De Bucegi am uitat , toata vara am fugit de potecile lui si ne-am indepartat spre alti munti mai putin umblati. Am cautat linistea si am gasit-o, singura dezamagire a fost Ceahlaul cu cei patru sute si ceva de vizitatori ingramaditi la cabana Dochia. In luna august era varf de sezon, potecile erau pline ochi de muntomani locali si sus pe Varful Ceahlau am vazut cei mai noi Nike si Adibas ( albi). Dar norocul nu ne-a parasit iar soarele a stralucit mai frumos la intoarcere pe traseul Poiana Maicilor, o zona superba, o gasca bestiala. Acolo am gasit acele carari neumblate de care ne era tare dor.
Am vrut sa mergem in Bucegi si sa dormim la cabana Omu. Aproape de Sinaia a inceput ploaia iar sus pe creste vremea urata parea ca o sa ne strice ziua. Pai nu e de Valea Morarului sau de Creasta Balaurului ca ne ratacim, hai in Crai!
La Curmatura am ajuns devreme, am papat ceva si am plecat la drum cu ganduri mari: sa facem cat putem din creasta pana vine noaptea. De vazut, nu stiu ce am vazut ca eram in nori, vantul a batut suparat pe creasta, iar saritorile si lanturile le-am intalnit cam fleasca. Nu au fost probleme, ne-am simtit excelent pe creasta dar am fi vrut o raza de soare. Aceasta nu s-a ivit, am mers mai bine de 6 ore prin nori fara sa avem o fereastra de vizibilitate. Meteoblue ne-a pacalit rau, pe net spuneau de o zi relativ ok cu soare si vant modest, in Crai am gasit uraganul si o vreme excelenta de stat in casa si facut copii.
Poiana Zanoaga:
Am parasit Cabana Curmatura si dupa 10 minute de mers am intrat in nori:
Lanturile care duc spre Varful Turnu:
Si creasta:
Creasta Craiului, aici seamana cu sora ei cea mica Buila Vanturarita:
Ajungem la Varful Ascutit, cautam cararea ce duce spre Curmatura si injuram marea de grohotis prin care grohotim aproape o ora.
Mancam bine, dormim asa si asa ca sunt diverse mirosuri sus la priciuri si plecam duminica spre casa.
A doua zi am coborat pe forestierul care trece prin Prapastile Zarnestilor. Banal, frumos si incet. La iesirea din Predeal a inceput furtuna, a plouat torential cu perdea de apa. Am avut noroc, bine ca nu ne-a prins furtuna pe traseu, ieseam murati si am fi plecat acasa cu un gust tare amar.
