Malita

Sudul Fagarasului e un mic paradis pentru mountain bike, am spus-o si acum doi ani cand am urcat pe culmea Podeanu, ce duce pana aproape de maretia celor trei varfuri: Lespezi, Caltun si Negoiu si sper sa ma repet cat mai repede dupa ce o sa parcurg si culmea Valsan pana aproape de Moldoveanu.

Putini stiu, dar Fagarasul e un munte incredibil de aproape de Bucuresti, in maxim 3 ore de condus cu mici pauze si pe un drum surprinzator de bun intre Mioveni  si Slatina/ Nucsoara am ajuns la poalele Fagarasului. Aici nu iti dai seama de imensitatea muntelui, esti mai mult intr-o zona de dealuri ce se lasa descoperita treptat.

Dupa 18 km de pedalat prin frumoasele chei din Valea Cernatului, cu pauze la discretie pentru poze, hidratare si socializare, peisajul s-a schimbat in mod spectaculos in golul alpin. Aici totul e la o scara mai mare, iar creasta principala simti ca iti face cu ochiul cand esti la doi pasi de varful Malita. Esti in imparatia Fagarasului si pe cel mai mare munte din tara, in mijlocul naturii si la o aruncatura de bat de acoperisul Romaniei.

Noi nu am vrut sa facem acea tura dus intors spre Moldoveanu si sincer nu simt nicio placere sa car bicicleta in carca timp de 5-6 ore pentru a puncta la impresia artistica, ci am continuat pe o culme secundara ce se desprinde de langa varful Malita si coboara spre comuna Nucsoara. O drumetie perfecta pe doua roti intr-o lume ireala cu un apus greu de uitat spre masivul Iezer Papusa... Si cu o mica aventura pe intuneric timp de doua ore, fara frontale dar cu multa ambitie si cu putina nebunie frumoasa la vale. Fara GPS drumetia noastra ar fi fost si mai interesanta, dar tehnlogia ne-a ajutat sa ramanem pe traseu desi frontalele zaceau frumos acasa.

Tura pe Malita face parte din acea serie pe care mi-am dorit mult sa o fac intr-un sezon si este alaturi de iesirea din muntii Latoritei cea mai frumoasa tura a anului. Sunt multe locuri speciale de mers cu bicicleta, dar aici simti ca e altfel. Daca ai si un peisaj de toamna, reteta succesului e garantata.

Pentru sezonul 2014 au ramas Gradisteanu din Iezer, Lacul Vulturilor din Siriu, Valsan din Fagaras, traseul de la Ranca, dar putin modificat: urcat cu mtb-ul pe Transalpina pana creasta Parangului si coborat pe unde e urcarea clasica din concurs ( pentru ca vrem ca o tura sa fie aproape 100% ciclabila). Si nu in ultimul rand o tura cu bicicleta in Muntii Capatanii, la peste 2000 de metrii si departe de orice urma de civilizatie si deja clasicele drumetii prin Dobrogea. 

O sa renunt la ideea de concursuri de mtb, recunosc ca nu sunt pentru mine si nu m-au prins, dar o sa incerc sa fac cat mai multe drumetii pe doua roti in locuri mai putin umblate. Avem locuri de vis si va invit sa le descoperim impreuna.

Sursa de inspiratie: Freeride.ro,  si Plimbaricubicicleta.ro , dar am parcurs traseul in sens invers.

Am pus aproape toate pozele din tura, dar sincer...nu am stiut ce sa aleg. Consider ca toate merita putina atentie: