joi, 6 iunie 2013

Tabla Butii si Cimitirul Eroilor


O tura care nu are nevoie de nicio prezentare, printr-un loc plin de legende si eroi, pe culmea ce lega acum sute de ani Tara Romaneasca de Ardeal. 
Pe aceste meleaguri au murit multi soldati tineri, care au castigat luptele grele impotriva nemtilor din cea mai inalta trecatoare din Carpati in timpul Primului Razboi Mondial. S-a varsat mult sange in aceasta trecatoare  pentru marea unire, pentru reintregirea neamului romanesc...
Am vizitat pentru prima data vechea cetate Tabla Butii si Cimitirul Eroilor din Primul Razboi Mondial, iar  eu m-am simtit in acea zi mult prea mic pe acel taram, plin de soldati martiri cazuti la datorie.
Povestea pe care va invit sa o citit nu imi apartine, am gasit-o pe pagina personala a lui Teo Paraschivescu si descrie poate cel mai bine aceste plaiuri incarcate de istorie:


Povestea Drumului Mare de pe Plai:

Până la anul 1789 pe Valea Prahovei, mai sus de Posada, nu trecea decât o biata potecă de cai, nici măcar un drum de căruţă. Trecerea peste munti se făcea pe vechiul drum deschis de catre romani pe la Vârful lui Crai, numit şi Drumul Mare de pe Plai. 
Primii care au intuit importanţa acestei căi de transport au fost legionarii romani iar după pacea din 102, ei au construit, în bunul lor obicei, un drum pavat cu piatră de râu, o adevărată, "via strata", care facea legătura noilor provincii cucerite în Banat şi Ardeal cu mai vechea provicie Moesia Inferior (Dobrogea). Pentru apărare ei au construit castrele de la Drajna, Mălăieşti şi Cetatuia. 
Drumul pleca din câmpie dinspre Ploieşti şi Vălenii de Munte şi urca pe Valea Drajnei pe la Ceraşu şi pe sub Vârful lui Crai apoi continua pe Culmea Muntele Tătaru, urca prin Tabla Buţii şi coboara din munte către nord spre Transilvania, pe cursul superior al Buzăului, pe la Pârâul Fetei (Izvorul Buzăului) şi Vama Buzăului. 
Tabla Buţii este „pas” – trecătoare montană la înălţimea de 1340 m, în Carpaţii de Curbură. Prin acest drum se făcea legătura dintotdeauna între sudul Carpaţiilor şi Transilvania. Această cale este uşor accesibilă datorită reliefului nu prea accidentat fiind cel mai scurt drum între Occident şi gurile Dunării, la Marea Neagră, spre Levant.
Punctul Tabla Buţii este vârful, culmea dintre Valea Teleajenului ce urcă dinspre Muntenia şi obârşia Buzăului în Masivul Ciucaş, spre Transilvania. Numele trecătorii Tabla Buţii a fost dat de la „tablele”ştanţate în trecut pe butoaiele cu marfă cand se făcea vama pentru că aici era graniţa dintre Ţara Românească şi Transilvania.Tot aici a funcţionat şi un punct vamal , încă de la formarea statelor feudale româneşti, o cetate de care puţină lume mai ştie astăzi.Caravanele comerciale treceau chiar prin incinta cetăţii care este atestată în documentele medievale încă din sec al XIII – lea. Cetatea este menţionată în documentele transilvane şi cele maghiare sub numele de CRUCEBURG , iar în cele ale Ţării Româneşti sub numele de Cetatea Buzăului sau Tabla Buţii.
Toponimia locului ilustrează tăvălugul istoriei ca o memorabilă cronică, ce dovedeşte că locurile sunt legate de anume situaţii: Pasul tătarilor, Muntele Tătaru Mare şi Tătaru Mic, Drumul Nemţesc, Casele Neamţului, Râul Cetăţii, Vârful lui Crai…
Primii năvălitori menţionaţi de istorie sunt cumanii şi tătarii care probabil au distrus cetatea de piatră din Tabla Buţii şi, care mai apoi ar fi fost reconstruită de cavalerii teutoni între 1211-1225 dar care ulterior a suferit alte distrugeri şi ruinări. Puternicele năvăliri ale tătarilor din anii 1241, 1285, 1343 şi altele până în anul 1658 spre Transilvania, prin Pasul Buzăului, au produs mari stricăciuni cetaţii. Apoi frecvent trecătoarea este călcată de oştile turceşti la 1421,1432, 1438, 1508, ultima fiind în anul 1828, când trec prin Pasul Buzăului să prade Transilvania, dar sunt respinşi de localnici în Ţara Bârsei .
Pentru a împlini visul de unire al românilor, în oct. 1599, Mihai Viteazul trece Carpaţii pe Drumul Mare de pe Plai printr-un mars fulgerător de numai o zi şi o noapte, pentru a surprinde duşmanul complet nepregatit. Pleacă din Târgovişte iar pe Valea Teleajenului urcă la Tabla Buţii şi coboară în Vama Buzăului, unde se odihneşte în data de 17-18 octombrie 1599. De atunci au ramas si denumirile, "Stanca lui Mihai" (pe DN1A între Cheia şi V.Berii) şi "Masa lui Mihai Viteazul" de lângă Tabla Buţii.
După 1789, drumul Văii Prahovei e modernizat de austrieci iar Drumul Mare de pe Plai cunoaşte un vizibil declin. Aceste meleaguri vor intra însă din nou pe scena istoriei ţn timpul primului război mondial. După cum ştim, România intră în război alături de Puterile Antantei şi în 1916 trece Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei. După o ofensivă puternică armata română e nevoită să se retragă pe linia munţilor.
În bătălia pentru trecători dintre armatele romane şi cele germane, în zona Tabla Buţii au avut loc lupte îndârjite în octombrie 1916, aceasta zonă a frontului fiind un adevarat "Termopile romanesc". După pierderi grele de ambele părţi, armata germană este respinsă, alungată până la intarea în Vama Buzăului la Strâmbu, unde românii obţin o nouă victorie decisivă şi în următoarele zile alungă armata germană până la Braşov. 
În urma ostilităţiilor românii adună morţii din ambele tabere şi îi îngroapă pe locul bătăliei, pe fosta graniţă, acolo unde s-au jertfit. Se va face un cimitir al ostaşilor căzuţi eroic în Tabla Buţii, aproape de ruinele cetăţii. În acest cimitir sunt aşezaţi la odihnă veşnică în pace atât ostaşii români cât şi duşmanii lor. După ce s-au omorât din ordinele păgâne ale potentaţilor vremii, dorm alături ca nişte creştini adevăraţi, eliberaţi de patimi şi uri, sunt cu toţii eroi, de aceea au meritat acelaşi cimitir, unicat, în istorie.
In Cimitirul Eroilor, pe o piatră funerara roasă de vremi stă scris: "...Au căzut la M.Tataru, Plaiul Cetăţuia şi V.Stânii, 5 ofiţeri şi ... ostaşi apărând sfânta noastră glie, care se odihnesc sub cele lespezi de piatră de sub colină, la un loc cu inamicul răpus, concretizând chiar în mormânt generozitatea blândului nostru popor."

În zilele noastre, din toate acestea nu a ramas decât un drum pastoral şi oportunitatea unei ture de neuitat prin locuri mai puţin umblate..
















  




Si track-ul traseului: 58 de km cu 1800 m diferenta de nivel.

7 comentarii:

  1. Nicu e cel care a facut aproape toate pozele, inclusiv cea cu calul. Meritele se indreapta catre el :)
    http://permisie.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. superb. cateodata uit ce tara frumoasa avem

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu vreau să te jignesc sau să-ţi subestimez munca, însă ai ,,aruncat'' nişte poze minunate pe ecran fără nici o explicaţie a ceea ce reprezintă. Tipic tuturor celor care nu cunosc obiectivele turistice, nu se pricep la turism şi la promovarea turismului.În rest, felicitări pentru tură.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. FELICITARI...! Ai foarte mare dreptate. Acest lucru se intampla si pe ,,Face'', unde f. multi posteaza fara nici-un titlu si mai doresc sa le dai si like...

      Ștergere
  4. @ Anonim Posibil sa ai dreptate, eu nu fac turism, ci merg pe munte cu schiurile, pe jos sau cu bicicleta. Cine face turism....face turism, eu merg pe munte :D

    RăspundețiȘtergere