Malin si Alba intr-o singura zi

Ideea de a face doua vai intr-o singura zi o aveam de ceva timp, dar sa schiezi Malinul si Alba in cateva ore, chair e ceva special. Nu ma refer aici la efortul fizic, pentru ca nu e nimic greu, ci la spectacolul care se desfasoara in fata ochilor cand abordezi  cele doua vai de abrupt din Bucegi: e ca o trecere superba intre doua lumi de vis, inca acoperite de omat alb si foarte curat. Iar daca urcarea pe Malin e pe o zapada aproape perfecta, atunci "deliciul" turei e garantat.

Datele problemei sunt simple: cumulat au iesit 1350 de m diferenta de  nivel dat la vale ( 520 pe Malin  si 830 pe Alba), am avut FIRN perfect si foarte curat, aproape o raritate in aceasta perioada anului, deoarce vaile de obicei sunt pline de bolovani sau pietre cazute din peretii vaii. Iar Malinul l-am coborat pana in poiana cea mare, in punctul de intalnire cu Scorusul cu alai mare si cu zambetul pe buze. Da, la schiul de primavara nimeni nu te grabeste, nu te dai ca inecatul pe partie pana te lasa picioarele...ca sa mai dai inca o urcare. Cam toata tura se renunta la o vorba buna si la o trupa pe masura, fara ....parca lipseste ceva, ca sa nu zic totul.

Urcarea a mers brici pana in platou la coltar si piolet, cu minim de efort , iar ALBA, pai ALBA a fost deliciul zilei:

E greu de descris in cuvinte cum a fost, am schiat pana acum de opt ori aceasta vale, dar anul acesta a fost PERFECTA de la primul pana la ultimul viraj. Nu am avut urme de avalanse, nu am vazut piatra iar omatul era un deliciu total.

Iar cel mai important detaliu: a fost tura sezonului, e genul de iesire de care o sa-mi aduc aminte si peste ceva ani. Am schiat de multe ori aceste vai si poate sa para ciudat la prima vedere sa consider o asemnea tura....acea tura, dar 10 mai prins cele doua vai in conditii perfecte.

Cred ca filmuletul de jos spune totul, iar vedetele zilei au fost catelusele mele:

Valea Cerbului cu alai mare

Valea Cerbului e usor accesibila si de multe ori are cea mai sigura si poate cea mai buna zapada in perioada aprilie-inceputul lui mai. Dar pana acum am reusit sa cobor aceasta vale doar de doua ori, prima data in martie 2012 cu o zapada incredibila pentru acea perioada a anului, cu intrarea de la Varful Omu si am schiat pana la Gura Diham, aproape 1500 de m diferenta de nivel dar cu o balaurea prin padure pe masura si cu o boschetareala de zile mari dupa intrarea in padure. A doua oara a fost anul trecut si mi s-a parut prea scurta, practic  ne-am oprit la intersectia cu Valea Caldarilor la 1750 de m altitudine si am continuat un mars lung de trei ore cu tot dulapul in spate. Dar acum ne-a iesit asa cum trebuie, pe trei mai am schiat de la intrarea de la baraca ( aproape 2400 de m), pana la intersectia cu Valea Urzicii ( chiar o idee mai jos de aceasta ), Finish bun pentru luna mai pe GPS, la 1430 de m.
Fetele erau foarte late, cu siguranta aveau peste 40 de m latime,  dar cu o zapada proasta rau la intrarea in vale pana la stana din Cerdac. Era un omat fresh de 40 de cm facut marmelada din cauza soarelului, genul de zapada care rupe ligamentele, cu siguranta cea mai proasta zapada pe care am schiat-o sezonul acesta ( si daca nu gresesc si singura).  Dar mai jos am intalnit un firn bun si foarte curat, excelent pentru dat la vale.

Si ca sa fie tura si mai faina am adaugat clasica coborare de la cabana Manoliu pana in firul Vaii Sugarilor. Aceasta fata are ceva special, are 310 m diferenta de nivel pana in firul vaii si sunt zone "tari", cu viraje pe o panta de peste 40 de grade. Merita facut acest ocol mic pana, practic adaugi o ora la drumul clasic Babele - Cerdac, dar castigi o coborare incredibila si o experienta pe masura pe inca o vale frumoasa din Bucegi.

Cred ca v-am facut capul calendar cu aceste denumiri si sincer imi pare rau ca nu am salvat track-ul pentru ca e o tura pe car e recomand atunci cand e zapada suficienta pe platoul Bucegilor.
Iar gasca, pai aceasta a fost "deliciul" turei. Fara acesti oameni vaile nu au niciun farmec, Totul se rezuma la dat cateva viraje, iar amintirile se pierd atunci cand urci in masina pentru a lupta cu traficul infernal de pe DN1.

Dar nu a fost cazul, am avut o aventura asa cum trebuie alaturi de oameni frumosi. Si cel mai important: am schiat iar cu Diana, iar de aceasta data chiar s-a bucurat de viraje frumoase pe fata din Sugari si pe firul Vaii Cerbului. Sunt detalii pentru multi, dar pentru mine chiar inseamna ceva o experienta traita impreuna intr-o zi superba de inceput de mai.

Varful Lespezi

In Fagaras nu am ajuns de aproape doi ani, iar ideea de a urca pe culmea Lespezi pe foci o aveam de ceva timp. Am vanat o zi cu vreme buna si cu zapada stabila, iar rezultatul a fost cel asteptat:
A fost tura sezonului de schi de tura pe Varful Lespezi la o singura zi pe schiuri, cu o coborare de vis de la 2517 m pana la intrarea in complexul Piscul Negru din Transafagarasanul sudic, la aproape 1200 de m altitudine. Totul a iesit asa cum ne-am propus, am urcat in patru ore pe schiuri pana pe varf, iar la vale ca sa diversificam putin tura, am coborat prin stanga, pe un valcel plin de firn bun de primavara.

Dar totul se rezuma la prietenie, la voie buna si de ce nu, la zapada excelenta. Le-am avut pe toate, iar peisajele pe care le-am surprins de pe varful Lespezi ne-au lasat fara cuvinte:

Pentru prima data am vazut din Fagaras aproape toata partea de nord a masivului Bucegi, creasta Parangului, si muntii Capatanii, iar barajul Vidraru parea ca ne asteapta cu o apa limpede fix la picioarele noastre.

Fagarasul ne-a asteptat de aceasta data cu bratele deschise si ne-a rasplatit cu cea mai frumoasa tura pe doage a sezonului de schi de tura.

Multumesc Andrei Olariu pentru pozele excelente pe care le-ai facut, ai tras cat ai putut de DSLR dar a meritat. Vizionare placuta:

http://blog.olariu.org/ski-mountaineering-lespezi/