Planul a fost simplu: am lasat masina la Pestera, iar de acolo am atacat cam tot ce e mai frumos in aceasta zona.
Pe scurt: am urcat pe Valea Doamnei pana la Refugiul Batrana, de acolo am coborat in Poiana Gutana, pe curba de nivel marcata cu cruce albastrea am intrat pe Valea Gaura, am ajuns la Varful Omu si am coborat pe Valea Ialomitei.
Ce impresioneaza mai tare, treci cam prin tot ce ofera mai frumos acest masiv, de la vai glaciare imensa si spectaculoase, pana la nebunia ce domina peisajul la cabana Omul pe timpul verii. Dar aici a fost si frumusetea acestei iesiri, am trecut prin zone pustii si fara niciun turist si am incheiat in baia de multime din platoul Pestera. Sincer, acest contrast m-a fascinat, dar punctul culminant al drumetiei s-a consumat pe Valea Doamnei. O vipera imensa zacea la soare, fix in cararea noastra. Am incercat sa facem galagie, sa tipam dar nu am reusit sa o indepartam. Am ocolit-o la 1.5 m de locul in care zacea, cu Happy in brate si cu Sorelul speriat de bombe. A fost OK, dar ma ingrojoreaza prezenta viperelor si in masivul Bucegi. Sincer, nu stiam ca sunt prezente si aici.
Pe Valea Ialomitei ne-a prins o furtuna de vara care ne-a adus un zambet pe buze. Dupa o vara groaznica, cu temperaturi de peste 40 de rgade, am simtit pentru prima data ca ne-am racorit. Si a dat cu grindina si tot ce e mai urat, dar dupa atata canicula, o ploaie sanatoasa de vara poate sa-ti faca viata frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu