Iubesc Austria si cand ajung acolo imi place sa inteleg ceva din zonele pe care le vizitez si aleg de cele mai multe ori sa nu stau de dimineata pana seara pe partie, pentru a ma bucura de frumoase plimbari alaturi de familie in landul Tirolului. Pana acum am ales o perioada mai putin cautata de romani: inceputul lui aprilie, atunci cand vremea pare sa fie ok la poalele muntilor, iar sus la peste 2000 de m inca e o iarna serioasa, cu temperaturi negative si de cele mai multe ori cu omat perfect. Contrastul de verde si alb e superb si tine incredibil de putin. Noi anul acesta am intalnit acest peisaj in Fulpmes, un sat la poalele Alpilor, parca uitat de "industria" schiului ce pare ca a pus stapanire pe fiecare sat sau oras din Tirol.
Nu e un format clasic sa-ti petrci concediul de ski la inceput de aprilie, dar asa ne place si nimeni nu o sa ma convinga ca singura perioada cand trebuie sa mergi la ski in tara valsului ar fi in zilele reci de iarna. Secretul e simplu, trebuie sa alegi un ghetar ca sa ai garantia zapezii si o cazare in care sa simti ca esti izolat fix in inima muntelui.
Valea pe care am ales-o ducea usor spre imensitatea ghetarilor din muntii Stubai, peisajul era tipic "tirolez", iar atmosfera in micul satuc Fulpmes in care ne-am cazatm era tare linistita, fix asa cum ne-am dorit.
Cu acest peisaj ne-am trezit in fiecare dimineata. Pentru noi a fost PERFECT:
Si locul in care am plimbat-o pe Bianca in fiecare zi. Soarele ne-a fost prieten aproape in fiecare dimineata. E ciudat sa nu te trezesti la prima ora ca sa te duci pe partie, ci ca sa-ti petreci o dimineata cu mult soare alaturi de familie.
Si o creasta dantelata care seamana cu varfurile spectaculoase din Dolomiti:
Daca tot era aproape, am vizitat pentru a doua oara Innsbruck-ul, orasul care poarta coroana de "Capitala Alpilor" si daca nu ma insel, e singurul oras din lume care a gazduit de doua ori olimpiada de iarna . Pentru mine e un un loc fantastic, multe legende s-au nascut si au locuit in Innsbruck si cred ca de multe ori aici s-au scris file frumoase din istoria schiului alpin si a sporturilor albe.
Acum doi ani vremea a tinut cu noi, dar in cele trei ore pe care le-am petrecut in Innsbruck nu am apucat sa inteleg ceva din "aerul orasului". Acum frigul ne-a gonit spre casa si nu ne-am lasat pana nu am vazut fiecare zona care ni s-a parut interesanta.
Am vizitat multe catedrale ( patru la numar pentru statistici), am intrat in doua palate si cred ca am trecut pe langa multe monumente importante din centrul orasului, dar daca ma intrebi ce am retinut nu pot sa-ti dau un raspuns. Nu sunt "vizitator de orase", vad ce-mi place, stau intr-o piata..beau o bere la o terasa si cam atat. Nu vreau sa aud de muzee, aglomeratie, sau zone in care nu ai loc sa arunci un ac.
Cred aceasta era piata cea mare din centru, iar Alpii erau ascunsi de aceasta data in nori:
Acum doi ani a fost ceva mai bine, vremea a fost ceva mai prietenoasa cu noi:
Superbe peisaje! Sa-ti traisca copilasul!
RăspundețiȘtergere