A inceput sezonul de ski, dar gandul inca imi zboara la acele zile frumoase de toamna tarzie si la ultima iesire cu Bianca in Piatra Craiului. Dupa MPC nu aveam de ce sa stam in pensiune, am plecat la zece si ceva in traseu spre creasta Craiului. Planul nostru era unul indraznet si ne bazam pe o prognoza frumoasa cu mult soare... Dar muntele e putin mai altfel atunci cand te astepti mai putin, astfel acel soare care ne-a incantat de dimineata s-a strecurat printre nori, iar in urma lui a lasat o atmosfera mohorata de toamna si cam rece in zonele inalte. Pentru noi a fost clar in acea zi de 3 noimebrie: Bianca nu o sa ajunga pentru prima data in creasta Craiului...
Sa ajungi in creasta principala din satul Pestera e ceva foarte usor, pot sa zic ca acest traseu merge facut si vara la o singura zi cu plecare din Bucuresti, dar cu un copi micl atunci cand vremea nu e cea potrivita, devine o sarcina ceva mai dificila. Noi ne-am oprit la 1900 de m altitudine, la doi pasi de Varful la Om, dar nu avem de ce sa regretam. Sanatatea ei e mult mai importanta iar Piatra Craiului o sa ramana acolo si peste multi ani :).
Dar cea mica s-a simtit bine si ne-a rasplatit efortul de a o duce acolo unde ii place cel mai mult cu un zambet sincer. Sper sa va comvinga si pe voi, pe noi ne-a incantat.
Aceeasi tura am facut-o acum doi ani, atunci eram doi si parca lipsea ceva : http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2011/06/piscul-baciului.html
Acum suntem o gasca frumoasa, patru la numar si placerea de a merge pe munte e din ce in ce mai mare atunci cand vremea tine cu noi. O sa revenim in Piatra Craiului cu cea mica si cu siguranta o sa ajungem pe Piscul Baciului. Dar la vara atunci cand ziua e lunga si temperaturile mult mai placute.
frumoase poze ;)
RăspundețiȘtergere