vineri, 8 august 2014

Drumul spre Omu


O tura ce mi-a ramas restanta de mai bine de doi ani si care trebuia facuta in aceasta vara. Concluziile au fost clare dupa ce am ajuns la masina: din start trebuie sa spun lumii pe blog ca in urmatorii o suta de ani o sa evit ideea de a mai merge pe timpul verii la Vf Omul. Fratilor, e aglomerat ca in statia de metrou de la Unirii pe platoul Bucegilor si cred ca daca arunci un ac omori zece persoane si mai ranesti inca o suta si ceva.
Dar ca senzatie mi s-a parut ceva special sa pedalez de la Piatra Arsa pana la Omu, totul se desfasoara in zona alpina iar peisajul se deschide treptat si devine spectaculos aproape de Cerdac. Aici recunosc ca m-am miscat foarte prost, mi-a fost frica sa trec Cerdacul pe doua roti si m-am dat in multe locuri jos de pe bicicleta. Andrei a fluierat si la dus si la intors pe cararea ingusta ce strabate tot Cerdacul, dar eu am pedalat ca o bunicuta in cautarea tineretii pana aproape de cabana Omul. Recunosc tura inca e ciclabila, dar zonele mi s-au parut foarte expuse si nu am vrut sa risc nimic.
La Omu vizibilitatea era decenta iar vaile erau pline de flori galbene si de o vegetatie asa cum nu am vazut pana acum intr-o zona alpina. A plouat enorm de mult toata vara, iar Bucegii arata excelent in aceasta perioada, totul e verde iar vaile sunt pline de flori de toate culorile.
Am coborat pe ruta Omu-Babele-Piatra Arsa- Miorita- Cota 1400-Sinaia. O alegere inspirata cu foarte putini turisti si un teren tehnic, care mi-a pus la incercare calitatile mele de mare "rider" ( calitati aproape inexistente). Nu stiu de ce la moutain bike sunt atat de slab, dar zau ca am zero talent atat la deal...cat si la vale. Nu imi explic de ce, bicicleta e foarte usoara ( sub 11 kg), conditie fizica am, dar la moutain bike ceva nu merge. Pe sosea am urcat foarte bine pana aproape de Piatra Arsa. Si cam atat, dupa ce am dat de offroad s-a cam rupt si filmul...

Inca ceva, pozele sunt facute cu telefonul mobil iar calitatea lor lasa mult de dorit. Am uitat sa incarc acumulatorii si imi pare rau ca nu pot sa redau mai bine peisajele de acum o saptamana din Bucegi





















Un comentariu:

  1. Marius, eu zic că un weekend de tehnică mtb te-ar ajuta foarte mult. De la a te da cu bicicleta până la a te da cu bicicleta pe cărări de munte e ceva drum de parcurs. Poți să-l faci experimentând de unul singur, cu frustrările de rigoare, sau poți să-l faci ceva mai structurat. Eu unul am parcurs calea lungă și tare bine mi-ar fi prins niște sfaturi bune la momentul potrivit :-).

    Nu de alta, dar Cerdacul, Drumul Grănicerilor, coborârea din Șaua Strunga - toate astea sunt minunății curate când ajungi să le faci pe bicicletă.

    RăspundețiȘtergere