De doua ori Valea Alba

Ce inseamna Bucegii pentru mine? Pai e simplu, sunt muntii mei de suflet si daca ma gandesc la o vale, aceasta trebuie sa fie Valea Alba.

Valea Alba a fost primul meu traseu nemarcat pe care l-am facut cu Adi in al doilea an de facultate, a fost o aventura pe care nu pot sa o uit, cu saritoarea cea mare care ne-a pus la grea incercare abilitatile noastre de cataratori si cu o balaureala istorica prin peretii Caraimanului, fara coarda si cu o doza maxima de adrenalina care ne-a scos din cap orice vise de "mari alpinisti". Tot aici am pus doagele in picioare pentru a schia o vale de abrupt din Bucegi si e locul in care am vazut ce inseamna sa schiezi o vale din Bucegi la inceputul lui mai: in 2006 urcam pentru prima data la piolet si coltari Valea Alba, iar pe langa noi au trecut doi instructori din Poiana care alunecau elegant pe doage. Cred ca ei m-au determinat sa iubesc acest sport, sa-mi doresc sa invat sa schiez mai bine si sa fiu din ce in ce mai critic cu mine, ca intr-o buna zi sa cobor o vale pe schiuri. Si recunosc ca printre cele mai frumoase amintiri luate de pe munte, sunt pentru mine fix pe aceasta  vale de care putini turisti au auzit, dar indragita de multi schiori in luna lui mai.

Sa schiezi aici e ceva special, de multe ori am prins canionul de sus foarte ingust iar zapada poate sa lipseasca in unele zone ceva mai "delicate".  Dar anul acesta am gasit Valea Alba plina de zapada, saritorile erau complet acoperite, iar omatul a fost aproape perfect pe 27 aprilie si pe 9 mai.

Cand  cobor o vale din Bucegi, pentru mine nu exista mari schiori sau mari rideri care rup in doua cei 900 de m diferanta de nivel in trei viraje si caut sa adun o gasca frumoasa de prieteni, cu care alunec pentru ultima data spre La Verdeata, cel din urma loc de popas inainte de  pitorescul drum prin padure, ce duce spre agitatia din Busteni. Aici am terminat si sezonul de schi, pe aceasta vale pe care m-am simtit excelent la sfarsitul lui aprilie si pe 9 mai. Pentru mine a fost PERFECT!

Pe 27 aprilie am prins o Alba de zile mari, cu Mateo, Klauss, Matrix, Horatiu si Happy. Zapada a fost foarte buna pana aproape de saritoarea Carnului, mai jos valea a fost maturata de avalanse, iar crevasele ne-au pus ceva probleme (am avut  mare atentie aici, unele aveau cel putin 6 m).

Si aici pozele de la Mateo, sper sa va placa. Eu am ales una pe care o consider reprezentatita pentru ziua de 27 APRILIE ( Happy a fost tare happy pe Valea Alba):

Pe 9 mai cabina nu a mers din cauza vantului puternic si am urcat cu masina pana la Piatra Arsa cu un alai mare, pentru a schia Valea Alba ( Morarul era prea departe pentru o super carca pana la Omu). Gasca a fost superba, au venit Gump si Sabina tocmai din Germania, Matei, Alex si dulaul nostru de buzunar: Happy.

Omatul a fost excelent, asa cum trebia sa fie la inceput de mai: am prins un firn perfect.

Iar vantul a fost un mare nenorocit, daca ar fi batut putin ne-ar fi racorit cand am facut urcarea finala spre Crucea Caraiman. Raman la parerea ca sefii Teleferic SA sunt niste nenorociti.

Final de sezon pentru mine, dar recunosc ca a fost un an exceptional de ski pe coclauri si pe partie. As fi vrut sa termin tot pe Morar ca in fiecare an, dar nu a fost sa fie...