Culorile si peisajele par putin diferite de restul locurile pe unde umblam, iar vremea perfecta de inceput de toamna au fost "ingredientele" necesare pentru aceasta drumetie pe doua roti in nordul Dobrogei.
Nu stiu daca v-a sarit in ochi pana acum, dar dealurile stancoase de langa Niculitel au acel inedit pe care nu prea il gasesti prin alte locuri. Avem munti stancosi, dar dealuri cu pereti abrupti nu prea imi aduc aminte sa fi vazut pe undeva. Daca excludem Muntii Macinului ( eu i-am considerat tot timpul dealuri, dar la ora geografie ne-au invatat ca intra in categoria munti),cred ca terenul accidentat de langa comuna Niculitel are ceva unic, cu o frumusete aparte si pereti care duc cu gandul la un relief din caparti.
Merge bine si la drumetie in aceasta zona din Tulcea si simt n mic regret ca nu am luat toata familia la o plimbare pe aceste meleaguri. Nu e o problema prea mare, la primavara peisajul o sa fie cel putin la fel de frumos, iar circuitul o sa se prezinte surprinzator de variat, cu zone pline de stanci si cu un platou de unde vezi Dunarea.
E Dobrogea de care nu ma satur, acel colt de tara de care nimeni nu prea a auzit, dar care merita sa fie descoperit in fiecare an. In Dobrogea in care m-am nascut si am copilarit, iar dorul de casa nu dispare nici dupa 12 ani petrecuti in Bucuresti. Tot timpul mi-am timpul zis ca sa revenim si asa o sa fac din ce in ce mai des.
Au iesit 40 de km pedalati , cu 720 de m diferenta de nivel.A iesit o tura usoara si posibil sa fi fost si sfarsitul de sezon pe doua roti . Unul la fel de modest ca numar de ture ca cel de anul trecut, dar foarte OK din punctul meu de vedere, pentru ca am combinat perfect turele pe doua roti cu cele de "drumetie clasica" cu familia pe munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu