Primii pasi pe munte

Sunt ture care la prima vedere nu au nimic special, dar in realitate aceste drumetii ascund o poveste tare frumoasa. Iar acum personajul principal a fost Bianca, care a mers timid, dar fericita pe cararea ce duce spre Varful Ciucas pentru mica ei aventura pe munte. Nu a mers mult, poate putin peste 400 de m, dar a fost ceva nou pentru Bianca: si-a dorit sa faca primii pasi pe carari de munte alaturi de noi.

Si cam asta a fost idea drumetiei noastre, cum ziceam nu am mutat muntii din loc, nu am urcat mai sus de platoul ce se termina sub varful Tigaile, iar varful Ciucas a ramas un simplu gand si o promisiune ca o sa revenim, dar obiectivele noastre de a atinge nu stiu ce varf au trecut pe ultimul plan si ce ne-am dorit mai mult s-a intamplat: Bianca si-a facut miculei itinerariu pe munte, fara sa o impingem de la spate. Si cam asta e toata ideea de ati petrece timpul liber in natura: sa arati si celor apropiati ce te-a determinat sa-ti sacrifici aproape weekend de weekend pe munte si multe ore pe drum, pentru acele clipe unice ce se consuma pe munte. Cred ca gresesc mult cand zic ca-mi sacrific weekend-urile pe munte, dar multi au aceasta parere despre mine si imi pare rau ca aceasta gandire nu poate fi schimbata prea curand. Sper ca Bianca sa inteleaga mai bine ce inseamna o drumetie pe carari inalte, ce poate sa-i aduca multe satisfactii in orice anotimp, alaturi de gasca ei de prieteni.

Daca avem ceva de demonstrat o sa mergem la concursuri de alergare montana, mtb sau triathon ( desi nici acolo nu ma duc pentru performanta, ci pentru atmosfera iar rezultatele mele sunt cat se poate de modeste), dar viitoare drumetii cu Bianca or sa fie relativ scurte si cu un alt scop. Sper sa-i placa si ei si sa avem ce va povestii in continuare.

Eu zic ca e Pe Drumul cel Bun!