Ideea de a face doua vai intr-o singura zi o aveam de ceva timp, dar sa schiezi Malinul si Alba in cateva ore, chair e ceva special. Nu ma refer aici la efortul fizic, pentru ca nu e nimic greu, ci la spectacolul care se desfasoara in fata ochilor cand abordezi cele doua vai de abrupt din Bucegi: e ca o trecere superba intre doua lumi de vis, inca acoperite de omat alb si foarte curat. Iar daca urcarea pe Malin e pe o zapada aproape perfecta, atunci "deliciul" turei e garantat.
Datele problemei sunt simple: cumulat au iesit 1350 de m diferenta de nivel dat la vale ( 520 pe Malin si 830 pe Alba), am avut FIRN perfect si foarte curat, aproape o raritate in aceasta perioada anului, deoarce vaile de obicei sunt pline de bolovani sau pietre cazute din peretii vaii. Iar Malinul l-am coborat pana in poiana cea mare, in punctul de intalnire cu Scorusul cu alai mare si cu zambetul pe buze. Da, la schiul de primavara nimeni nu te grabeste, nu te dai ca inecatul pe partie pana te lasa picioarele...ca sa mai dai inca o urcare. Cam toata tura se renunta la o vorba buna si la o trupa pe masura, fara ....parca lipseste ceva, ca sa nu zic totul.
Urcarea a mers brici pana in platou la coltar si piolet, cu minim de efort , iar ALBA, pai ALBA a fost deliciul zilei:
E greu de descris in cuvinte cum a fost, am schiat pana acum de opt ori aceasta vale, dar anul acesta a fost PERFECTA de la primul pana la ultimul viraj. Nu am avut urme de avalanse, nu am vazut piatra iar omatul era un deliciu total.
Iar cel mai important detaliu: a fost tura sezonului, e genul de iesire de care o sa-mi aduc aminte si peste ceva ani. Am schiat de multe ori aceste vai si poate sa para ciudat la prima vedere sa consider o asemnea tura....acea tura, dar 10 mai prins cele doua vai in conditii perfecte.
Cred ca filmuletul de jos spune totul, iar vedetele zilei au fost catelusele mele:
Datele problemei sunt simple: cumulat au iesit 1350 de m diferenta de nivel dat la vale ( 520 pe Malin si 830 pe Alba), am avut FIRN perfect si foarte curat, aproape o raritate in aceasta perioada anului, deoarce vaile de obicei sunt pline de bolovani sau pietre cazute din peretii vaii. Iar Malinul l-am coborat pana in poiana cea mare, in punctul de intalnire cu Scorusul cu alai mare si cu zambetul pe buze. Da, la schiul de primavara nimeni nu te grabeste, nu te dai ca inecatul pe partie pana te lasa picioarele...ca sa mai dai inca o urcare. Cam toata tura se renunta la o vorba buna si la o trupa pe masura, fara ....parca lipseste ceva, ca sa nu zic totul.
Urcarea a mers brici pana in platou la coltar si piolet, cu minim de efort , iar ALBA, pai ALBA a fost deliciul zilei:
E greu de descris in cuvinte cum a fost, am schiat pana acum de opt ori aceasta vale, dar anul acesta a fost PERFECTA de la primul pana la ultimul viraj. Nu am avut urme de avalanse, nu am vazut piatra iar omatul era un deliciu total.
Iar cel mai important detaliu: a fost tura sezonului, e genul de iesire de care o sa-mi aduc aminte si peste ceva ani. Am schiat de multe ori aceste vai si poate sa para ciudat la prima vedere sa consider o asemnea tura....acea tura, dar 10 mai prins cele doua vai in conditii perfecte.
Cred ca filmuletul de jos spune totul, iar vedetele zilei au fost catelusele mele:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu