasim doritori de omorat schiurile si placile ( vreau sa le multumesc ca ne-au cumparat skipass-urile, la ce conditii erau nu valorau nici 2 lei) si parasim cu "mare regret" Poiana pentru a incerca partii ceva mai decente. La Paraul Rece facem stanga si uite asa ajung in "statiunea" Predeal, paradisul cocalarilor si al manelelor pe partie, locul in care am promis ca nu o sa mai calc.
Statiunea era pustie, zapada era cam subtirica, parca oleaca mai bine ca in Poiana, dar nimic de povestit la nepotei.
Si incep cuvintele de lauda: schiez de sapte ani ( nu pun la socoteala anii copilariei ca atunci alunceam o zi pe an in plug) si pana acum nu am vazut liniutele de la ratrac de la 12 ( cand am ajuns) pana seara tarziu, cand am parasit statiunea. Varianta din dreapta, partia usoara arata fantastic. Sub teleferic arata fantastic. Clabucet arata superb. Cocosului, aia nu e partie, arata oribil si era plina de pamant.
Erau doua ratrace care PREPARAU partiile Subtelefirc si Clabucet, carau zapada si o intindeau pe toata lungimea derdelusului. Nu existau pietre, aveam dungulite de ratrac la discretie si zapada era incredibila. Anul trecut am fost impresionat de Bansko, acolo am vazut cele mai bune partii de cand schiez. Fara sa exagerez, de cand mi-am pus doagele in picioare nu am schiat pe ceva mai bun. O sa ajung in Austria la sfarsitul lui martie, sigur o sa gasesc conditii mai bune, dar ce am gasit de ziua femeii in Predeal sunt sigur ca nu o sa mai pup in urmatorii 50 de ani in Romania.
A fost PERFECT!
Bucegii:
Mandrul Crai:
Piatra Mare:
Postavaru:

5 comentarii:

  1. Nu as vrea sa te vad dezamagit. In Austria e cald de mai bine de o luna si n-a mai nins sanatos de vreo doua. :-?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma dezamagesti. Dar sper sa ninga pana atunci. Am vazut ca la sfarsitul saptamanii o sa cada ceva si pe la ei si pe la noi

    RăspundețiȘtergere
  3. ce fain se vad Bucegii :)

    RăspundețiȘtergere